Selectați pagina

Ştim ce mîncăm? Halal – “bun de consum” acordat de autorităţile religioase islamice

Ştim ce mîncăm? Halal – “bun de consum” acordat de autorităţile religioase islamice

După Horsegate, scandalul la zi în Vest se referă la descoperirea de carne de porc în mezeluri şi alte produse “halal”. Scandalul i-ar putea face pe producătorii europeni să piardă un important segment de piaţă atât pe plan intern cât mai ales internaţional.

Comunitatea musulmană, cea mai dinamică demografic din lume în acest moment, este foarte ataşată de tabuurile alimentare prescrise de religie – în special în privinţa cărnii, hrana musulmanilor trebuind să fie “halal”, respectând astfel cerinţele privind originea animală şi modul de procesare. Certificatul “halal” – un fel de “bun de consum” acordat de autorităţile religioase islamice – este absolut obligatoriu pentru toţi producătorii de carne şi produse din carne care vor să îşi vândă produsele consumatorilor musulmani de oriunde ar fi aceştia.

Dacă în cazul falsificării cărnii de vită (înlocuirea parţială sau totală a cărnii de vită cu cea de cal) problemele create consumatorilor ţin doar de înşelarea unor aşteptări privind calitatea şi obiceiurile culinare dominante, în cazul falsificării produselor halal pe lângă acestea se adaugă încălcarea unor tabuu-ri alimentare foarte importante pentru individ.

Migraţiile economice din a doua jumătate a secolului trecut (1950>) au creat o semnificativă diasporă musulmană prin grupuri de milioane de indivizi în ţările din Europa Occidentală – Germania, Marea Britanie, Franţa, Scandinavia – şi nu numai. Prin legăturile continue ţinute cu “ţările mamă” – Turcia, India-Pakistan, Magreb, Iran aceste diaspore au dat un aspect transnaţional comunităţii musulmane conducând la o aşa numită întrepătrundere a “civilizaţiilor”.

Aducând cu ei (prima generaţie), conservând şi transmiţând mai departe (prima generaţie -> a doua generaţia -> a treia generaţie…) obiceiurile culinare din “ţările mamă” pe lângă cele ale religiei musulmane aceste diaspore au creat în Europa Occidentală un important segment al piaţei de carne şi produse de carne “halal” – distinct în cadrul pieţei “generale”. Aceasta a creat în Europa Occidentală, mai întâi oportunitatea suplimentării vânzărilor producătorilor locali atât prin creşterea numărului de consumatori cât şi prin diversificarea ofertei (1950-1970), şi mai apoi extinderea pe pieţele din ţările Lumii Musulmane prin exporturi de produse “halal”.

Producătorii europeni de carne şi produse de carne de pasăre au fost favorizaţi atât de prezenţa în ţările lor a comunităţilor musulmane cât şi de legăturile strânse dintre acestea şi “ţările de origine” – musulmanii din Occident contribuind la stimularea exporturilor atât ca antreprenori cât şi ca promotori ai brandurilor. Acest fapt a f[cut ca deţinerea unui certificat “halal” acordat de vreo autoritate religioasă din diasporă să reprezinte un important “atu” al producătorilor europeni de carne de pasăre.

Acest “atu” ar putea fi cu uşurinţă pierdut în contextul scandalurilor privind “falsificărea” produselor de carne prin inlocuirea paţială sau totală a sortimetului trecut pe etichetă cu un altul de origine animală diferită.

În Norvegia şi Marea Britanie, carnea de porc – animal impur pentru musulmani – a fost găsită în produse cu certificare “halal” înlocuind carnea de vită şi de pasăre. În ambele exemple avem de a face cu nişte cazuri de serendipitate – agenţiile au testat produsele petru a verifica dacă nu cumva carnea de vită sau pasăre a fost înlocuită total sau parţial cu cea de …cal. Informaţia a fost deja preluată de media musulmane creând deocamdată doar o reticenţă a consumatorilor din aceste comunităţi şi ţări faţă de brandurile europene care produc sub certificat “halal”.

Conştiente de implicaţiile mult mai grave decât simpla scădere a vânzărilor – în mediile radicale falsificarea produselor halal a fost etichetată drept o conspiraţie a “cruciaţilor” împotriva musulmanilor – autorităţile responsabile de siguranţa alimentară din Marea Britanie şi Norvegia au dat dovadă de maximă transparenţă comunicând imediat descoperirile şi extinzând cercetările.

Comunităţile musulmane din cele două ţări sînt foarte sensibile la problemele ce subliniază diferenţa culturală dintre Islam şi Occident – recurgând deseori la acţiuni de protest – a se vedea manifestaţiile organizate la Londra şi la Oslo în 2005 când un cotidian din Danemarca a publicat nişte caricaturi ce încălcau tabuuri musulmane. Mai mult cele două ţări au fost zguduite recent de episoade violente ce au implicat comunitatea musulmană – Atentatul de la Londra (7 iulie 2005) al Al Qaeda şi atacul de la Oslo (22 iulie 2011) al lui Anders Behring Breivik.

Aşa cum a fost relevat de episoade anterioare prin legăturile foare strânse dintre comunităţile din diasporă şi ţările majoritar muslmane din care acestea provin problemele se pot internaţionaliza foarte rapid, astfel, reticenţa musulmanilor din ţările occidentale faţă de anumite branduri europene oferind produse cu certificare “halal” se poate propaga, ca o undă de şoc creând un curent încă şi puternic şi mai puţin diferenţiat în întreaga Lume Musulmană lovind toate exporturile de produse “halal” provenite din Uniunea Europeană.

Companiile europene nu au uitat anul 2006 când protestele determinate de publicarea de către revista Jylland Posten din Danemarca a unor caricaturi ofensatoare la adresa musulmanilor au s-au extins în întreaga Lume Musulmană fiind însoţite de un boicot pe scară largă a brandurilor daneze şi europene – pierderile ridicându-se la nivelul a zeci de milioane în câteva săptămâni şi cu pierderea unor importante contingente de cumpărători

Carnea de pasăre se bucură de cel mai dinamic ritm de creştere de consum la nivel mondial. Ţările musulmane prezintă cele mai semnificative oporunităţi de creştere în viitor – nu toate ţările musulmane au celaşi consum de carne de pasăre pe cap de locuitor, nivelul de trai find factorul decisiv în stabilirea acestor diferenţe, dar emergenţa cu veniturile în plus aduse populaţiei venită concomient cu sofisticarea obiceiurilor de consum – o grijă mai mare acordată alimentaţiei sănătoase – susţine în această regiune creşterea consumului de pasăre peste capacităţile locale de producţie fapt care creează o oportunitate de export de miliarde de dolari sau euro.

Pierderea credibilităţii în domeniul certificărlor “halal” obligatorii în marea majoritate a statelor musulmane poate echivala pentru producătorii din Uniunea Europeană cu ieşirea din joc la nivel internaţional.

Pentru producătorii europeni ar fi o dublă lovitură. Unii dintre cei mai importanţi competitori ai lor pe piaţa europeană sînt tocmai producătorii din ţările musulmane învecinate – Turcia, Magreb – aceştia sşi+ar putea consolida poziţia pe piaţa UE şi prin segmentul “halal”

Câteva date:

– Islamul, în acest moment a doua religie a lumii – 23,2% din populaţia globului, 1,62 miliarde de oameni îşi recunoaşte afilierea la Islam – ar putea deveni într-o generaţie cel mult două prima, date fiind evoluţiile demografice actuale susţinute de emergenţa.

– Cele mai populate ţări musulmane prezintă uriaşe oporunităţi de creştere a consumului de carne de pasăre odată cu creşterea veniturilor populaţiei Indonezia 205 milioane musulmani consumă acum 6 kg carne de pasăre/capita/an, Pakistan 180 milioane musulmani consumă 3,8 kg carne de pasăre/capita/an, India 178 milioane musulmani consumă acum 1,7 kg carne de pasăre/capita/an,

– Ţările musulmane cu cele mai spectaculoase cifre în privinţa consumului de carne de pasăre Turcia 74 milioane de musulmani consumă acum 16,6 kg carne de pasăre/capita/an, Arabia Saudită 25 milioane de musulmani consumă acum 42 kg carne de pasăre/capita/an, Iran 76 milioane musulmani consumă acum 22,2 kg carne de pasăre/capita/an.

Sursa: Agrointel via piatza.net

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке