Selectați pagina

Viata Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul

Viata Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul

Viata Sfantului Cuvios Stelian PaflagonulDespre viaţa acestui Sfânt nu se cunosc foarte multe lucruri. Dar minunile lui neasemănate l-au făcut iubit creştinilor Bisericii noastre.

Stelian a trăit într-o familie de creştini iubitori. Fiind îndemnat de părinţi şi simţind în sine aceeaşi chemare spre Biserică, Stelian va frecventa cu bucurie slujbele religioase. El va fi toată viaţa un mare ocrotitor al copiilor, pentru că părinţilor săi le muriseră ceilalţi prunci,  iar el trăise cu durerea de a nu avea fraţi.

Se ştie că de mic Sfântul Stelian a fost ales de Dumnezeu, spre a ajunge călugăr sfinţit. El a dorit din tot sufletul să se asemene unui înger, adică să se roage neîncetat lui Dumnezeu. De aceea îl numim noi astăzi „cuvios”, pentru că şi-a transformat întreaga viaţă în rugăciune caldă, luminoasă, binefăcătoare pentru cei din jur şi pentru toată omenirea.

Se mai cunoaşte faptul că, atunci când a crescut şi a rămas orfan, Sfântul Stelian şi-a împărţit averea la săraci şi s-a călugărit, ducând o viaţă aspră. Strălucea ca un luceafăr printre călugării din Paflagonia, din vremea sa. Dar nu se îngâmfa pentru aceasta.

După o vreme, el s-a retras într-o peşteră întunecată, spre a se ruga în linişte. Pentru aceasta a luat binecuvântare de la duhovnicul său. Acea peşteră s-a luminat de la sufletul lui curat, strălucitor. În peşteră, un înger din cer îi aducea hrană.

Iată cum îşi petrecea timpul în peşteră Sfântul Stelian: postea, se ruga (chiar şi în timpul nopţii), iubea tăcerea. Chiar dacă diavolii l-au încercat cu multe ispite, el le-a biruit pe toate, cu ajutorul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Inima Sfântului era dornică de Împărăţia cerurilor, cea promisă de Dumnezeu celor buni şi credincioşi.

Ceilalţi călugări din Paflagonia au aflat de viaţa deosebită a Sfântului Stelian şi s-au uimit de frumuseţea sufletului său. De aceea, noi îl putem numi pe Stelian „crinul pustiei”, „minunea cerului”, „vestitorul bucuriei cereşti”, „cinstea Bisericii Ortodoxe”, „cel ce a gustat dulceaţa Raiului, încă din viaţa aceasta”.

Încă din viaţă, Sfântul a făcut multe minuni şi vindecări de boli celor ce veneau cu credinţă la peştera sa. În primul rând, el a ajutat cu sfat pe cei care l-au căutat; apoi s-a rugat pentru toţi oamenii şi în mod special pentru cei care îl rugau să-i pomenească.

Aşa a vieţuit Sfântul Stelian Paflagonul până când şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, ca un Sfânt plăcut al Său. Trupul său ne-a rămas ca sfinte moaşte, ocrotitoare şi făcătoare de minuni: izgonire a diavolilor, vindecare de boli, ridicare şi îndreptare a celor căzuţi în păcat, liniştire a celor înfricoşaţi şi tulburaţi, ajutare a familiilor şi ocrotire a copiilor.

Căci el şi după moarte s-a arătat ca un mare făcător de minuni, venind în ajutor în special mamelor şi copiilor.

Astfel, de mai multe ori, când venea vreo boală molipsitoare, care omora copiii, Sfântul Stelian a fost chemat în ajutor prin rugăciune şi prin pictarea icoanei sale. Atunci copiii bolnavi s-au vindecat, iar mamele cărora le muriseră copiii s-au mângâiat, născând alţi prunci. De aceea, în mod obişnuit, Sfântul Stelian e reprezentat în icoane cu un prunc în braţe.

De asemenea, Sfântul Stelian s-a arătat ajutător în multe boli ale trupului şi ale sufletului, în primejdii şi în necazuri, prin chemarea numelui său în ajutor, prin închinarea la sfintele sale moaşte sau la icoana sa. El, ca orice Sfânt, are şi puterea de a ne duce rugăciunile la tronul lui Dumnezeu.

Deci Sfântul Stelian este ocrotitor al pruncilor, al familiilor creştine, al maicilor care sunt la naştere, uşurându-le durerile şi dăruindu-le prunci sănătoşi.

Sfântul Stelian e şi un mare ocrotitor al celor ce poartă numele său, fiind grabnic ajutător al celor ce îl cinstesc; e călăuzitor al celor rătăciţi de calea mântuirii, fiind doctor sufletesc şi trupesc, cu darul primit de la Dumnezeu.

Pe pământ el a fost îmbrăcat în haina smereniei (a modestiei) şi a dragostei de Dumnezeu. De aceea, din inima lui a izvorât până la cer o puternică rugăciune pentru toţi oamenii, ca un izvor nesecat. Şi acum Sfântul Stelian se roagă pentru toată lumea.

O parte din sfintele sale moaşte au fost aduse în anul 1736 în Bucureşti. Biserica unde vor fi adăpostite aceste moaşte va primi numele Sfântului Stelian şi acolo mulţimi de credincioşi vin să se închine la racla Sfântului.

Sfinţii cuvioşi, care s-au rugat şi se roagă pentru noi, s-au făcut ca nişte crini şi trandafiri parfumaţi, în mijlocul deşertului lumii. Un astfel de trandafir neveştejit este şi Sfântul Stelian, care îşi răspândeşte mirosul minunilor şi al rugăciunilor sale până la marginile lumii.

Numele său, „Stelian”, înseamnă „cel de pe stâlp”, adică un om care îşi trăieşte viaţa pe un stâlp, în rugăciune. Stelian s-a suit pe stâlpul credinţei şi de acolo s-a rugat cu nădejde şi dragoste lui Dumnezeu.

Sfântul Stelian doreşte mântuirea sufletelor noastre. Viaţa sa tăcută, de post şi rugăciune, este pentru noi un exemplu de împlinire a poruncilor lui Dumnezeu. Chiar de suntem copii, tineri sau bătrâni, cu toţii putem alerga la icoana sa şi la sfintele sale moaşte, pentru a-i cere ajutorul.

Mai ales atunci când este serbată trecerea sa la cele veşnice, pe 26 noiembrie, se cade să ne rugăm pentru primirea de mângâiere din partea Sfântului.

Acum, când stai lângă Domnul nostru Iisus Hristos, nu ne uita pe noi, Sfinte Stelian! Întinde-ţi în continuare ocrotirea asupra mamelor, a pruncilor şi a tuturor credincioşilor creştini. Dăruieşte-ne tuturor mângâiere, fericire, pace, linişte, sănătate şi iertare de păcate. Fă să răsară şi în inimile noastre crinii credinţei, bunătăţii, milei, dragostei şi răbdării!

Tu, cel ce te umpli mereu de lumină cerească şi care stai înaintea Împăratului şi Mântuitorului nostru, a Domnului Iisus Hristos, nu ne uita. Cu îndrăzneala ta de Sfânt, ajută-ne, ca împreună cu tine să lăudăm în Rai numele Sfintei Treimi, în viaţa cea veşnică.

Căci dorinţa noastră este ca să cântăm împreună cu tine şi cu îngerii lui Dumnezeu, în împărăţia Sa!

Rugăciune către Sfântul Stelian Paflagonul

În peşteră retras, nu ne-ai uitat,

Ci mult ne-ai luminat cu rugăciunea,

Ne-ai mângâiat, în boală, cu minunea,

O, Sfânt călugăr, mare dar ne-ai dat!

 

Ajută-ne şi-acum, pe toţi: pe prunci,

Pe mame, pe familii nevoiaşe,

Să-ţi fie ţie, în rugă, urmaşe,

Iar boala de la noi să o alungi…

 

Goneşte frica, vrajba şi mâhnirea,

Primejdia ce vine din senin,

Şi scoate-ne păcatul ca pe-un spin,

Că-ţi mulţumeşte toată omenirea!

 

Icoana ta, cu prunc ţinut în braţe,

Ne-aduce strălucire de speranţe.

 

Sursa: http://vacantanon-stop.over-blog.com

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *