Selectați pagina

Uciderea din „milă”, o provocare cu implicații etice acute

Uciderea din „milă”, o provocare cu implicații etice acute
Paul Lamb, în vârstă de 57 de ani, a paralizat în urma unui accident de mașină acum 23 de ani și utilizează în mod constant morfina pentru calmarea durerii insuportabile. „Vreau ca dorințele mele să fie respectate, asta e tot ce vreau. Să fie respectate” a menționat el, solicitând dreptul de a fi asistat pentru a muri. Care ar putea fi implicațiile unei asemenea decizii și cât de morală este ea?

Recent, în fața Curții de Apel din Londra şi în prezenţa Lordului Suprem al Justiţiei din Anglia, Paul Lamb a susținut că actuala lege îi condamnă pe cei care doresc să-și pună capăt vieții, şi că, fiindcă nu li se permite acest lucru, oamenii aflaţi în această situaţie trebuie să „sufere în tăcere”, menționează The Telegraph.

De asemenea, Lamb susține că interdicția cu privire la eutanasie neagă dreptul bolnavilor la „autonomie” și „demnitate”. Pentru a fi cât mai convingător, el a adăugat că dacă ar avea libertatea de a pune capăt vieții sale într-un moment decis prin propria sa voință, aceasta l-ar ajuta să trăiască mai mult, deoarece i-ar conferi o pace sufletească suficientă cât să îi prelungească viața.

Avocatul lui Lamb a atras atenția asupra rezultatelor sondajului de opinie care indică sprijinul public pentru o schimbare în lege. Însă, lordul suprem al justiţiei a pus la îndoială modul în care opinia publică ar putea fi vreodată relevantă în această privință: „Publicul își poate schimba convingerea săptămâna viitoare”, a declarat el, menţionând că asemenea situații nu pot fi stabilite „pe baza unor sondaje de opinie”.

Influența medicilor este decisivă

Rolul determinant pe care îl dețin medicii în conturarea unei decizii de întrerupere a vieții a fost scos în evidență de un studiu efectuat de cercetătorii de la Școala de Medicină a Universității din Pittsburg și publicat de revista Time. Participanții la studiu trebuiau să-și imagineze o situație ipotetică: unul dintre membrii familiei a ajuns într-o unitate de terapie intensivă. În timpul simulării, „doctorul” i-a întrebat pe participanți dacă sunt de acord cu resuscitarea cardiopulmonară sau optează pentru „o moarte naturală”. Sarcina medicului era să vorbească despre propria sa experiență și despre situațiile similare cu care se confruntă și alte persoane. Studiul a relevat faptul că participanții au avut tendința de a se lăsa influențați de opinia majorității și de a opta pentru aceeași decizie luată și de alții. Acest studiu pune sub semnul întrebării obiectivitatea deciziei unei morți asistate.

Eutanasia are deja istorie

În anii ’60 oamenii de știință au lansat ideea „morții din milă”, tribunalele începând să evite pedepsirea celor care justificau moartea asistată. Tot așa se obținuse puțin mai înainte și legalizarea avortului, informează descoperă.ro. Provocatoare sunt declarațiile posesorilor Premiului Nobel, Jacques Monod, Linus Pauling, George Thomson, din anul 1974: „Apelăm la opinia publică luminată să depășească tabuurile tradiționale și să adopte o atitudine empatică față de suferința inutilă din ceasurile morții”. De atunci, insistențele pentru legalizarea morții asistate au devenit tot mai presante.

Creștinismul și valoarea suferinței

Conform valorilor tradițional creștine, dreptul de suprimare a vieții omului aparține exclusiv lui Dumnezeu și nicio persoană nu are dreptul de a interveni în parcursul existenței umane. Biserica nu admite eutanasia, deoarece ea este percepută ca o crimă: „Eutanasia este expresia unei mentalități secularizate care are pretenția că omul are dreptul să dispună de viața lui și a altuia”, dar „și expresia unei etici hedoniste și utilitariste care nu vede rostul suferinței […] Fie că este activă sau pasivă, eutanasia rămâne un act împotriva lui Dumnezeu”, susține documentul despre eutanasie, redactat de Comisia Națională pentru Bioetică al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe.

 Reacțiile și atitudinile cu privire la eutanasie fac din aceasta un subiect care va rămâne controversat, deoarece adepții valorilor religioase și oamenii de știință vor continua să se poziționeze diametral opus. Legalizarea eutanasiei ilustrează o schimbare esențială a viziunii asupra vieții. În prezent, în țări precum Olanda, Belgia sau Elveția, religia a pierdut lupta împotriva legalizării eutanasiei. Rămâne de văzut dacă percepția asupra valorii umane și sensul suferinței se vor putea menține în coordonatele tradiționale ale creștinismului într-o Europă tot mai secularizată.

1 Comentariu

  1. simona

    Vreau sa-mi exprim doar o parere ; articolul postat prezinta o imagine incompleta a ultimului pasaj al vietii, respectiv perioada de timp dinaintea mortii.In ultimele decenii ajutorul medical s-a imbunatatit foarte mult , referitor la metodele de mentinere in viata a unor pacienti cu boli grave , sau pacienti in coma . “Viata” unora este doar o conectare la aparate , dar se stie sigur , ca vor muri .Toti avem constiinta , e bine sa ne consultam si cu preotul duhovnic . Eu , de ex. , m-am consultat cu preotul daca sa-l duc pe tatal meu ( Dumnezeu sa-l odihneasca ) la operatie (fractura de bazin ) , sau e mai bine sa il las acasa.Avand mai multe boli , care ar fi periclitat vindecarea si bunul mers al sanatatii lui ulterioare , am decis impreuna ca e mai bine sa ramana acasa.A fost o decizie buna , deoarece , nu dupa mult timp , tatal meu , in urma unei alte probleme , ce a intervenit pe parcurs , a murit constient , dupa ce a luat Sfanta Impartasanie.Daca l-ar fi operat , ar fi fost mai mult in spital , poate ar fi murit singur , fara o lumanare ,cine stie … Fiind acasa , el a murit cu copiii la capatai.Eu zic ca a fost mai bine asa.
    Deci , eutanasia , mi se pare mie , a venit ca un raspuns al pacatului ca nu-i lasam uneori pe cei dragi sa moara linistiti pe perna lor.
    Este doar o parere , insa sunt f. multe situatii de care trebuie sa tinem cont. Important este sa facem in asa fel incat sa nu decidem noi viata sau moartea cuiva , ci doar sa-l ajutam pe cel bolnav cu tot ce putem si mai ales cu iubire , ceea ce eu nu am facut-o asa cum trebuia cu tatal meu si acest lucru nu mi-l pot ierta.
    Cu cei bolnavi mai ales , trebuie sa ne purtam atat de frumos , incat sa nu se simta ca o povara pentru noi si sa le aratam toata dragostea si bunavointa.Faceti acestea , mai ales cu parintii vostri , ca sa nu-i aveti pe constiinta toata viata voastra .

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *