Selectați pagina

Va trebuie să plătim pentru a intra pe teritoriul Transnistriei

Va trebuie să plătim pentru a intra pe teritoriul Transnistriei

transnistriaTiraspolul a introdus obligativitatea procurării unei polițe de asigurare auto transnistrene pentru toate vehiculele înregistrate „peste hotare”, de la 1 martie. O decizie în acest sens a fost luată de „comitetul vamal de stat” din stânga Nistrului și semnată de Evghenii Șevciuc.

Obligativitatea asigurării auto transnistrene pentru unitățile de transport înregistrate în străinătate va fi introdusă în etape, iar prețul acestei „viniete” nu este cunoscut încă:

De la 1 martie 2015 – pentru proprietarii vehiculelor înmatriculate în România;

De la 1 aprilie 2015 – pentru proprietarii vehiculelor înmatriculate în Republica Moldova;

De la 1 iunie 2015 – pentru proprietarii vehiculelor înmatriculate în Ucraina.

Funcția de eliberare a polițelor de asigurare și colectarea banilor în punctele de trecere a „frontierei transnistrene” va fi exercitată de „comitetul vamal de stat”.

Viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Victor Osipov, a menționat pentru Deschide.md că decizia luată de autoritățile din stânga Nistrului afectează libertatea de circulație a cetățenilor.

2 Comentarii

  1. Radu Humor

    BUY-ologia
    >
    >
    > COMERCIANŢII DE BOLI FABRICATE:
    > “buy-ologia”, știinţa manipulării consumatorilor. Cu
    > 30 de ani în urmă, părea o glumă. În pragul
    > pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic
    > Merck, se confesa revistei Fortune, arătându-şi
    > dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei
    > sale este destinat exclusiv bolnavilor. El visase ca Merck
    > să devină un fel de Wrigley şi, după modelul marelui
    > producător de gumă de mestecat, să vândă la toată
    > lumea, inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai
    > târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.
    > Strategiile de
    > marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în
    > ce mai agresiv spre oamenii sănătoşi
    > !!!!
    > Suişurile şi coborâşurile vieţii devin
    > tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste sunt
    > transformate în afecţiuni înfricoşătoare şi din ce în
    > ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
    > În cartea sa „Vânzarea bolii. Cum ne
    > transformă companiile farmaceutice pe toți în
    > pacienți”
    > (Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All
    > Into Patients, 2005), Alain Cassels, cercetător în
    > politica medicamentelor la Universitatea Victoria din
    > Canada, şi Ray Moynihan, jurnalist specializat în
    > sănătate, fac o radiografie necruţătoare a strategiilor
    > de marketing cinice, atunci
    > când nu sunt
    > pur şi simplu criminale, ale producătorilor de
    > medicamente. Cei doi dezvăluie cum, prin campanii de
    > promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu
    > o cifră de vânzări de cca 500 miliarde dolari anual,
    > exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului:
    > şubrezire fizică, boală, moarte. Campaniile publicitare
    > îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea lor în
    > panicaţi. Probleme minore sunt descrise ca tulburări
    > extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel,
    > timiditatea se
    > transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea de
    > dinaintea ciclului menstrual devine „tulburare disforică
    > premenstruală”.
    > Epicentrul acestui tip de comerţ este SUA. Americanii
    > reprezintă 5% din populaţia lumii, dar primesc 50% din
    > medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu
    > sănătatea s-au dublat în ultimii 6 ani, deoarece
    > preţurile la medicamente cresc dramatic, dar și pentru că
    > doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
    >
    > Americanul Vince Parry este un
    > guru al acestui tip de marketing.
    > Într-un
    > articol intitulat uluitor „Arta de a cataloga starea de
    > sănătate”, apărut în Medical Marketing &
    > Media, Londra, 2003, Parry explică metodele prin care
    > firmele sale favorizează crearea tulburărilor medicale:
    > – reevaluarea stării de sănătate;
    > – redefinirea unor boli cunoscute de mult şi
    > rebotezarea lor;
    > – crearea unor disfuncţii
    > din nimic
    > (preferatele lui Parry sunt disfuncţia
    > erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul
    > disforic premenstrual). Cu o sinceritate dezarmantă, Vince
    > Parry descrie modul în care companiile farmaceutice
    > definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse
    > precum Viagra sau Prozac. Sub patronajul firmelor de
    > marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se
    > aşează la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi
    > despre boli şi stări de sănătate”. Totul e ca
    > acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o
    > manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights
    > destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul
    > farmaceutic este şi mai clar: Capacitatea de „a crea
    > pieţe pentru boli noi” se traduce în cifre de
    > vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile
    > cele
    > mai performante, potrivit raportului,
    > este aceea de a schimba modul în care oamenii privesc
    > afecţiunile banale. Ei trebuie convinşi că probleme
    > acceptate până acum ca „un uşor disconfort” necesită
    > intervenţia medicului. Acelaşi raport are şi o concluzie
    > optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice:
    > „Anii ce vor
    > veni vor fi martorii creării de boli năşite de
    > firme”!!!!!!!
    > Evident că e
    > greu să trasezi o linie între omul sănătos şi omul
    > bolnav. Dar la fel de evident este că, cu cât se extinde
    > aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai
    > mulţi bolnavi potenţiali și vor creşte vânzările de
    > medicamente. Deseori, spun Cassels şi Moynihan,
    > experţii
    > medicali care redactează protocoalele de tratament sunt în
    > acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică.
    > Iar industria
    > prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările.
    > Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de
    > hipertensiune arterială; aproape jumătate dintre
    > americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie
    > sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar
    > trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al
    > colesterolului. Bineînţeles, toate aceste boli sunt
    > vindecabile doar cu medicamente, metodele de prevenţie
    > fiind trecute în plan secundar.
    > Racolarea medicilor agenţi
    > publicitari
    > Medicul generalist Des Spencer
    > povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a
    > fost contactat pentru a participa la o specializare care ar
    > fi trebuit să facă din el un expert într-o boală născocită de
    > imaginaţia industriei farmaceutice. Universitatea la care preda i-a
    > transmis lui Spence oferta unei firme în care se scria:
    > „Căutăm lideri de opinie a căror muncă va trebui să
    > influenţeze gestionarea şi terapia viitoare a disfuncţiei
    > sexuale feminine prin dorință hipoactivă”.
    > Firmele care au o boală de inventat
    > pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament
    > racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de
    > marketing cu scopuri prestabilite, în care slujitorii lui
    > Hipocrate n-au niciun fel de libertate de mişcare.
    > Totul, evident, în
    > schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului
    > și notorietăţii pe care o asemenea campanie o aduce.
    > „Dar partea cea mai neplăcută în
    > această poveste, continuă Spencer, este lipsa
    > oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale
    > feminine prin dorinţă hipoactivă. Industria trebuie să
    > transforme această disfuncţie bănuită în boală gravă.
    > Iar pentru asta, e important să existe o acoperire
    > mediatică, mărturii ale
    > celebrităţilor,
    > dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care
    > legitimează totul. ‘Experţii’ estimează că 40%
    > dintre femei suferă de această boală. De fapt,
    > este vorba
    > doar de o manipulare cinică. Urmările pe care le produce acest tip
    > de activitate farmaceutică vă otrăvesc viaţa prin
    > mesajul pe care-l vehiculează. O slăbiciune a dv. este
    > automat simptom de boală”, conchide Spencer.
    > Epidemia de marketing
    > În
    > bestseller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de
    > boli), Jorg Blech, biochimist german stabilit în
    > America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist
    > şi The Guardian, explică în ce mod industria
    > farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing
    > a impus scăderea
    > arbitrară a nivelului normal al colesterolului,
    > pentru ca indivizi
    > perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi;
    > explică cum, de vreo două decenii, femeile aflate la menopauză sunt
    > terorizate cu
    > spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la
    > medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile
    > de manipulare
    > a opiniei publice
    > pentru a crea o
    > piaţă a pilulelor care tratează
    > impotenţa.
    > Între 1984 şi 1987, DSM (Diagnostic and
    > Statistical Manual of Mental Disorder – Manualul
    > bolilor mentale), care este biblia psihiatrilor
    > americani, a
    > introdus în ediția a 4-a 77 de noi boli
    > mentale, scrie
    > Jean-Claude St-Onge în cartea „Reversul pilulei”,
    > publicată la Montreal în 2004. Pentru a introduce aceste
    > boli, a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine
    > simte la un moment dat o stare de rău devine automat
    > bolnav. Şi, bineînţeles, comentează ironic St-Onge,
    > pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva
    > exemple de boli
    > noi:
    > – timiditatea este reciclată sub numele de
    > „anxietate socială”;
    > – regurgitarea
    > naturală la bebeluşi devine „reflux esofagian
    > patologic”;
    > – îmbătrânirea firească se
    > transformă în „insuficienţă circulatorie
    > cerebrală”;
    > – până şi stresul de la
    > loterie este definit ca „traumatismul
    > biletului necâştigător”.
    >
    >
    > În aprilie 2004, o anchetă bine
    > documentată şi aprofundată realizată de Lisa Cosgrove,
    > cercetător la Universitatea din Massachusetts, Boston, şi
    > publicată în prestigioasa revistă Psychotherapy and
    > Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate
    > dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost
    > plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care
    > tratează aşa-zisele boli noi
    > introduse în
    > manual.
    > Impresia de depresie
    > Numărul persoanelor depresive de pe
    > mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996,
    > relevă profesorul canadian Jean-Claude St-Onge. În Statele
    > Unite, numărul de consultaţii în urma cărora s-au
    > prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O
    > tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul.
    > Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă
    > de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le
    > iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt
    > indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele
    > sunt prescrise masiv.
    >
    >
    > Două sunt motivele pentru care medicii
    > o fac totuşi:
    > 1. În 1990, Organizaţia
    > Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de
    > formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să
    > permită medicilor să pună rapid un diagnostic, pornind de
    > la ghidurile clinice. Permisiunea acordată astfel medicilor
    > generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de
    > câteva ori a vânzărilor de
    > antidepresive.
    > 2. Societăţile
    > farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod
    > repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor,
    > pentru că nu prescriu suficiente antidepresive. Lobiştii
    > au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt
    > cauzate de depresii netratate. Potrivit lui St-Onge,
    > mai ales femeile sunt
    > vizate de eforturile de medicalizare a
    > vieţii. Altădată,
    > ele mergeau la medic când erau
    > gravide,
    > acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi
    > menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de
    > „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalarea
    > menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o
    > nouă afecţiune ce
    > se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin consumatoare
    > de pastile pe perioade mari de timp.
    > Cherchez
    > la femme malade! [Căutați femeia bolnavă!]
    > Hormonoterapia substitutivă este un pas
    > uriaş în medicalizarea vieţii
    > femeii. Cu
    > toate că 75% dintre femei nu manifestă niciun simptom
    > deranjant când ajung la menopauză,
    > producătorii farmaceutici şi
    > experţii lor de marketing apelează la
    > frica lor de îmbătrânire pentru
    > a-şi
    > vinde produsele. Şi
    > asta, în ciuda deselor efecte secundare ale
    > tratamentului: dureri de cap, greţuri,
    > infecţii genito-urinare,
    > varice,
    > sensibilitate mamară etc. Cu atât mai mult, cu cât
    > comunitatea
    > medicală nu a ajuns la un
    > consens privind eficienţa hormonoterapiei
    > substitutive, mulţi avertizând asupra
    > utilizării iresponsabile a
    > tratamentului.
    > Osteoporoza, procesul normal de scădere a
    > densităţii osoase odată cu
    > vârsta, face
    > şi ea din femeia de vârsta a doua o ţintă de
    > marketing.
    > Dar probabil cel mai josnic
    > tertip al firmelor farmaceutice este deja
    > pomenita disfuncţie sexuală la
    > femei (DSF). Peste
    > 40% dintre femeile
    > între 18 şi 59 de ani
    > ar suferi de ea. De
    > unde această cifră? St-Onge
    > ne lămureşte:
    > un studiu făcut în SUA cerea unui număr de 1.500 de
    > femei să răspundă cu da sau nu la 7
    > întrebări. Dacă răspundeau cu da
    > fie şi
    > numai la una din întrebări, erau catalogate ca suferind de
    > DSF.
    > Printre ele, se numărau cele care
    > declarau că timp de mai mult de două luni în ultimul an
    > nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate
    > faţă de propria performanţă sexuală sau au avut
    > probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical
    > Association, 1991).
    > Farmacoterapia fricii
    > Cea mai
    > eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea
    > bolilor”
    > este frica. Pentru a vinde
    > femeilor la menopauză hormonul de
    > substituţie s-a mizat pe frica de criza
    > cardiacă. Pentru a
    > vinde
    > părinţilor ideea că
    > cea mai mică
    > depresie necesită
    > un tratament greu
    > şi îndelungat,
    > s-a mizat pe teama de
    > sinucidere a tinerilor. Pentru a
    > vinde
    > medicamente anticolesterol, s-a mizat pe teama morţii
    > premature. Şi asta
    > în pofida faptului că medicamentele promovate furibund produc
    > efecte inverse celor scontate !!!!!!!
    >
    >
    > În noul limbaj de marketing se
    > vorbește deja de „farmacoterapia fricii”. Medicul
    > Martin Winkler constată în postfața lucrării
    > „Inventatorii de boli” de Jorg Blech: „Dacă
    > altădată puteam spera să găsim un tratament pentru
    > fiecare boală, astăzi negustorii de sănătate par să
    > vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat.
    > Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale,
    > lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet,
    > încet limitele anumitor valori biologice (colesterol,
    > tensiune arterială etc.) pentru a crește astfel numărul
    > pacienţilor susceptibili a fi trataţi. Căci a-i face pe
    > nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie
    > să se îngrijească pe viaţă
    > reprezintă
    > pentru fabricanţi o veritabilă rentă
    > viageră”.

    Răspuns
  2. marele Păcătos

    în filmele “Epidemia” an.2010 şi “Rezidentul răului 5” an.2012

    şi multe alte filme jidomasonice – se spune clar că viruşii sunt (vor fi) răspândiţi intenţionat pentru rătezarea populaţiei.

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *