Selectați pagina

Ziua Sfintelor Mironosiţe – adevărata sărbătoare a femeii creştine

Ziua Sfintelor Mironosiţe – adevărata sărbătoare a femeii creştine

mironositeleDe bună seamă că primul om care a cunoscut bucuria Învierii a fost Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, dar în prezenţa îngerului, într-o taină asemănătoare cu cea de la Bunavestire. Cine Îl iubea mai mult pe pământ şi cine Îl aştepta mai mult crezând în Învierea Celui pe care Îl ştia a fi Dumnezeu? Neavând nevoie de ea ca o dovadă, cine dintre oameni merita mai mult această mângâiere, cine se putea bucura de Învierea Fiului mai mult decât Preacurata Sa Maică? Pe bună dreptate Sfinţii Părinţi spun că Maica Domnului a fost prima care L-a văzut pe Hristos înviat, dar marea ei smerenie a făcut să nu avem o mărturisire explicită despre acest fapt a cărui evidenţă nu are nevoie însă de nici o încredinţare.

Femeile sunt primele care au aflat de Învierea lui Hristos. Sfintele Evanghelii consemnează că S-a arătat mai întâi femeilor mironosiţe.

Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus (Ioan 20, 1-2).

De la începuturile creştinismului până asăzi femeile au un rol important în cultul morţilor. Prelungind rolul mironosiţelor, ele timp de 40 de zile de la înmormântare tămâiază zilnic mormântul.

Dar femeia contemporană este aproape de Hristos? Bisericile sunt pline mai ales cu femei de toate vârstele. În femei îşi pune Biserica nădejdea de misiune în afară, în primul rând în familie şi mai ales cu copiii lor.

Dar tot femeile sunt asaltate de diavol cu mai multe ispite. Ştiind că după căderea omului în păcat prin Eva, Dumnezeu a rânduit pentru oameni un mod de a se înmulţi în care femeia să fie un cuib al vieţii şi a făgăduit mântuirea tuturor femeilor prin naşterea de prunci, diavolul se străduieşte să o îndepărteze de la împlinirea acestei porunci mântuitoare. Înşelând-o ca în locul nobleţei de mamă, dată de Dumnezeu, să primească rolul de obiect al plăcerii dat de bărbat, o împinge către sterilitatea voluntară şi spre avort, făcând-o pe femeie nu numai să nu împlinească porunca ce i s-a dat de Domnul, dar să şi lucreze chiar împotriva ei.

Biserica pune în faţa femeilor spre urmare pilda Maicii Domnului care şi-a primit menirea dată spunând smerită: ’’Iată roaba Domnului’’ şi s-a învrednicit să ajungă Fiică bineplăcută a Tatălui, Maică a Fiului şi Mireasă a Duhului Sfânt.

Urmând Maicii Domnului, femeia creştină nu mai este roaba bărbatului, ci roaba lui Dumnezeu, egală în demnitate cu robul lui Dumnezeu care îi devine soţ prin Taina Nunţii. Ascultând de bărbatul ei, femeia creştină ascultă pe Dumnezeu, împlineşte porunca lui dătătoare de viaţă.

După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus ce răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea. (Matei 28, 1-10).

Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat (Luca 24, 5-6)

Şi era Maria Magdalena, şi Ioana, şi Maria lui Iacob, şi celelalte împreună cu ele (Luca 24, 10)

De ce mai întâi femeile? Pentru că ele şi-au arătat statornic ataşamentul faţă de Hristos. Între persoanele care aproape necunoscute L-au urmat pe Iisus în toată misiunea Sa s-au numărat Maria Magdalena, Maria lui Iacob, Salomeea, Ioana – care Îl slujeau din averile lor (Luca 8, 2-3). Pe ucenicii care Îi urmau îi alesese Domnul, dar aceste femei L-au ales ele pe El. Între femei erau nu numai cele care Îi slujeau, ca Marta, dar şi care Îi ascultau cu nesaţ cuvântul, ca Maria (Luca 10, 38.42). Ni se spune în Evanghelii că Îl înconjurau şi veneau la El să le binecuvinteze copiii un număr aşa de mare de femei, că ucenicii încercau să le îndepărteze. Tot o femeie, care I-a spălat picioarele cu lacrimi şi I le-a şters cu părul capului ei, s-a învrednicit să audă din gura Mântuitorului: ’’Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit’’ (Luca 7, 36-50). Pe drumul Golgotei femeile plângeau (Luca 23, 27) şi o femeie cu numele Veronica I-a dat o mahramă să-Şi şteargă sângele şi sudoarea de pe faţă şi a primit pe ea chipul Său. Lângă Cruce, în jurul Maicii Domnului, cu excepţia ucenicului cel iubit, Ioan, numai femei au stat (Luca 23, 49) până la punerea în mormânt (Luca 23, 55). Şi iată că tot femei, mironosiţele prăznuite astăzi au învins frica semănată de iudei şi s-au dus primele la mormânt, având doar îngrijorarea că nu vor putea ridica piatra de pe mormânt şi ca urmare le-a trimis Domnul înger din cer să le deschidă mormântul (Marcu 16, 1-10).

’’Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi El împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu i L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea – au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau’’(Marcu 15, 43-47; 16, 1-8).

Despre Maria Magdalena: Această Marie, numită Magdalena pentru că era din localitatea Magdala, de pe malul Mării Tiberiadei, a fost ucenică şi mironosiţă a lui Hristos, cea dintâi şi cea mai mare dintre ucenicele purtătoare de mir.

Fiind bântuită de patimi şi de necurate duhuri, ea ducea iniţial o viaţă de desfrâu şi de ticăloşie. Auzind, însă, de Hristos şi de puterea propovăduirii Lui, cea aducătoare de mântuire, pentru tot neamul omenesc, mai ales pentru cei pierduţi, în sufletul ei s-a născut ca o flacără sfioasă nădejdea că şi ea va fi izbăvită de Iisus.

Deci, mergând la El, s-a învrednicit de milostivirea Lui şi El a tămăduit-o de toată stricăciunea, luminându-i cugetul cu lumina unei vieţi noi, din dumnezeiasca dragoste. Din clipa aceea, Maria s-a făcut ucenică şi următoare a lui Hristos şi, împreună cu alte sfinte femei, a slujit Domnului pe drumul greu al vieţii lui pământeşti. O tradiţie spune că Maria Magdalena ar fi păcătoasa care a uns cu mir picioarele Domnului şi I le-a şters cu părul capului ei în casa lui Simon Leprosul.

În clipa cea mai grea a Răstignirii, când apostolii erau departe, Maria a rămas lângă Crucea Domnului ei şi al nostru, alături de Sfânta Lui Maică. Iar atunci când Sfântul Trup al Domnului a fost aşezat în mormânt, Maria Magdalena l-a uns cu miresme, vărsând multe lacrimi. În sufletul ei ardea puternic dorinţa de a fi cu Hristos, de a-I arăta şi după moarte dragostea şi recunoştinţa ei neclintită, împlinind toate datinile şi rânduielile ce se făceau pe atunci de către evrei morţilor. Cu nerăbdare a aşteptat trecerea sâmbetei. Pentru multa ei credinţă, s-a învrednicit a fi cea dintâi care a primit de la înger vestea Învierii Domnului. Şi tot ea a fost cea dintâi care L-a văzut pe Hristos, după învierea Lui din morţi. Ea este cea dintâi vestitoare a Învierii şi cel dintâi martor al arătării Domnului cu trupul după Înviere.

După înălţarea la cer a Domnului, Maria Magdalena a pornit alături de Sfinţii Apostoli în lupta plină de primejdii pentru răspândirea crddinţei, semănând în suflete cuvântul dumnezeiesc, pe care ea îl auzise din însăşi gura lui Hristos.

O tradiţie ne spune că în apostoleasca ei strădanie ar fi ajuns până la Roma, unde l-ar fi luminat pe Împăratul Tiberiu despre Domnul Iisus, iar în drumul ei de întoarcere de la Roma s-ar fi oprit la Efes, slujind Sfântului Apostol Ioan în ostenelile lui de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu. Şi aşa, nevoindu-se aici, a adormit întru Domnul. Din sfintele ei moaşte, mâna cu care L-a atins pe Domnul se află la Sfânta Mănăstire Simonos Petra din Sfântul Munte Athos. Cei care i s-au închinat şi au sărutat-o, dau mărturia înfricoşătoare că mâna Sfintei maria Magdalena este caldă până în ziua de astăzi.

Sfântă Maria Magdalena, cu toate sfintele femei mironosiţe, rugaţi-va lui Dumnezeu pentru noi!

1 Comentariu

  1. eu

    Frumoasă gândire.

    Dă, Doamne, sfinţenie tuturor femeilor ortodoxe!

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *