Selectați pagina

Trăim într-o țară a absurdului, în care nu prea dă nimeni doi bani pe profesori

Trăim într-o țară a absurdului, în care nu prea dă nimeni doi bani pe profesori

Ministrul Educației și Cercetării, Monica Anisie, a descoperit, după ce a semnalat presa în prealabil, că un șofer din instituția pe care o conduce are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare, relatează sputnik.md

Trăim într-o țară a absurdului? Nu, trăim într-o țară în care pare că totul este posibil, dacă știi să fii omul potrivit la locul potrivit. Sau trăim într-o țară de glume proaste.

Recenta situație pe care a aflat-o și Monica Anisie, ministrul care a vorbit de scenarii mai mult decât au făcut-o regizorii în acest an – că, dacă sălile de spectacol au fost închise, e clar că bieții oameni au fost nevoiți să găsească alte subiecte de discuție – mi-a amintit de un banc. Prost.

Vă spun întâi în linii mari care este situația de la Ministerul Educației și Cercetării și apoi bancul, ca să înțelegeți enormitatea.

Presa a semnalat că un șofer de la Ministerul Educației și Cercetării are un salariu brut la nivelul unui profesor cu studii superioare, 20 de ani vechime și grad didactic I.

Monica Anisie a aflat și ea și a reacționat pe Facebook, spunând că a descoperit că atât la MEC, cât și în celelalte ministere există discrepanțe la încadrarea salarială în cazul mai multor posturi.

”Cred că Ministerul Muncii și Protecției Sociale trebuie să lămurească această situație și să lucrăm împreună cu toate celelalte ministere la ajustarea eventualelor discrepanțe pentru o salarizare echitabilă în sistemul public”, a scris Anisie.

Buun… și acum bancul promis. Un profesor de matematică vede că are probleme cu chiuveta din bucătărie, așa că omul cheamă un instalator. Acesta vine, strânge câteva șuruburi, înfiletează niște chestii, totul devine funcțional. Îi dă nota de plată profesorului, care este șocat.

Profesorul exclamă că valoarea notei de plată reprezintă o treime din venitul său lunar. Totuși, plătește. Instalatorul îl întreabă de ce nu vine la firma la care este el  angajat să fie instalator și îi spune că ar câștiga triplu față de cât câștigă ca profesor.

”Dar nu uitați, când depuneți dosarul, să le spuneți c-ați terminat numai 7 clase. Nu le plac oamenii educați”, spune instalatorul.

Prin urmare, profesorul și-a luat o slujbă de instalator, iar viața lui a devenit mai ușoară din punct de vedere financiar.

Tot ce trebuia sa faca era sa strângă un șurub-două.

Șeful companiei decide să-și trimită angajații la seral, ca să termine clasa a opta, iar primul curs a fost de matematică. El își dă seama că a uitat aria cercului, încearcă să o deducă, umple tablele cu calcule, nebunie.

Din bănci, colegii îi șoptesc: ”Schimbă limitele de integrare!”

Care e morala? Că nu prea dă nimeni doi bani pe profesori. Iar reacția ministrului Anisie este de râs dacă nu ar fi de plâns. Demnitarul, profesor la bază, demonstrează că nu e preocupată de salariile cadrelor didactice. Și, deși îmi voi atrage iar un val de antipatii, nici sindicatele nu sunt preocupate. Durerea în cot e resimțită acut numai de profesori. La vârf, până și șoferii sunt plătiți decent.

Așa că… un dascăl ar putea da următorul anunț: ”profesor cu studii superioare caut de lucru ca șofer. La MEC”.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке