Selectați pagina

Trist este omul ce rătăcește departe de patria lui

Trist este omul ce rătăcește departe de patria lui

1636_Berman_copyTrist este omul ce rătăcește departe de patria lui.

Viața lui este lipsită de fericire ca a unui copil fără mamă. De multe ori am plâns cu lacrimi momentele în care mi-am adus aminte de frumoasele priveliști din patria mea. Cărăruile satului meu drag, căsuța cu ograda însorită și pomii bătrâni de ani… Le vedeam în visul de noapte care mă făcea fericit. Patria scumpă este leagănul în care atunci când ești micuț adormi, dulce legănat de mama sau sora ta când vrei să plângi. De multe ori am plâns și eu, dar leagănul era departe, mama și sora lipseau de mult, așa că nu mai eram legănat și încântat cu somnul dulce, ci eram zbuciumat de gânduri ca o barcă de furtună.

Aceasta este viața departe de patrie. Nimeni din oameni nu poate măsura suferința unuia înstrăinat departe de ai lui. Și nimenea nu poate cântări fericirea unuia reîntors iarăși în patria lui, în leagănul unde s-a născut. Mulți din străini și-au găsit fericirea în patria noastră, d-apoi cei ce s-au născut în ea nu o pot uita. Patria noastră scumpă are o frumusețe nebună, are o atracție fără sfârșit. Munții, dealurile, văile frumoase ale patriei noastre te încântă și te fac să fii fericit. Mult e frumos a spune despre patria ta. Primăvara când meleagurile înveselesc orice copil, când păsările cerului cântă în văzduh și printre ramuri, când viorelele înalbăstresc coastele pădurii, cucul voios își strigă numele alergând din pom în pom… Atuncea te simțesc cât de departe ești, o, țara mea!

Sursa: Vasile Gh. Baghiu, Prizonier în U.R.S.S, Fundația Academia Civică, 2012

1 Comentariu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *