Selectați pagina

Viaţa Sfîntului Dosoftei al Moldovei

Viaţa Sfîntului Dosoftei al Moldovei
Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei (1624-1693)

Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei (1624-1693)

Sfîntul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Lvovului.

La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, cînd Biserica sărbătoreşte pe Sfîntul Martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.

Tînărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Lvov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. A studiat cu multă rîvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tîlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană.

Pe lîngă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, la şcoala mănăstirii Probota a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice.

A primit îngerescul chip în această sfîntă mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei.

Iubitor de înţelepciune şi vrednic împlinitor al nevoinţelor călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: “Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici”, iar alături, în limba greacă: “Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila şi al Misirei”.

Timp de mai mulţi ani învăţatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult şcoala mănăstirii Probota şi a crescut mulţi ucenici luminaţi, aducînd în obştea sa o adevărată înnoire duhovnicească.

Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blînd şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate. Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazîl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adîncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blînd ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.

Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice pentru ţară”, cu dese schimbări de domnii, Sfîntul Mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug: traducerea şi tipărirea de carte sfîntă în limba română. În liniştea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, Sfîntul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare.

Primele cărţi tipărite au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Înţelegînd în Duhul Sfînt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină şi de har a cuvîntului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.

În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana şi peste puţină vreme va cunoaşte moarte martirică.

După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al Mitropolitului Dosoftei dar şi dragostea sa pentru sfinţi şi pentru sfinţenie. De aceea, el scrie despre sfinţi cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumîni mulţi sfinţi sînt, carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ, şi Rafil de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii. Apucat-am în dzîlele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adîncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Rîşca, arhiepiscopul acel svînt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatie!”.

În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pămînteşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică mitropolitul moldovean a tradus din elineşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentînd astfel dreapta învăţătură a Bisericii.

Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, Sfîntul Ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtînd de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia Sfîntul Mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia şi să-i dea cinstire cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, Sfîntul Ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox pînă la trecerea sa la veşnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că Sfîntul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blîndul ierarh Dosoftei a fost înmormîntat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, azi Jovkva în Ucraina.

Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă trecătoare, Sfîntul Mitropolit Dosoftei al Moldovei rămîne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfîntă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfînt, el a slujit cu dragoste Biserica Mîntuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mîntuirea sufletelor noastre.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Sursa: Sfinţi Români

Acatistul Sfîntului Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei

Obişnuitul început pentru acatist

De eşti preot, să zici:

Binecuvîntat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu eşti preot, să zici:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mîngîietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfîntă Treime, miluieşte-ne pe noi, Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpîne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt. Pîinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

De eşti preot, să zici:

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu eşti preot, să zici:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele acestea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepîndu-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpîn, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit, nu Te mînia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mîinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvîntată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mîntuirea neamului creştinesc.

Apoi:

Crezul

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om.
Şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfîrşit.
Şi întru Duhul Sfînt, Domnul de viaţă făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfîntă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne miluieşte (de trei ori)

Psalmul 50

Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vîrtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale şi să biruieşti cînd vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea, că iată adevărul ai iubit: cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vîrtos decît zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mîntuirii Tale şi cu duh stăpînitor mă întăreşte. Învăţa-voi pre cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sîngiuiri Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat, arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima înfrîntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

După obişnuitul început, se zice:

Tropar, glasul al 8-lea
Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blînd ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos Dumnezeu să mîntuiască sufletele noastre!

Condacul 1:

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe a lui Hristos, veseleşte sufletele celor binecredincioşi, că tu înţelept tîlcuitor al dreptei credinţe şi luminător al limbii române te-ai arătat. De aceea, toți se bucură şi te laudă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Icosul 1:

Ca pe un purtător de biruinţă te-au încununat cetele îngereşti, Ierarhe Dosoftei, că, deşi tînăr la trup, te-ai dovedit înţelept cu mintea, iar inima ta s-a aflat la pămînt bine roditor, căci primind sămînţa adevărului ai rodit înmiit. Pentru aceasta, ca un adevărat lucrător al celor duhovniceşti te rugăm: întăreşte şi-n sufletele noastre nemuritoare virtuţile dreptei credinţe, celor ce-ţi cîntăm:

Bucură-te, lucrător plin de înţelepciune,
Bucură-te, ucenic săvîrşitor al faptei bune,
Bucură-te, fire blîndă şi cucernică,
Bucură-te, păstor plin de rîvnă,
Bucură-te, pildă vie a bunei cucernicii,
Bucură-te, veselie a celor fără bucurii,
Bucură-te, iubitor al vieţii simple şi curate,
Bucură-te, cugetare smerită,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 2-lea:

Cu mare bucurie în suflet te slăvim, Sfinte Părinte, pentru că ai lăsat casa părintească şi la Mănăstirea Probota te-ai închinoviat pentru duhovniceştile nevoinţe în care, cu multă sîrguinţă, i-ai întrecut pe cei ce-ţi erau povăţuitori. De aceea, şi noi, văzînd acest minunat lucru, cu bucurie Îl mărim pe Dumnezeu cîntînd: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Plăcută a fost Domnului osteneala ta, că te-a ales să fii sfinţit ca să-L slujeşti cu dragoste şi cu credinţă din tinereţe. De aceea îndrăznim să-ţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, ostenitorule pentru cele călugăreşti,
Bucură-te, smerit rugător cu îngerii în ceruri,
Bucură-te, că ai lăsat casa părintească,
Bucură-te, că din tinereţe ai ales viaţa monahicească,
Bucură-te, că al părăsit deşertăciunile lumeşti,
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu virtuţile dumnezeieşti,
Bucură-te, că pentru curăţia ta harul preoţiei ai primit,
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu multă dragoste ai slujit,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 3-lea:

Spre tine pururea nădăjduim, Părinte Sfinte, că multă rîvnă ai avut a urma poveţelor părinţilor îmbunătăţiţi. Pentru aceea, şi noi la ajutorul tău alergăm, ca prin rugăciunile tale să împlinim poruncile dumnezeieşti şi să-I cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Cu multa-ţi osteneală ai sporit în credinţă, iubire şi rugăciune şi te-ai învrednicit a fi părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. Călăuzit-ai pe monahi către Hristos şi, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi, ai înnoit viaţa duhovnicească. Pentru aceasta primeşte de la noi aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, om duhovnicesc în trup pămîntesc,
Bucură-te, chip îmbunătăţit al cinului monahicesc,
Bucură-te, că te-ai dovedit a fi ţarină bună şi roditoare,
Bucură-te, mlădiţă tînără, rază curată a Bisericii,
Bucură-te, a călugărilor lumină,
Bucură-te, a celor cuvioşi călăuză,
Bucură-te, iubitorule de nevoinţă,
Bucură-te, învăţătorule cu multă credinţă,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 4-lea:

Pentru multa ta înţelepciune, ierarh al Huşilor şi Romanului ai fost rînduit, unde cu multă sîrguinţă şi dragoste de Dumnezeu ai înnoit bisericile si mănăstirile, zidind sufleteşte pe toţi cei păstoriţi cu smerenie şi bunătate. Pentru aceea văzînd minunata ta lucrare, Îi cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Vrednic făcîndu-te de înălţimea chemării arhiereşti, te-ai arătat pildă de slujire, de blîndeţe şi milostenie, iar noi bucurîndu-ne îţi zicem fie:

Bucură-te, tîlcuitor al Sfintelor Scripturi,
Bucură-te, poet duhovnicesc al Psaltirii,
Bucură-te, traducător al Liturghiei,
Bucură-te, rugător împreună cu îngerii,
Bucură-te, că ai unit rugăciunea cu fapta,
Bucură-te, că ai miluit săracii,
Bucură-te, cel ce te veseleşti în Biserica biruitoare,
Bucură-te, că de la Împăratul Hristos primeşti binecuvîntare,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 5-lea:

Ajungînd părinte duhovnicesc şi păstor al întregii Moldove, i-ai uimit pe toţi cu multa ta înţelepciune, precum şi cronicarul scrie. De neam străin, cucernic şi blînd ca un mieluşel, multe limbi ştiai a vorbi. De aceea pentru multele tale daruri Îi cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Mare cărturar te-ai arătat, asemenea Sfinţilor Părinţi, pe care i-ai iubit. Căci, luminat fiind cu razele înţelepciunii celei mai presus de cunoştinţă, Sfintele Scripturi şi cărţile de cult pe limba poporului le-ai diortosit. Pentru aceasta noi, nevrednicii, te cinstim, grăind aşa:

Bucură-te, fiu şi părinte duhovnicesc al Moldovei,
Bucură-te, arhiereule luminat cu cerească lumină,
Bucură-te, părinte duhovnicesc al monahilor,
Bucură-te, Arhipăstor al Mitropoliei,
Bucură-te, teolog al Sfintei Scripturi,
Bucură-te, prieten al Sfinţilor Părinţi,
Bucură-te, al slujbelor sfinte tălmăcitorule,
Bucură-te, pe înţelesul poporului vorbitorule,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 6-lea:

Sfinte Ierarhe Dosoftei, iubitor de frumos arătîndu-te, cuvintele psalmistului David în dulci versuri româneşti le-ai preschimbat şi în sufletele credincioşilor le-ai semănat Pentru aceasta, cunoscînd roadele ostenelilor tale, lui Dumnezeu, dăruitorul mulţimii darurilor, Îi cîntăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Auzind credincioşii versurile tale cele minunate, inimile lor s-au întraripat de dumnezeiescul dor, că ai făcut să răsară într-însele credinţa cea lucrătoare de fapte bune şi iubirea cea pentru Dumnezeu. De aceea, văzînd harul tău cel dumnezeiesc, îţi glăsuim:

Bucură-te, privighetoare dulce cîntătoare,
Bucură-te, cel ce eşti al psalmilor versuitor,
Bucură-te, cel ce eşti priceput traducător,
Bucură-te, cel asemenea lui Gură de Aur cuvîntător,
Bucură-te, minte sfinţită de harul dumnezeiesc,
Bucură-te, călăuzitor al neamului românesc,
Bucură-te, teolog al Duhului Sfînt lucrător în Liturghie,
Bucură-te, prieten al Bisericilor Ortodoxe surori,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 7-lea:

Mare dar ai făcut limbii româneşti prin tîlcuirile la slujbele dumnezeieşti şi învăţăturile Sfintei Scripturi pe înţelesul tuturor. Acestea noi înţelegîndu-le şi ca pe nişte nestemate de mult preţ avîndu-le, Îi cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca unul ce te-ai făcut sfinţilor următor, ai fost insuflat de Duhul Sfînt să alcătuieşti “Viaţa şi petrecerea lor”, arătîndu-ne calea spre desăvîrşire. Iar ca o slugă credincioasă slujind Păstorului păstorilor, te lăudăm aşa:

Bucură-te, ctitor al limbii româneşti,
Bucură-te, păstrător al tradiţiilor apostoleşti,
Bucură-te, tîlcuitor de slujbe sfinte,
Bucură-te, următor al sfinţilor Părinţi,
Bucură-te, scriitor al vieţii sfinţilor,
Bucură-te, păstor cărturar al poporului,
Bucură-te, dascăl al rugăciunii,
Bucură-te, statornic slujitor al Bisericii,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 8-lea:

Arhipăstor al Bisericii Moldovei, dascăl şi lucrător al rugăciunii, cercetai mănăstirile şi sihăstriile din eparhie, pe Cuvioşii Părinţi nevoitori, folosindu-te mult de smerenia, răbdarea şi sfinţenia vieţii lor. Iar tu, părinte sfinte, întărindu-i cu povaţa, ajutîndu-i şi cu fapta, pe toţi i-ai mîngîiat. Pentru aceasta, cei care, prin rugăciunile tale, s-au învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu, I-au cîntat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Odorul de mare preţ al Moldovei, racla cu moaştele Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava, ţi-a adus nespusă mîngîiere şi ajutor în multele ispite şi încercări. Iar cînd din binecuvîntate pricini, la Catedrala de la Iaşi le-ai mutat, cu mare sfinţenie le cinsteai, iar la vreme de primejdie rugăciuni prin ţară făceai şi multe minuni şi semne se făceau spre mîngîierea poporului binecredincios. De aceea, şi noi cu dragoste cinstim sfintele tale moaşte, zicînd:

Bucură-te, destoinic ocîrmuitor al Bisericii în vremi de restrişte,
Bucură-te, că mult te-ai împotrivit învăţăturilor eretice,
Bucură-te, cel ce ai iubit înfrînarea,
Bucură-te, că te-ai întrarmat cu răbdare,
Bucură-te, al sfîntului Ioan fierbinte cinstitor,
Bucură-te, că în multe primejdii i-ai cerut ajutorul,
Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu minuni a lucrat,
Bucură-te, că ai alinat suferinţa poporului,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 9-lea:

Cînd grele încercări s-au abătut peste ţara Moldovei, mare strîmtorare poporul suferind şi multe biserici prin foc s-au mistuit, tu, ca un ostaş vrednic al lui Hristos, stîlp al credinţei te-ai arătat turmei tale, Cuvioase Părinte. Pentru aceea Îi cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Prădînd năvălitorii bisericile şi mănăstirile, au luat cu ei mulţime de odoare sfinte şi chiar racla cu moaştele sfîntului Ioan cel Nou. Văzînd acestea, păstorule cel bun, cu lacrimi îi rugai să nu te despartă de sfîntul tău ocrotitor, alegînd să pleci în pribegie; de aceea, te lăudăm:

Bucură-te, stîlp al credinţei dreptmăritoare,
Bucură-te, grabnic ajutător al celor nevoiaşi,
Bucură-te, alinător al durerilor,
Bucură-te, părinte iubitor de ţară şi neam,
Bucură-te, că pe Sfîntul Ioan mult l-ai cinstit,
Bucură-te, că în pribegie credinţa ortodoxă ai păstrat,
Bucură-te, că în Polonia păstor demn te-ai arătat,
Bucură-te, că nici atunci neamul tău nu l-ai uitat,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 10-lea:

Fiind în ţară străină, dorul de patrie te mistuia. De aceea, nu ai încetat a scrie cărţi de folos, tîlcuind din scrierile Sfinţilor Părinţi, pentru poporul tău. Şi mulţi folosindu-se de înţeleptele tale cuvinte şi de smerita-ţi purtare minunîndu-se, cu bucurie cîntau lui Dumnezeu, Celui ce te-a slăvit: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Multe din cele trebuincioase lipsindu-ţi, nu ţi-ai pierdut nădejdea, ci cu mai multă sîrguinţă ai lucrat pentru învăţarea dumnezeieştilor dogme, avînd grabnic ajutători pe trîmbiţele Duhului: pe sfinţii Hrisostom şi pe Efrem, pe Damaschin şt pe Simeon Noul Teolog. Pentru aceasta, cu smerenie, te lăudăm:

Bucură-te, pildă de îndelungă răbdare,
Bucură-te, a Bisericii făclie luminătoare,
Bucură-te, cel ce patria ta mult ai iubit-o,
Bucură-te, căci prin cuvînt pe mulţi ai înţelepţit,
Bucură-te, spic ceresc cu însutită rodire,
Bucură-te, că de la sfinţi ai cerut ajutor,
Bucură-te, candelă a învăţăturii,
Bucură-te, luminat povăţuitor al mîntuirii,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 11-lea:

După multă osteneală şi răbdare, în pribegie săvîrşind călătoria acestei vieţi. Cuvioase Părinte, te-ai mutat către locaşurile cereşti, Moartea ta a fost înălţare la viaţa veşnică, căci înaintea Sfintei Treimi te-ai învrednicit a sta. Sfîntă ţi-a fost ascultarea şi binecuvîntată a fost tăierea voii tale, Sfinte Dosoftei, Pentru aceea, cu rugăciunile tale ajută-ne să ne învrednicim a cînta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pom al raiului fiind, fericite, avînd stîlpări de rugăciuni neîncetate către Dumnezeu, dă-ne ca sub umbra acelora totdeauna să ne sălăşluim şi să grăim către tine:

Bucură-te, înger sfînt care te-ai născut pe pămînt,
Bucură-te, cel ce-n lume boldul răului ai frînt,
Bucură-te, că în ceruri cu sfinţii locuieşti,
Bucură-te, că Domnului pentru noi te rogi,
Bucură-te, că eşti rugăciune vie şi nemuritoare,
Bucură-te, rază a Duhului Sfînt,
Bucură-te, visterie a comorilor cereşti,
Bucură-te, că Moldova tu din cer o ocroteşti,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 12-lea:

Prealuminate Ierarhe Dosoftei, caută cu milostivire din înălţimea slavei cereşti spre noi, care luptăm cu multe necazuri pe marea acestei vieţi şi, primind puţinele noastre laude, dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, ca, mîntuindu-ne, să ne învrednicim a cînta dimpreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudăm, cîntăm şi fericim viaţa ta curată, pentru că te-ai învrednicit a vedea preafericita faţă a Treimii Celei nedespărţite şi neîncetat te rogi pentru plinătatea Bisericii lui Hristos şi pentru poporul nostru românesc. De aceea, te rugăm primeşte lacrimile noastre de mulţumire pentru tot darul cel bun şi desăvîrşit mijlocit nouă de sus, de la Părintele luminilor, pentru care îţi cîntăm:

Bucură-te, că lupta cea bună toată viaţa ai luptat,
Bucură-te, că adevărata credinţă pînă la sfîrşit ai păstrat,
Bucură-te, cel care întru înălţimile cereşti sălăşluieşti,
Bucură-te, că faţa Sfintei Treimi o priveşti,
Bucură-te, al tuturor sfinţilor prieten iubit,
Bucură-te, al poporului tău ajutor nepreţuit,
Bucură-te, sfinte mărturisitor al credinţei strămoşeşti,
Bucură-te, cel ce din cer azi pe noi ne aperi,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condacul al 13-lea:

O, prealuminate Ierarhe Dosoftei, primeşte smerita noastră rugăciune şi mijloceşte pentru noi către Stăpînul Hristos, ca să ne izbăvească de înfricoşata muncă a iadului şi să ne învrednicească de bucuriile cereşti, ca, dimpreună cu tine, să cîntăm lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăşi
Icosul 1: “Ca pe un purtător…” şi
Condacul 1: “Pomenirea ta cea purtătoare…”

şi apoi se citeşte îndată:

Rugăciune către Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

O, preaînţelepte, Sfinte Ierarhe Dosoftei, ai fost trimis de Dumnezeu, la vreme de strîmtorare, să fii pavăză Bisericii Moldovei. Pentru credinţa, blîndeţea, răbdarea şi milostenia ta, chipul îngeresc ai primit şi vrednic te-ai făcut de înălţimea chemării arhiereşti. Înţelept tîlcuitor al dreptei credinţe, luminător şi sfinţitor al limbii române, mare iubitor al Sfinţilor şi al Sfintei Liturghii te-ai arătat Sfinte Ierarhe Dosoftei. Întrucît te-ai învrednicit să stai în preajma Sfintei Treimi, te lăudăm, cîntăm şi fericim viaţa ta curată şi multa ta osteneală pentru credinţa şi lucrarea Bisericii lui Hristos.
Acum, te rugăm, păstor luminat al Bisericii şi împreună liturghisitor cu îngerii în ceruri, ajută-ne cu mijlocirile tale, rugînd pe Dumnezeu să dăruiască poporului nostru tăria dreptei credinţe, bucuria vieţii sfinte şi rodirea faptelor bune să ocroteacă pe părinţi şi pe copii, să vindece pe cei bolnavi şi să mîngîie pe cei întristaţi; să sporească dragostea noastră, a tuturor, pentru cei săraci, singuri şi neajutoraţi; să ne ajute pe toţi să împlinim poruncile Evangheliei lui Hristos, spre slava Sfintei Treimi şi mîntuirea noastră. Amin.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: