Selectați pagina

Vedeți, așadar, cum pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele lui Hristos? Așa ne împărtășim!

Vedeți, așadar, cum pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele lui Hristos? Așa ne împărtășim!

De aceea, se și săvârșește Dumnezeiasca Liturghie. Nu se face doar pentru cei vii, ca să-i păzească Dumnezeu de orice rău, să le dea sănătate, să le ierte păcatele, să-i lumineze și să-i povățuiască pe calea cea bună. Ea se face mai ales pentru sufletele, pentru oamenii care au plecat în cealaltă viață.

Cei vii pot prin pocăință, prin spovedanie și fapte bune să se mântuiască. Dar sufletele care au plecat din viața aceasta nu pot să facă absolut nimic pentru ele, deoarece în „iad nu există pocăință”. Noi, cei vii, ne vom ruga pentru aceste suflete ca să le miluiască Dumnezeu și să le ierte păcatele. Și fiindcă noi ne simțim păcătoși și nu ajung rugăciunile noastre să-L îmblânzească pe Dumnezeu, Îl punem ca mijlocitor pe Hristos (această taină), cu Trupul și Sângele Său, să mijlocească pentru iertarea păcatelor și a creștinilor mai dinainte adormiți.

La fiecare Dumnezeiască Liturghie „Se obligă” Dumnezeu să sfințească Cinstitele Daruri, să le facă Trupul și Sângele lui Hristos, ca să sfințească pe credincioșii vii și sufletele ce se află în cealaltă lume. Adică la fiecare Jertfelnic, unde se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie – și în fiecare zi se poate săvârși la multe Jertfelnice din lume, acolo unde există Biserică Ortodoxă – se săvârșește dumnezeiasca prefacere. Hristos binecuvintează cu Harul Sfântului Duh Cinstitele Daruri și le preface în Trupul și Sângele Său, cu care noi ne împărtășim și devenim una cu El.

Și fiindcă Hristos este Sfânt, Sfântă este și Masa pe care se săvârșește această Slujbă Sfântă. Și, în continuare, Sfânta Sfintelor este tot Altarul, deoarece acolo se săvârșește toată Liturghia, întreaga Taină, acolo coboară Îngerii, coboară Hristos, vine Duhul Sfânt, întreaga Sfântă Treime și se sfințesc Cinstitele Daruri. De aceea, și copilașii care intră în Altar, nu trebuie să vorbească sau să facă zgomot, fiindcă Îngerii care se află acolo, se mâhnesc. Pe când, dacă stau cu atenție, îngerește, și Îngerii le dau în inimi multă bucurie și binecuvântare. Să conștientizăm aceasta, și anume că locul unde pășim este un loc foarte sfânt și nu trebuie să existe foială și discuții. Va trebui, desigur, ca și noi, preoții, să le spunem acestea.

În Vechiul Testament scrie că arhiereul o singură dată în an intra în Sfânta Sfintelor, în Altar, și primea tainele lui Dumnezeu. Atât de sfânt era socotit acest loc, încât nu se îngăduia să intre de mai multe ori pe an, decât o singură dată. Însă acum, prin taina Dumnezeieștii Liturghii, care de multe ori se săvârșește în fiecare zi, putem să-L pogorâm pe Hristos pe pământ și pe Sfânta Masă. Trebuie și noi însă să fim foarte curați și sfinți.

Anul trecut, dacă îmi amintesc bine, mi-a telefonat o fiică de-a mea duhovniceaască, foarte virtuoasă și înzestrată cu Har. Oarecum neliniștită, mi-a spus:
– Gheronda, vreau să vă spun ceva, ce mi s-a întâmplat. Sunt foarte supărată, deoarece cred că pricina care a contribuit ca eu să simt aceste lucruri, sunt păcatele mele.
– Ce ți s-a întâmplat, fiică?
– Părintele meu, pe când mă aflam într-o zi într-o mănăstire care ține calendarul vechi și m-am împărtășit… Am venit apoi aici în oraș și m-am împărtășit la Mitropolie. M-am împărtășit pe calendarul nou, dar părticica s-a transformat în carne și am simțit atâta mireasmă, încât a trecut o săptămână și nu am pus nimic în gură, fiindcă nu vreau să pierd mireasma Sfintei Împărtășanii. Din pricina păcatelor mele celor multe mi s-a întâmplat aceasta?
– Nu, fiica mea, nu-i din pricina aceasta, ci fiindcă Dumnezeu te iubește, ți-a arătat în felul acesta Taina, ca să crezi neclintit că noi, creștinii ortodocși, avem Credința cea Adevărată. Pâinea și vinul, cu binecuvântarea și rugăciunile Bisericii, cu pogorârea Sfântului Duh, se transformă în Trupul și Sângele lui Hristos. Ne împărtășim cu Hristos prin Trupul și Sângele Lui, ne facem una cu El, și astfel se sfințește trupul și duhul nostru. Ai primit de la Dumnezeu binecuvântarea de a simți acest lucru, ca astfel credința ta în Dumnezeiasca Împărtășanie să fie mai mare și să te pregătești mai bine.
Când am mers în 1972 la Sinai, la Sfânta Ecaterina, m-am gândit că va fi fost lucrarea binecuvântării ca a doua zi să liturghisesc acolo, unde se aflau moaștele ei. Într-adevăr, am liturghisit. Am scos și Sfintele Moaște și ne-am închinat, iar locul acela s-a umplut de mireasmă. A fost foarte frumos. Seara, pe când discutam despre Dumnezeiasca Liturghie și Sfânta Împărtășanie, am adus vorbă și despre calendarul vechi. Atunci sare o doamnă, care avea duhovnic pe părintele Anghel Nisiotis din Atena, care a fost un om foarte duhovnicesc și care susținea adevărul despre aceste lucruri, și mi-a spus:
– Odată trebuia să facem o drumeție împreună cu duhovnicul nostru și undeva, la o bisericuță, avea să săvârșească Dumnezeiasca Liturghie. Aveam obiceiul și sfat de la Stareț ca oriunde mergeam, să ne pregătim și să ne împărtășim. Așa am făcut și în acea zi. Părintele Anghel a liturghisit, iar când a ieșit în Sfintele Uși cu Sfântul Potir, a spus: „Fiilor, cum să vă împărtășesc? Veniți să vedeți ce s-a petrecut aici!”. Și ce am văzut? Ne-a arătat, părinte, – am văzut cu ochii mei – că în Sfântul Potir era carne și sânge! „Nu pot să vă împărtășesc, ne-a spus părintele. Vă voi împărtăși numai cu Sfântul Sânge”. Și ne-a dat numai Sânge, nu și Trup; nu putea… Acum, cum a consumat Sfintele, ce rugăciuni a făcut și s-au preschimbat din nou în Pâine sau Dumnezeiască Împărtășanie, numai Dumnezeu știe!
Vedeți, așadar, cum pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele lui Hristos? Așa ne împărtășim. Deoarece, ca și oameni, nu putem primi ca și trup, carne crudă, de aceea Hristos ni Se dă sub chipul Pâinii. De aceea, atunci când ne împărtășim, să o facem cu atenție, să nu ne grăbim, fiindcă se poate să facem pagubă. Să așteptăm ca preotul să pună lingurița în gură și numai după aceea să închidem buzele ușor, ca să tragă lingurița afară. Să nu o facem în grabă, căci se poate ca cineva să nu apuce să ia în gură lingurița și Trupul lui Hristos să cadă jos. Este nevoie de multă atenție.

Fragment din cartea Arta mântuirii, ce va apărea la Editura Evanghelismos.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *