Selectați pagina

Un comentariu amar pe fundalul unei mănăstiri în flăcări: “Părintele Iustin nu doarme. Au făcut din mănăstire tarabă”

Un comentariu amar pe fundalul unei mănăstiri în flăcări: “Părintele Iustin nu doarme. Au făcut din mănăstire tarabă”

“Părintele Iustin nu doarme. Au făcut din mănăstire tarabă de vîndut gablonţuri. Am plîns astă vară cînd am fost“. Acesta este comentariul postat de Camelia Smicală, mama care luptă de mulţi, prea mulţi, ani să-şi recupereze copiii furaţi de statul finlandez, la ştirea publicată de Monitorul legată de incendiul izbucnit sîmbătă seara, 4 ianuarie, la Mănăstirea de maici de la Petru Vodă.

O iubesc şi o cinstesc pe Camelia. E o mamă care a luptat şi luptă pentru copiii ei aşa cum ar trebui să luptăm toţi. Şi poate nu toţi luptăm astfel mereu. Iubesc şi cinstesc ceea ce înseamnă Mănăstirea Petru Vodă şi ctitoria părintelui Iustin.

E dovada faptului că un om al lui Dumnezeu nu poate fi înfrînt de nicio orînduială, oricît de ticăloasă, s-ar pune în calea lui şi a visului lui de a ctitori o mănăstire, un loc al Domnului. După ani mulţi de puşcărie comunistă, părintele Iustin a ieşit din rîndul deţinuţilor întrebaţi ce ar face dacă ar fi eliberaţi şi a răspuns: “Voi clădi o mănăstire”.

Şi a mai stat alţi ani mulţi în puşcăria comunistă pentru acest răspuns, dar, cînd a ieşit, chiar a clădit o mănăstire. Nu mulţi, probabil niciunul dintre noi nu este în stare de aşa jertfă şi de aşa putere.

De ce scriu astea? Pentru că nu ştiu cum să procedez, ca jurnalist, citind comentariul Cameliei. Primul gînd este să-l public. Jurnalistic, pentru că sînt în slujba cititorilor mei, şi pentru că este izvorît din inima unei mame pe care o cinstesc.

Al doilea gînd este să nu-l public, pentru că mulţi vor citi doar primele vorbe şi vor considera că e un atac la ctitoria părintelui Iustin, orice astfel de atac fiind de neacceptat şi în opinia mea, şi vor tăbărî pe Camelia. O vor pune la zid. Iar numai de asta nu are nevoie Camelia, deşi sînt convins că vorbele ei nu sînt împotriva ctitoriei părintelui Iustin. Ba poate sînt chiar în sensul celor propovăduite de el.

Am ales o cale de mijloc, poate laşă, dar e singura pe care o găsesc acum. Public comentariul Cameliei şi explicaţia mea pe pagina proprie de Facebook. Nu în ziar, pentru că… în ziar trebuie să încerc să fiu cît mai obiectiv, iar pe acest subiect simt că voi depăşi cu mult graniţa obiectivităţii.

De ce îl public totuşi pe pagina de Facebook? Pentru că acest comentariu, cred eu, merită făcut public. Oricît de multă lume voi deranja am să spun că eu cred că nu e lipsit de adevăr.

Iar părintele Iustin m-a sfătuit să încerc mereu ca jurnalist să spun sau să ajut să fie spus adevărul. Chiar dacă deranjez. Aşa că ies şi eu din rînd, aşa cum a ieşit şi el, şi, prin vocea Cameliei, cer să nu fie transformată o mănăstire într-o tarabă. Pentru că atunci nimic nu ne mai poate apăra de foc.

Autor: Cezar Filip

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *