Selectați pagina

Viaţa Sfântulului Serafim de Virita

Viaţa  Sfântulului Serafim de Virita

Sfantul Serafim de Virita, praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 21 martie, s-a nascut in anul 1865, intr-o localitate din regiunea Iaroslav, si a trecut la cele vesnice in ziua de 21 martie 1949, la varsta de 84 de ani, fiind inmormantat in cimitirul din Virita. Acest sfant cuvios a ajuns cunoscut in toata lumea mai ales pentru darul inainte-cunoasterii si pentru profetiile sale, implinite la multi ani dupa moartea sa.

Virita este o localitate aflata la numai 60 de kilometri distanta de Sankt Petersburg, intr-un tinut deluros, cu paduri dese de conifere si o clima blanda. La mormantul Sfantului Serafim de Virita se aduna mii de pelerini, cautand binecuvantarea si mijlocirea lui inaintea bunului Dumnezeu.

Sfantul Serafim de Virita

Vasile Muraviev, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in anul 1865, in localitatea Cheremovsky, din regiunea Iaroslav, Rusia. Parintii sai, Nicolae si Chiona, au primit de la Dumnezeu doi copii, un fiu, Vasile, si o fiica, Olga. Pe cand avea numai zece ani, cei doi copii au ramas orfani de tata, iar Vasile a trebuit sa devina sprijinul familiei sale. Astfel, pentru a-si ajuta material familia, tanarul Vasile a mers in Sankt Petersburg si s-a angajat ca ajutor, intr-o pravalie modesta. Banii pe care tanarul ii primea de pe urma muncii sale ii trimitea acasa, mamei si surorii lui.

S. Serafim de Virita 1Inca din aceasta perioada, Vasile a inceput sa simta dorinta puternica de a imbratisa viata monahala. Pentru a cunoaste voia lui Dumnezeu, tanarul a mers la Manastirea Sfantul Alexandru Nevski, din Sankt Petersburg, pentru a se spovedi si a lua sfat de la un parinte duhovnicesc. Acesta l-a indrumat pe tanar sa ramana in lume si sa se casatoreasca, iar mai tarziu, dupa ce isi va implini datoriile fata de copiii, sa mearga in manastire, impreuna cu sotia lui. Intorcandu-se spre casa, Vasile a hotarat sa implineasca intocmai cuvantul parintelui duhovnicesc.

In anul 1889, la varsta de 24 de ani, Vasile s-a casatorit cu o tanara numita Olga. Cei doi au primit de la Dumnezeu doi copii, un fiu, Nicolae, si o fiica, Olga. Dupa ce fiica lor a trecut la cele vesnice, Vasile si Olga au hotarat de comun acord sa nu se mai apropie trupeste, ci sa traiasca in curatie, asemenea monahilor.

Cunoscand deja tainele comertului, Vasile si-a randuit propria afacere, prelucrand si vanzand blanuri si haine din blana. In scurt timp, cei doi au adunat o insemnata avere. Insa, in numai cativa ani, cei doi soti nevoitori isi vor impartit aproape intreaga avere prin biserici si manastiri. In cele din urma, cand fiul lor a mai crescut, cei doi au luat calea manastirii.

Olga a mers in Manastirea Invierea Domnului, din Sankt Petersburg, unde, in anul 1919, a fost tunsa in monahism, primind numele Christina. Mai tarziu, in urma primirii schimei celei mari, fericita a fost numita Serafima. Ea a trecut la cele vesnice in anul 1945, dupa douazeci si sase de ani de vietuire monahala.

S. Serafim de Virita 2

Vasile a imbratisat si el viata monahala, insa nu se stie in ce manastire. Se crede ca a fost tuns in monahism in Sfantul Munte Athos, in urma unui pelerinaj, insa acest lucru nu poate fi verificat. Se stie sigur ca, in anul 1927, vrednicul Vasile se afla deja in Manastirea Sfantul Alexandru Nevski, din Sankt Petersburg, unde slujea ca duhovnic. In urma primirii schimei celei mari, fericitul a fost numit Serafim. El a primit de la Dumnezeu mari daruri duhovnicesti, precum inainte-vederea si tamaduirea bolilor, pentru care tot mai multi credinciosi au inceput sa-l caute.

Sub conducerea bolsevicilor, crestinii din Rusia, dar mai ales slujitorii Sfintelor Altare, au inceput sa patimeasca. Astfel, in anul 1927, cand episcopul Alexei de Novgorod a venit la Sfantul Serafim, pentru a-l intreba in privinta unei plecari din Rusia, acesta din urma, mai inainte de a afla scopul venirii episcopului, i-a spus: “Multi slujitori pleaca acum din Rusia, insa tu nu ai de ce sa te temi, caci este nevoie de tine aici. Vei ajunge patriarh si vei sluji Biserica lui Hristos vreme de douazeci si cinci de ani.”

Precum era de asteptat, Manastirea Sfantul Alexandru Nevski a inceput sa fie si ea prigonita, calugarii fiind arestati, chinuiti si trimisi prin lagarele de concentrare si munca silnica. Astfel, incepand cu anul 1929, in mai putin de cinci ani, Sfantul Serafim a fost arestat de peste zece ori. In lagarele prin care a fost purtat, sfantul si-a continuat slujirea duhovniceasca, intarindu-i sufleteste pe cei aflati in mari necazuri.

S. Serafim de Virita 3In anul 1933, dupa eliberare, Sfantul Serafim nu s-a mai intors in Sankt Petersburg, ci s-a asezat in Virita. Aceasta localitate, aflata la numai 60 de kilometri distanta de Sankt Petersburg, este asezata intr-un tinut deluros, cu paduri dese de conifere si o clima blanda. In decursul anilor petrecuti in lagarele comuniste, datorita lipsei hranei si chinurilor suferite, trupul cuviosului a capatat mai multe boli si slabiciuni. Astfel, padurile si clima blanda din Virita il vor mangaia mult pe Sfantul Serafim.

Biserica de lemn din Virita a fost construita in anul 1913, in cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan si a implinirii a trei sute de la aparitia dinastiei Romanov. Biserica mare avea doua Sfinte Altare, unul inchinat icoanei Maicii Domnului din Kazan, iar celalalt inchinat Sfantului Ierarh Nicolae. Biserica de jos era inchinata Sfantului Serafim de Sarov.

Precum lumina nu poate fi ascunsa sub obroc, insa, tot asa, Sfantul Serafim nu a putut ramane tainuit nici in padurile din Virita. Tot mai multi credinciosi au inceput sa-l caute pe sfant, fie pentru sfatuire, fie pentru Spovedanie, fie pentru tamaduirea bolilor. Oamenii il cercetau pe sfant mai ales in vremea noptii, spre a nu fi vazuti de autoritatile comuniste.

Pentru a impiedica lumea sa se mai adune in Virita, comunistii au hotarat sa-l aresteze din nou pe Sfantul Serafim. Cand doctorul a vazut bolile sfantului, insa, a obtinut amanarea arestarii. Mila lui Dumnezeu il ocrotea pe sfant. Pentru rugaciunile Sfantului Serafim, in iarna anului 1941, cand germanii au invadat regiunea si au ajuns in Virita, ei nu au atacat locul si nu au luat prizonieri. In luna ianuarie a anului 1941, insa, fiul sfantului, numit Nicolae, a fost arestat de comunisti si impuscat.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, intre anii 1939-1945, Sfantul Serafim de Virita a repetat nevointa Cuviosului Serafim de Sarov. Astfel, pe o piatra mare, care se afla in gradina, inaintea unei icoane a Sfantului Serafim de Sarov, sfantul s-a rugat zilnic, pentru izbavirea Rusiei. Pe atunci avea 76 de ani. Fiind slabit de bolile trupesti, fericitul era adus la piatra de un ucenic si, indiferent de caldura sau frigul de afara, el se ruga vreme de cateva ceasuri.

In primavara anului 1949, la varsta de aproape 84 de ani, din pricina nevointelor duhovnicesti si a slabiciunii trupului, Sfantul Serafim de Virita a ajuns sa nu se mai poata ridica din pat. Chiar si asa, el nu a incetat a-i primi la sine pe cei care-l cautau pentru folos duhovnicesc.

Mai inainte de trecerea sa la cele vesnice, Maica Domnului i-a aparut in vedenie Sfantului Serafim si l-a indemnat sa se impartaseasca zilnic. Pentru aceasta, un preot a inceput sa-i aduca Sfintele Taine in fiecare zi, la doua ceasuri dupa miezul noptii. Odata, preotul a intarziat, iar cand a ajuns la Sfantul Serafim, acesta avea chipul scaldat in lumina. Cerandu-si iertare pentru intarziere, sfantul i-a spus preotului ca ingerii au venit la ora potrivita si l-au impartasit.

Cu doua saptamani mai inainte de a trece la cele vesnice, Sfantul Serafim l-a trimis pe preot in Moscova, spre a-l instiinta pe patriarh despre apropiata sa adormire. Patriarh era tocmai episcopul Alexei de Novgorod, care, in anul 1927, il cercetase pe Sfantul Serafim si fusese instiintat ca va ajunge patriarh si va sluji Biserica vreme de douazeci si cinci de ani. Acesta din urma va adormi in Domnul in anul 1970, dupa exact douazeci si cinci de ani de slujire.

Sfantul Serafim de Virita a adormit in Domnul in ziua de 21 martie (3 aprilie) 1949, la varsta de 84 de ani. Cu un ceas mai inainte de a pleca spre cele vesnice, Sfantul Serafim a dorit sa i se citeasca trei acatiste: Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Serafim de Sarov si Acatistul Sfantului Nicolae. El a fost inmormantat in cimitirul bisericii din Virita. In zilele de dupa inmormantarea sa, o mireasma placuta a umplut locul. Pelerinii au inceput indata sa se adune la mormantul sau si sa ia binecuvantare. Sfantul Serafim de Virita a fost canonizat de Biserica Ortodoxa in vara anului 2000 si a fost asezat in calendar in ziua de 21 martie.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *