Select Page

TRĂDAREA CONTINUĂ! Pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române îi doare în cot de canoanele ortodoxiei şi de poruncile Sfintilor Părinţi

TRĂDAREA CONTINUĂ! Pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române îi doare în cot de canoanele ortodoxiei şi de poruncile Sfintilor Părinţi

saptamana_de_rugaciune_ecumenicaCităm ştire de pe site-ul ziarullumina.ro: În a treia săptămână a lunii ianuarie a fiecărui an (19-26 ianuarie în 2015), Bisericile creştine din întreaga lume organizează seri de rugăciune pentru unitatea creştină. Tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştină din anul 2015 este inspirată din textul scripturistic “Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: «Dă-Mi să beau»“ (Evanghelia după Ioan capitolul 4, versetul 7). În Bucureşti, Săptămâna de Rugăciune (a se citi Urâciune – n. admin.) pentru Unitatea Creştină (19-26 ianuarie 2015) a debutat aseară la Catedrala Patriarhală „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, prin slujba Vecerniei, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a reprezentanţilor cultelor creştine din Capitală.

Ce o fi oare în capul sfinţiţilor ierarhi păstori puşi de Dumnezeu s-au îngăduiţi de El să păstorescă turma dreptcredincioşilor creştini din România?

Consideră ca nu mai sunt valabile canoanele Sfinţilor Apostoli şi celelalte care le confirmă? Consideră că s-au demodat? Dar oare Duhul nu e acelaşi?

Se cred ei mai întelepţi decât Sfinţii lui Dumnezeu? Sunt ei atât de plini de dragoste frăţească pentru eterodocşi încât îi pot scoate de sub anatemele Sfintelor Sinoade Ecumenice fără ca aceştia să se fi pocăit şi să fi renunţat la ereziile lor? S-a răzgândit Duhul Sfânt şi nu-i mai consideră pe eretici eretici? Trebuie să-i pupăm în bisericile noastre pe hulitorii de cele sfinte, pe cei ce hulesc Sfintele Taine şi lucrarea lui Dumnezeu în Biserică? Trebuie să ne ploconim în faţa hulitorilor Maicii Domnului şi a sfinţilor?

Se pare că da, după gândirea înalţilor prelaţi.

Ei bine preasfinţiţilor, noi cei care mărtirisim ortodox, NU vă urmăm!

Să înţelegem că Patriarhia şi Sinodul BOR le recunoaşte tainele ereticilor:

– romano-catolici (papistaşi) şi greco-catolici, care sunt tot una cu ei, ce nu mărturisesc aceeaşi Sfântă Treime ca şi noi;

– pe cele ale protestaţilor şi mai eretici decât papistaşii, din care s-au rupt, pe cei ce n-o recunosc pe Maica Domnului ca rugătoare pentru tot neamul omenesc şi care au recunoscut căsătoriile (spurcăciunile) homosexuale şi au hirotonit femei (lutheranii şi anglicanii), nu acceptă cultul sfinţilor etc;

-pe cele ale monofiziţilor armeni (copţi, siro-iacobiţi etc), ce nu mărturisesc cele două firi ale Mântuitorului, în înţelesul ortodox mărturisit de Sfinţii Părinţi la Sinodul IV Ecumenic…

Aceştia toţi sunt sub anatemele Sfinţilor!

Dacă Patriarhia se rogă împreună cu ei înseamnă că nesocoteşte hotărârile Sfintelor Sinoade şi se pune sub aceleaşi anateme cu ei!

Iată, din nou, canoanele care îi condamnă:

CANONUL 10 apostolic (OSÂNDIREA COMUNIUNII CU CEI AFURISIŢI). Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească. (11, 12, 32, 45, 48, 65 ap.; 5 sin. 1 ec; 2 Antioh.; 9 Cartag.)

CANONUL 45 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU ERETICII) Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească. (10, 11, 46, 64 ap.; 2, 4 sin. UI ec; 6, 9, 32, 33, 34, 37 Laod.; 9 Tim. Alex.)

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire (înţelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne­credinciosul? (II Cor. 6,15). (47, 68 ap.; 19 sin. I ec; 7 sin. 11 ec; 95 Trui.; 7, 8 Laod.; 1, 47 Vasile cel Mare)

CANONUL 64 apostolic (OPRIREA COMUNIUNII CU NECRESTINII ŞI ERETICII) Dacă vreun cleric sau laic ar intra în sinagogă (adunarea iudeilor sau a ereticilor) spre a se ruga, să se şi caterisească şi să se şi afurisească. (7, 45, 70, 71 ap.; 11 TruL; 1 Antioh.; 6, 29, 33, 37, 38 Laod.)

CANONUL 6 al Sinodului local de la Laodiceea Să nu fie iertat ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, stăruind ei în eres. [Apostolic, can. 45, 65]
TÂLCUIRE
Nu sloboade canonul acesta pe eretici să intre în Biserica lui Dumnezeu, cea de ortodocşi ţinută, dacă nu vor a se întoarce şi stăruie în eres. Vezi şi cel apostolesc 45.

CANONUL 32 al Sinodului local de la Laodiceea Nu se cuvine a lua binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt necuvântări, decât bine cuvântări. [Apostolic, can. 45]
CANONUL 33 al Sinodului local de la Laodiceea Nu se cuvine cu ereticii, sau cu schismaticii a se ruga împreună.
TÂLCUIRE
Rânduieşte canonul acesta să nu ne împreună rugăm, nici cu ereticii, adică cu cei ce greşesc în credinţă, nici cu schismaticii, adică ce după credinţă sunt ortodocşi, dar de soborniceasca Biserică despărţiţi pentru oarecare predanii, şi obişnuiri care se pot vindeca, după canonul 1 al marelui Vasilie. Vezi şi pe cel 45 apostolesc.
Canonul 15 Sinod I-II (861) Constantinopol (Pidalion 1992, pg. 85): Cele rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți se potrivesc cu mult mai vârtos pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot, episcop sau mitropolit ar îndrăzni, să se îndepărteze de împărtășirea cu patriarhul său și nu ar pomeni numele lui, așa cum este hotărât și rânduit, la Dumnezeieștile Taine, mai înainte de înfățișarea Sinodului și condamnarea lui definitivă (a patriarhului ce ar greși în ceva – nota noastra) face schismă. Sfântul Sinod a hotărât ca acesta să fie străin de toata preoția, în caz că se va vădi de acest nelegiuit lucru. Acestea s-au pecetluit pentru cei care învinuiesc și se îndepărtează de întâistătătorii lor, fac schismă și rup unitatea Bisericii. În schimb, cei care se despart de împărtășirea cu întâistătătorul lor, pentru oarecare erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care predică eresul în public și cu capul descoperit îl învață în biserică, unii ca aceștia nu numai că nu sunt supuși certării canonice, îngrădindu-se pe sine de împărtășirea cu numitul episcop, înainte de cercetarea Sinodului, ci și de cinstea cuvenită Dreptmăritorilor se vor învrednici, că nu au osândit episcopi, ci episcopi mincinoși și învățători mincinoși (nu se referă la pierderea Harului, ci la faptul ca aceștia învață minciuna, deci sunt episcopi mincinoși – nota noastră) Și (cei care întrerup pomenirea lor – nota noastră) nu au rupt unitatea Bisericii, prin schismă, ci, s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de dezbinări.

Aşadar să NU ne rugăm cu ereticii şi să nu-i urmăm pe episcopii şi preoţii care se roagă cu aceşti sau care au simpatii eretice. Ecumenismul este erezie!

,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxă, fie ei: arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu!’’ (Părintele arhimandrit Arsenie Boca, Talanţii împărăţiei, p.197)

Să ne amintim importanta mărturisire a românilor, de anul trecut:
MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA EREZIEI a românilor (monahi athoniţi, din ţară şi mireni)

Autor: Daniela Vla

43 Comments

  1. simona

    Biserica ortodoxa nu recunoaste ca fiind valabile dogmele ereticilor, nu pentru asta se fac rugaciuni comune.
    Stim ca Apostolul Pavel a dat de doua ori anatema , dintre care una impotriva celor care ar vesti o alta evanghelie, decat a apostolilor.Dar,daca ne intoarcem putin in timp, il vedem pe Pavel cel prigonitor al Bisericii si care poate ca nu s-ar fi intors fara acea minune a lui Hristos.Putem spune deci, in maniera in care judeca articolul postat mai sus, ca si Pavel este un despartit de Biserica, pana la acel moment in care Hristos a vrut sa fie altfel.Dar, pana la acel moment, nimeni nu i-a dat anatema lui Pavel.
    Eu spun ca parintii fac bine ca nu dau anatema, si lasa la voia lui Hristos judecata asupra tuturor oamenilor, asa cum a facut cu Pavel.
    Si pe vremea apostolilor au fost mari neintelegeri (Pavel si Barnaba), dar Biserica a mers inainte.
    Iubirea indeamna la unire, desi nu in dogme, care fie vorba intre noi, si vorba Sfantului Nicolae, noi nu avem treaba sa ne amestecam in dogme, sunt altii in drept sa o faca.Atunci cand o persoana responsabila si indreptatita va veni din partea Bisericii sa ne consulte pe noi, atunci ne putem exprima parerea, altfel, amestecandu-ne unde nu ne fierbe oala cadem sub canoane foarte severe.
    Daca prelatii Bisericii gresesc, vor da seama in fata lui Hristos.Nu este nimeni obligat sa faca ceea ce fac ei. Si Dumnezeu va judeca la urma pe fiecare.Insa nu putem sa punem inainte parerile noastre, ale novicilor, ci sa asteptam sa ia decizie un parinte(sau mai multi) imbunatatit si acela sa rezolve problemele, cum s-a petrecut si la inceputul crestinismului.

    http://www.loribalogh.ro/2010/11/teme-biblice-maniati-va-si-nu-pacatuiti-24/

    Răspuns
    • Geanina

      Ești o ecumenistă pierdută și bolnavă, dispari!

  2. marele Păcătos

    “Biserica ortodoxa nu recunoaste ca fiind valabile dogmele ereticilor, nu pentru asta se fac rugaciuni comune”

    serios? a pentru ce atunci se fac? pentru sporirea blândeţii faţă de păcat?

    “Putem spune deci, in maniera in care judeca articolul postat mai sus, ca si Pavel este un despartit de Biserica, pana la acel moment in care Hristos a vrut sa fie altfel.”

    surioară dragă, nu încrurca întunericul neştiinţei cu căderea din Sfinţenie!
    Sf.Apostol Pavel prigonea fiindcă nu-L cunoştea pe Adevăratul Dumnezeu, iar aceştia îl vând pe Hristos pentru lucruri materiale sau alte patimi precum slavă deşartă şi alte urâciuni de pustiire al Duhului Sfânt din sufeltul omului.

    “Eu spun ca parintii fac bine ca nu dau anatema”

    Sfinţii gândesc dimpotrivă, că este foarte bine să se dea anatemei pe cei care se răzvrătesc:
    “Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus” (1Corinteni 5:5)

    dacă vrem ca sufletul să se mâtnuiască – e bine să se dea anatemei, iar dacă vrem ca să piară în focul cel de veci acele suflete ce umblă în întuneric – atunci desigur că este bine să nu se dea anatemei asemenea “adânc prea-căzuţi”

    “Iubirea indeamna la unire..noi nu avem treaba sa ne amestecam in dogme, sunt altii in drept sa o faca.”

    şi dacă cei care trebuie să o facă nu o fac, noi numindu-ne “ostaşi ai Lui Hristos” – ce trebuie să facem? să dăm mâinile în jos, să lăsăm mărturisirea motivând că nu avem gradele cuvenite spre a opune rezistenţă vrăjmaşilor?

    adevăratul ostaş îşi varsă ultima picătură de sânge pentru apărarea Adevărului, iar cei care nu sunt cu adevărat “ostaşi ai Lui Hristos” – sunt gata ori din frică ori din mândrie, să-şi lase arma (toate armele Duhului) de apărare a Lui Hristos şi să se conformeze cu noua căpetenie, fie ea chiar din adâncul bezdnei.

    Răspuns
  3. Ioan

    O intrebare? Când Sf Ioan Gură de Aur a adăugat mirida pentru conducători, puteţi afirma că ei erau creştini? Şi dacă nu de ce se mai ruga pentru ei…vă rog să depăşiţi “litera canoanelor”…aceasta ucide…Dragostea trebuie să meargă dincolo de litera legii dragi ortodocşi…Parcă aşa spunea Hristos…

    Răspuns
    • Mircea

      Draga Ioan,

      Dumneata daca vezi un orb ca merge inspre prapastie, ce faci ?! ii spui : “du-te draga asa, ca e bine ?!” Asta este Dragoste ?! Sau este fatarnicie ?!

  4. marele Păcătos

    “Dragostea trebuie să meargă dincolo de litera legii”

    dragostea faţă de ce? faţă de vrăjmaşii Sfintei Biserici Ortodoxe?!

    nu fiţi naiv, iertare trădătorii nu au avut, nu au şi nici n-o să aibă!

    Sfintele Canoane este Legea Lui Dumnezeu, şi cine le calcă în picioare – acela va fi călcat singur în picioare la sfârşitul “secerişului”.

    dacă este o nevoie unde ne putem implica salvând viaţa cuiva – atunci trebuie de împlinit dragostea, iar când merge vorba că din respect faţă de păgâni şi eretici să călcăm Sfintele Canoane – este trădare, lepădare şi vânzare de tot ce avem mai scump pe lume.

    Pentru ce a Murit Hristos pe Cruce?
    ca noi să călcăm Sfintele Canoane? să fim toleranţi faţă de sodomiţi, faţă de masoni, faţă de jidovi, care au acelaşi duh?

    “nu aşa necredincioşii, nu aşa”
    necredincioşi sunt acei care nu cred că Hristos este Aspru Judecător tuturor nepăsătorilor, tuturor temătorilor de oameni şi nu de Dumnezeu.

    Sau poate prima Poruncă scrie “iubeşte-l pe semenul tău cu tot sufletul, cu tot trupul şi cu tot duhul” ?

    NU!
    ci,””Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta”. Aceasta este cea dintâi poruncă.” (Marcu 12:30)

    Răspuns
    • ArtiomP

      marele Pacatos, Foarte bine ai zis.

  5. simona

    Draga mare pacatos,

    “Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus” (1Corinteni 5:5)

    Aici este vorba despre desfrau, nu despre erezie si mai stim ca cel care este posedat de diavol se mantuieste prin chinul pe care-l sufera.Dar tu compari satanizarea cu anatema, care este desparire totala de Dumnezeu ? Vrei sa-i dai anatemei, sau satanei pe eretici ? Spune, unde este iubirea de vrajmasi ?
    Nu toti sfintii au fost de acord cu anatema.Citeste la Sfantul Ioan Gura de Aur (omilia despre pagani) si la Sfantul Nectarie de Eghina.
    De acolo, de unde mi-ai dat tu citatul iti trimit si eu tie unul cu ce zice Pavel:

    “De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda”

    Dar iata un citat si din sfantul Nectarie de Eghina, ca sa nu mai sustii ca sfintii toti conglasuiesc dupa cum le place unora sa spuna :
    „Episcopul e dator a rămâne veşnic în principiile morale ale Sfin­tei Evanghelii şi a nu ieşi niciodată din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credinţă, lasă liberă şi neatinsă iubi­rea, căci dogma nu se războieşte cu dragostea. Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă «toate le suferă şi toate le rabdă». Iubirea creştină este neschimbată pentru aceea că nici cre­dinţa şchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea în­dreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la cre­dinţa sa chiar şi o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greşită a dogmelor. Niciodată nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dra­goste chiar şi pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubeşte pe eretici şi nu lucrează şi pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă şi este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este şi adevăr, şi lumină, iar râvna cea mincinoa­să şi slava plină de rătăcire sunt vădite şi alungate de lu­mină şi de iubire. Chestiunile legate de credinţă nu trebuie să micşoreze iubirea. Învăţătorii urii sunt ucenicii celui rau. Fiindcă dintru acelaşi izvor nu curg şi dulcele, şi amarul. Invăţătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putinţă sa nu iubească, fiind cu desăvârşire neputincios să urască, aceasta pentru pentru că preaplinul iubirii izgoneşte ura”.

    Te rog, pacatosule , nu merge cu judecata pana la neiubire, caci Duhul lui Dumnezeu este iubire si cei care judeca atat de aspru pe eretici, vor cadea ei insisi in ratacire:cel ce sapa groapa altuia, va cadea el singur in ea, dupa cum citim undeva in V.T.

    Răspuns
  6. simona

    @ marele Pacatos

    “Sf.Apostol Pavel prigonea fiindcă nu-L cunoştea pe Adevăratul Dumnezeu, iar aceştia îl vând pe Hristos pentru lucruri materiale sau alte patimi precum slavă deşartă şi alte urâciuni de pustiire al Duhului Sfânt din sufeltul omului”.

    Cand afirmi aceste lucruri faci referire la toti aceia care vin sa se roage impreuna cu ortodocsii, faci referire la toti ratacitii de la adevar ?Oare dintre aceia care vin sa se roage impreuna cu ortodocsii nu admiti ca pot fi si unii de buna credinta, care vin sa-L cauta pe Hristos din dragoste ?
    Mai spui ca daca nu iau atitudine prelatii, sa o facem noi.Atunci nu mai este biserica lui Hristos, daca fiecare face ce vrea. Ceea ce spui tu acum este un mare pacat la care fac referire canoanele sfintilor.Orice hotarare este luata de o adunare menita pentru asta si niciodata Biserica nu va duce lipsa de oameni cu o astfel de putere.Dar in nici un caz novicii.Imi pare rau, ceea ce sustii este anarhie curata.

    Răspuns
  7. simona

    @ marele Pacatos

    Dumnezeu spune ca daca nu iubim pe aproapele,cum vom putea iubi pe Dumnezeu . Deci iubirea de Dumnezeu trece prin conditia iubirii vrajmasilor, adica iubirea pentru aproapele care este cel cazut intre talhari.Adevarat arata in evanghelie ca cei in drept sa il ajute pe pacatos (care era mai mult mort) nu au facut-o, ci a facut-o un samarinean, care era pagan.
    Adica credinciosul ortodox, singurul care spunem ca detine adevarul si Tainele nu ajuta pe nimeni,decat pe el insusi, dar celalat, paganul, are dragoste de semenul sau si-i salveaza viata.Nu ti se pare ca aceasta parabola a fost scrisa anume pentru voi?
    Toate vorbesc atat de clar , dar mai trebuie sa avem si ochi si lumina in suflet in loc de intunericul urii.

    Răspuns
  8. marele Păcătos

    “Aici este vorba despre desfrau, nu despre erezie si mai stim ca cel care este posedat de diavol se mantuieste prin chinul pe care-l sufera.Dar tu compari satanizarea cu anatema, care este desparire totala de Dumnezeu ? Vrei sa-i dai anatemei, sau satanei pe eretici ? Spune, unde este iubirea de vrajmasi ?”

    ei bine, dacă acela nu-ţi convine, citeşte acestea:
    “Canonul 10 al Sfintilor Apostoli

    Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.”

    +++
    “Canonul 45 al Sfintilor Apostoli,

    Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte) sa se cateriseasca”

    +++
    ” Sfântul Cuvios Mucenic
    Cosma Etolianul (1779)

    “Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.” ”

    vezi sub ce cazi?
    iubeşte-i pe papistaşi şi pe jidovi până la moarte, dar nu le accepta credinţa, nici nu defăima Sfânta Tradiţie Ortodoxă din “milă” diavolească aruncând Sfinţenia porcilor.

    “Căci acolo unde este dragoste, este şi adevăr, şi lumină”

    da, dragoste! dar nu defăimare!
    da, pe toţi să-i iubim avem Poruncă, dar nu şi să defăimăm ce avem mai Sfânt!

    iubirea desăvârşită înseamnă jertfa trupească, dar nu şi ponegrirea Scripturii de voia celor orbi!

    mergi la papistaşi şi dă-le toată averea, dar să nu intri şi nici să te rogi cu dânşii, pentru că omul este suflet,trup şi duh, şi zic Sfinţii, chiar când stăm de vorbă cu eretici – ne infectăm de duhul lor, care pe departe nu este Dumnezeiesc.

    “faci referire la toti aceia care vin sa se roage impreuna cu ortodocsii”

    cei ce vor să ajungă la Lumina Adevărului trebuie să se lepede public de erezia în care au crezut până a se hotărâ să meargă la Sfânta Biserică Ortodoxă. De alta Dumnezeu nu permite ca omul să asiste la Sfintele Taine, precum Spovedania, Împărtăşania, Sf.Maslu Hirotonia şi Cununia.
    La papistaşi botezul nu este valabil, la ei nici apa nu se sfinţeşte, despre ce fel de Har putem vorbi?

    “Adevarat arata in evanghelie ca cei in drept sa il ajute pe pacatos (care era mai mult mort) nu au facut-o, ci a facut-o un samarinean, care era pagan.”

    Sfinţii îl numesc pe Samarineanul din Evanghelie drept Hristos Dumnezeu, dar a venit cu Evanghelia ca să împlinească Vechea Lege, şi tocmai de asta era socotit nu iudeu ci drept de altă credinţă.

    dar acolo se dă pildă că Hristos este Samarineanul:
    “33.Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
    34.Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.”
    1 Samarineanul este Hristos Dumnezeu
    2 oloiul este cuvântul de învăţătură care pregăteşte cu promisiunea bunătăţilor
    3 vinul este cuvântul de învăţătură care aduce la fapta bună prin frică
    4 dobitocul Său (în alte traduceri “măgarul Său”) – simbolizeată că pe noi ne-a pus membre ale Preacurat Trupului Său, noi cu El suntem Un Trup!
    5 casa de oaspeţi este Sfânta Biserică Ortodoxă care pe toţi îi primeşte, fiindcă Legea Veche la Iudei (care azi sunt sinagoga satanei) nu pe toţi îi primea.

    de aceea, cel ce vrea să se facă Un Singur Trup cu Hristos Dumnezeu OBLIGATORIU trebuie să se lepede de erezia pe care o susţine, fie el papist, fie protestant, fie muslim, fie satanist.
    Toţi pot avea iertare, numai dacă se leapădă de păcat şi nu-l mai săvârşeşte.
    ALTFEL NU!

    Răspuns
  9. doru

    Simona… Ce tot atata vorbaraie? Tara arde, iar baba se piaptana… In loc sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa opreasca urgia ce vine asupra noastra, noi ce facem? Din cuvintele tale nu reiese nimic serios… Cui ii trebuie discursurile astea? Decat sa-ti citesc comentariile, mai bine ma rog si asa ii indemn si pe alti vizitatori. Sa ne rugam, fratilor! Sa lasam palavrageala, ca e vai de noi!

    Răspuns
  10. simona

    @doru
    iarta-ma ca te-am intrerupt de la rugaciune !Se pare ca dintre toti cei care comenteaza pe acest blog, eu am strigat cel mai tare.
    Ai dreptate, sa ne rugam!

    @marele Pacatos

    “Sfinţii îl numesc pe Samarineanul din Evanghelie drept Hristos Dumnezeu, dar a venit cu Evanghelia ca să împlinească Vechea Lege, şi tocmai de asta era socotit nu iudeu ci drept de altă credinţă”

    Nu pentru ca era socotit de alta credinta a fost asemanat Iisus cu samnarineanul, pentru ca Hristos nu a adus o alta credinta, ci a adus duhul credintei.Pana la el era litera Legii, de la Hristos a fost Harul, sau spiritul legii.Nu stiu ce ai citit, dar ori ai citit o scriere gresita, ori interpretezi gresit.
    Hristos a fost asemanat cu samarineanul pentru ca a avut mila, ceea ce la neamul lui nu s-a gasit.Iudeii se credeau tari in credinta, dar faceau ca si voi totul doar in litera legii, insa fara mila, iar cand a venit Hristos nici macar nu L-au putut recunoaste, atat de mult le-a ajutat marea lor credinta cu care se laudau, ba mai mult, L-au si omorat pe Dumnezeu.Chiar si fara vina L-au dat la moarte pe Hristos, asa cum dati si voi anatema celor pe care nici nu-i cunoasteti.
    Daca pe mine nu ma crezi, atunci asculta ce zice Sfantul Ioan Gura de Aur , care nu indeamna pe nimeni sa dea anatema, spunand ca este gresit a da anatema atat mirenii, cat si preotii.Eu pe Ioan il ascult si nu este altul mai mare ca el intre sfintii care au murit pentru credinta ortodoxa.Ca nu degeaba a fost numit Gura de Aur.
    Iar daca invataturile se contrazic, eu sunt de partea acelei invataturi care nu numai material, ci si spiritual indeamna a pune sufletul pentru aproapele, pentru ca cel ce va voi sa-si salveze sufletul si-l va pierde, iar cel ce-si va pune sufletul pentru aproapele lui, acela si-l va castiga.

    Răspuns
  11. simona

    Fratii mei,

    Eu asta si fac, ii iubesc pe eretici, va iubesc si pe voi,fara sa le impartasesc acelora credinta stramba, necum pe a voastra nu o primesc, daramite pe a lor !
    Dar eu nu sunt de acord cu voi si nu am cum, pentru ca voi spuneti ca aveti voie sa dati anatema, cand Ioan Gura de Aur spune ca nu da voie.

    Iata ce scrie un ierarh despre osandire si despre mustrare, ca sa le deosebiti:
    „Domnul opreste sa osandim (vezi Mt. 7, 1), dar nu sa spunem lucrurilor pe nume (vezi Mt. 18, 15), caci a spune lucrurilor pe nume aduce folos, dar osandirea este ofensatoare si injositoare, mai cu seama in cazul in care cineva incarcat el insusi cu grele pacate huleste pe altii si-i osandeste pe aceia care au mult mai putine pacate”.
    Ce este in fapt mustrarea si ce este osandirea?
    A mustra inseamna indreptarea frateasca a atentiei aproapelui asupra unora din pacatele lui si purtarea de grija iubitoare pentru indreptarea sa. Insa osandirea este cautarea plina de rautate a unui motiv de a necinsti pe aproapele si batjocorirea rautacioasa a slabiciunilor lui. Acela care mustra cu dragoste pe aproapele sau duce el insusi cu staruinta o viata virtuoasa si nazuieste sa intoarca spre aceasta si pe fratele sau care greseste. Dar cel ce osandeste ca judecator, care a rupt-o cu virtutea, impins de diavolul, se straduieste ca si pe altul sa-l indeparteze de aceasta. Hristos a oprit osandirea prin cuvintele:
    Nu judecati, ca sa nu fiti judecati! (Mt. 7, 1)
    si in acelasi timp a ingaduit si chiar a dispus mustrarea frateasca, spunand:
    De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur!(Mt. 18,15).
    Prin urmare, osandirea este interzisa, fiind o manifestare pacatoasa, o critica plina de manie, ce se naste adesea din rautate si din ura, adesea din tainica vrajba si pizma, adesea din mandrie ori din orgoliul ranit. In timpul unei asemenea critici, inima plina de pacat a celui ce osandeste incearca o oarecare dulceata satanica foarte fina din necinstirea aproapelui.
    Mustrarea frateasca nu are nimic in comun insa cu asemenea josnice simtaminte. Aceasta nu nazuieste sa necajeasca pe aproapele, nici cu rautate sa-l demaste inaintea altora, cu scopul de a-i impinge si pe aceia sa-l osandeasca. Crestinul care dojeneste simte o durere datorita faptului ca relatiile au ajuns rele intre el si aproapele. Lui ii pare rau ca aproapele lui a gresit impotriva lui si ca a pacatuit fata de propriul lui suflet. De aceea, cauta motiv ca sa-l castige si are o singura dorinta: ca el sa iasa din acel pacat.
    Cei care pun semnul egalitatii intre osandire si mustrare Il arata pe Hristos ca si cum S-ar contrazice pe Sine Insusi de vreme ce, dupa ei, face din doua lucruri unul singur, desi El pe unul l-a oprit, iar pe celalalt l-a ingaduit. Dar Hristos nu Se contrazice.Mantuitorul opreste osandirea, pentru ca aceasta este pacat si naste multe alte pacate. Insa El incurajeaza mustrarea frateasca, pentru ca, facuta in duhul evanghelic al dragostei, cu tact si cu intelepciune, ea poate sa curme drumul pacatelor si sa ajute la desavarsirea fratelui care a primit mustrarea.
    Osandirea si mustrarea frateasca sunt doua lucruri diametral opuse.Mustrarea frateasca are loc intre patru ochi, pentru ca cel ce mustra sa crute bunul nume al fratelui sau. Dar cel ce osandeste povesteste si la altii pacatele aproapelui sau si intru toate cauta sa-l necinsteasca. Mustrarea se face pe fata, iar osandirea de obicei cand persoana nu este de fata.Mustrarea frateasca este insotita intotdeauna de o deosebita grija si delicatete, de modestie si de buna intentie. Iar osandirea aproape intotdeauna este plina de mandrie, grosolana, sarcastica si brutala. La mustrare dam dovada de dragoste, iar la osandire – de ura. Mustrarea urmareste sa castige inima celuilalt, in timp ce osandirea jigneste, respinge, raneste. Mustrarea cauta un motiv ca sa ajute fratelui sa iasa din mocirla pacatului. Osandirea insa cu rautate il apasa, ca sa se afunde si mai mult in mocirla”.

    (din: Arhim. Serafim Alexiev, Vederea pacatelor noastre. Talcuire la rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, Editura Sophia, 2008)

    Prin atitudinea voastra indemnati si pe mic si pe mare la rau, ca oricine sa se creada indreptatit a folosi acest blestem cumplit impotriva oricui crede el si i se pare potrivit.Mai bine a facut parintele Sava din muntele Athos, ca atunci cand a vazut ca nu se respecta canoanele nu a mustrat pe nimeni, ci s-a inchis in chilie, si fiind mult ispitit si intrebat, a raspuns abia intr-un sfarsit.Iar voi, chiar si dreptate de ati avea nu veti fi cu nimic mai presus de aceia despre care spuneti ca gresesc, pentru ca osandirea si indemnarea si a altora la osandire (desi doar prelatii au voie a da anatema,cu toate ca nu o fac, asa cum arata Sfantul Ioan Gura de Aur si presupun ca el stie mai bine ca mine si ca tine)va va atrage mare pedeapsa asupra sufletelor voastre, in care va si aflati fara sa va dati seama.

    Răspuns
    • simona

      “dar nu sa spunem lucrurilor pe nume”

      A se citi :”dar sa spunem lucrurilor pe nume.

    • Haker ortodox

      simona, in ce sau in cine crezi tu? Zici ca nu impartasesti nici credinta ortodocsilor, nici pe a ereticilor?

      Daca nu impartasesti credinta ortodocsilor, de ce folosesti citate din Scriptura sau de la diferiti sfinti ortodocsi?

      Ce scop ai tu cu comentariile tale? Te complaci in propriile pareri, care, de fapt, te contrazic? Esti contradictorie, nu au credibilitate spusele tale, dar tu probabil scrii pentru tine, poate vei crede si tu in ceea ce scrii…

      Are dreptare Carmen. O lume a falsitatii si a desertaciunii…

      Neavand ce face mai important, se gasesc unii sa scrie tot felul de aberatii, fara nici un temei.

      Probabil dumneavoastra nu aveti greutati, necazuri reale in viata si totul vi se pare un roman foileton…

  12. Carmen

    Doamne ajută, doru.

    În ce privește lipsa de verticalitate în comentarii am și eu a spune ceva.

    Nu te necăji, frate, că se pălăvrăgește (așa cum spui) pe net… Ăsta e și scopul acestei mașinării (a internetului) – să-i amăgească pe oameni să alegre după știri, după senzații, după lucruri false și inutile… și toată lumea aleargă după această făcătură ieftină, așa cum aleargă copiii după jucărele colorate, strălucitoare, sunătoare și sofisticate. Acesta e duhul lumii de acum: falsul, deșertăciunea, lipsa de valori autentice, APOSTAZIA și… trădarea – la toate nivelurile. Cei care mai înțeleg cât de cât situația nu se implică în acest labirint amăgitor și fals al cutiei cu minciuni (al cutiei Pandorei, al internetului). Chiar și dacă avem de-a face cu internetul, că așa ni s-a organizat viața cotidiană, să nu ne facem de rușine ca într-un bazar de schimburi ieftine de false păreri, pline de mândrie și de amăgire.

    Să ieșim din manipulare și din falsitate, să fim noi-înșine, iar ca să fim noi-înșine, trebuie să fim cu Dumnezeu! Cu Dumnezeul Ortodocșilor.

    Răspuns
  13. simona

    @Carmen

    Intr-adevar, ai dreptate, este manipulare pe net .De exemplu, daca vrei sa citesti ce a scris Sfantul Ioan Gura de Aur despre faptul ca nu trebuie sa dai anatema, vei constata ca toate adresele sunt blocate pe server.
    De asemenea toate adresele catre scrierile aceluiasi Gura de Aur, scrieri care se refera la prietenia cu ereticii, etc, sunt de asemenea blocate.Fiind cel mai reprezentativ in Biserica Ortodoxa, cu atat mai mult cu cat este impreuna cu Sfantul Vasile cel Mare coautor al Sfintelor Liturghii, cuvantul lui ar trebui, subliniez ar trebui, nu ca si este, sa fie cumpanitor in aceasta lupta care se da la ora actuala pe baza ecumenismului.Eu nu sustin ecumenismul asa cum pretindeti voi, eu sunt impotriva libertatii pe care cu de la voi putere indemnati pe toti crestinii de a da cu anateme in dreapta si in stanga, indiferent ca mai sunt si unii care habar nu au de dogme si canoane.
    Eu asta consider manipulare, pentru ca o astfel de disputa la care va referiti se face la alt nivel si nu de catre orice credincios, care abia a invatat Tatal nostru si care inca nu stie ca Tatal nostru nu ne iarta noua gresalele noastre daca nu le iertam si noi pe ale altora.
    Iar aceasta manipulare nu are decat un scop : dezbinarea Bisericii.
    Eu una nu ma dezbin de Biserica, nici daca o voi vedea arzand in flacari, ci ma voi supune ierarhilor mei atata timp cat invatatura pe care o primesc in biserica este conforma cu adevarul de credinta.Iar pana acum nimic nu este gresit in biserica la care eu merg.Daca preotii isi fac slujbele in liniste, cine sunt eu sa ma duc cu bannere si cu megafoane sa le strig blesteme celor de la patriarhie ?Poate numai daca mi-am pierdut mintile.Dar voi sunteti liberi sa o faceti, ca de-aia este manipulare : sa ne facem de ras ca precupetele din piata .
    In alta ordine de idei eu sunt nu numai cu Dumnezeul ortodocsilor(cu o mic), ci si cu Dumnezeul lui Avraam, si cu Dumnezeul ereticilor, pentru ca harul lui Dumnezeu este acelasi in orice om de pe fata pamantului, iar chipul Sfintei Treimi din fiece om nu se strica daca unul si altul ii dau anatema.
    Doamne ajuta !

    Răspuns
    • fany

      simona, ar fi bine sa cosulti un doctor, ai probleme mintale serioase…

    • simona

      @mare Pacatos

      Mai tii minte ce invatai prin 2013, ca se pare ca esti mediatorul acestui blog ?

      Iata:

      “marele Păcătos
      22/06/2013
      Marele Sfânt Tavrion de Batoz zicea, patriarhul trebuie pomenit doar pentru locul (ierarhic), pentru că doar aşa este canonic, şi mai mulţi Sfinţi au mărturisit, că la biserică să mergem chiar şi de-o fi satanişti în reasa preoţească, însă doar până vor schimba slujbele.
      Când vor schimba slujbele (Tatăl nostru, Crezul, pecetea de pe prescuri vor înlocui cu steaua diavolului din 6 colţuri) atunci cine va merge la “slujbe” la vre-un Iuda îşi va osândi sufletul, pentru că atunci deja se va aduce jertvă satanei.
      îndrăciţii vorbesc de preoţii care tolezează papistaşii precum că ei deja se află cu sufletele în iad, însă har în biserică mai este pentru “turma mică” care este împotriva numerotării şi stă în Adevăr împotriva mizeriei ecumeniste”.

      Iar mai de curand, frate pacatos, spui ca nu-i gresit nici mirenilor a da anatema.Parca nu se prea potriveste comentariul tau din 2013 cu articolul de mai sus.A propos, autorul articolului nu este”Daniela Vla”, ci Daniel Vla.
      Cand se da anatema este indepartarea din Biserica si nu este ingaduit oricui sa o dea.
      Aceasta este contradictia dintre mine si cei de pe acest blog, spre luminarea lui Haker si a tuturor acelora care-si zic ortodocsi si motivul pentru care fac comentarii in contradictoriu la articole de genul celui postat de Daniel Vla, care pe blogul lui indemna impreuna cu preotul Matei Vulcanescu sa iesim cu bannere la Patriarhie si sa proferam injurii la adresa Preasfintitului Patriarh.Oare in care canoane or fi gasit dumnealor aceste invataturi “ortodoxe” ? Probabil in pidalionul lui fany ( cu i grec – sau o fi vrut sa spuna funny ?)

  14. marele Păcătos

    dragă surioară Simona, nu am spus de la mine, ci l-am citat pe Sf.Teofilact al Bulgariei, cel ce a tălmăcit noul testament.

    evident că desăvârşirea nu are nici un Sfânt dintre oameni de pe pământ în tălmăcirea Scripturilor, fiindcă “tot omul este mincinos” zice David, tocmai pentru a ne smeri personalitatea noastră căci pământ suntem, dar şi Dumnezeiescul Ioan a purtat erezii, şi chiar toţi sfinţii a îngăduit Dumnezeu să nu fie desăvârşiţi în ceea ce fac, văd, înţeleg şi spun.
    Fă ascultare Lui Dumnezeu, apoi Sfinţilor, apoi oamenilor, şi smereşte-te în toate – nu căuta ale lumii, şi abia atunci Domnul îţi va oferi povăţuirea spre mântuire, dar nu te încrede în tine, ci în primul rând în Sfintele Canoane şi Evanghelia Fiului Omului, participând cu frică la Sfintele Taine ale Lui Hristos, neurând pe oameni, dar nici primind cele ce sunt străine Sfintei Tradiţii Ortodoxe.

    “papistaşii, protestanţii, budiştii, muslimii, păgânii, jidovii ş.a. sunt ca saliva pentru Dumnezeu!
    ci neamul ORTODOX este cel ales.” (Sf.Iona al Odesei)

    Răspuns
  15. simona

    @Haker

    Eu am spus ca nu impartasesc credinta celor care se razboiesc in anateme cu prelatii Bisericii si in alte expresii “academice” cu cei care nu sunt de acord cu optica lor.Nu ti-e clar de ce am dat citate din Sfintii respectivi ?

    Cum ti se pare “credinta” de mai jos:

    “Ești o ecumenistă pierdută și bolnavă, dispari!”

    Ortodoxa?

    Răspuns
    • Haker ortodox

      Expresia Gianinei pentru tine este foarte ortodoxa.

      Sfantul Nicolae i-a tras o palma lui Arie pentru hula. Ti-as trage si eu o palma ortodoxa pentru tot circul si scamatoriile ce le faci pe acest site. De sa ma tii minte! Ma mir cum te rabda admin. Doamne, iarta-ma, dar cu adevarat esti dusa rau de tot…

  16. Slava

    Simona mie aceasta afirmatie
    “Cum ti se pare “credinta” de mai jos:
    “Ești o ecumenistă pierdută și bolnavă, dispari!”
    Ortodoxa?” asta e realitatea, dar in ortodoxie nu trebuie sa fie minciuni, sa ne rugam Domnului sa te lumineze ca esti pierduta daca nu deschizi ochii pina la sfirsit

    Răspuns
    • simona

      @marele Pacatos

      Esti tare simpatic !
      Sfantul Teofilact sa te ajute, Sfantul Ioan Gura de Aur sa te ajute, Maica Domnului sa te ajute,Dumnezeu sa te mantuiasca !

      @Slava

      Am inteles ca textele din Sfintii pe care i-am citat nu ti-au fost pe plac, deci ceea ce judeci sunt cuvintele lor,nicidecum pe mine, pentru ca eu nu am sustinut nimic in plus sau in minus in afara de cuvantul lor.Multumesc pentru rugaciune, Dumnezeu sa-ti rasplateasca, dar eu ce pot sa-ti spun, luminat esti, deci sa-ti dea Domnul ceea ce-ti lipseste si ceea ce-ti este de folos! Doamne ajuta!

  17. irina

    SIMONA SORA DRAGA SI FRUMOASA, STII, LA NOI ESTE ASA O VORBA….ESTI DUSA DE CAP!.EU AS ADAUGA ESTI DUSA RAU FATOOO!!MA INTREB OARE CINE ITI E DUHOVNIC, SI DACA EL IMPARTASESTE CU TINE ACESTE GINDURI?!ORI TU AI PROBLEME CU PSIHICUL, ORI TU ESTI IN RATACIRE, ORI TU ESTI O CRESTINA ADEVARATA,DAR CARE PRIMESTE PLACERE DE AI SCOATE DIN SARITE PE ALTII!!TE ROG SA PRECIZEZI IN CARE CATEGORIE TE AFLI, CA SA STIM CUM SA TE TRATAM!!!!!SA NE IERTI SURIOARA ,DAR AI INTRECUT UN PIC LIMITA!

    Răspuns
  18. simona

    Irinuca,
    Multumesc si tie pentru aprecieri si caracterizare, sunt exact asa cum spui.
    In privinta ta, Il las pe Dumnezeu sa decida.

    Răspuns
  19. simona

    @antiecumenist

    Dar de unde ai facut rost de anateme, ca ai sa dai si altora ?
    Totusi, multumesc,generozitatea ta ma indatoreaza, Dumnezeu sa te binecuvanteze, dimpreuna cu toti fratii tai de la apologeticum.

    Răspuns
  20. simona

    @Haker ortodox

    Intorc si celalalt obraz.

    De ce ma rabda adminul?Dar dialogul nu inseamna palme si injuraturi, poate ca altii vor sa-si exprime opinia si in alt mod.

    Răspuns
  21. marele Păcătos

    “Iar mai de curand, frate pacatos, spui ca nu-i gresit nici mirenilor a da anatema.Parca nu se prea potriveste comentariul tau din 2013 cu articolul de mai sus.”

    păi mireni sunt mulţi, iar patriarhul este unul, şi da, se dă anatema în general – ecumeniştii ortodocşi, papistaşii, masonii, jidovii, schismaticii etc etc

    şi iarăşi, toţi sunt chipul Lui Dumnezeu după trup, dar trebuie să ne sporim în Poruncile Evangheliei pentru a fi şi asemănarea Sufletească a Lui Dumnezeu.

    anatema – pentru ca la Judecata Universală Dumnezeu să se milostivească de cei ce au sporit în erezie şi necredinţă.

    mijloc de mântuire a sufletului chiar şi pentru eretici.

    cu toate că omul nu poate înţelege Pronia Divină – dar este necesar să ne folosim de tot ce ne-a dat Domnul Dumnezeu Duhul Sfânt prin Sfânta Tradiţie Ortodoxă a cărei Temelie sunt Sfintele Canoane întărite cu Noul Testament.
    Şi Sfintele Canoane trebuie cu mare evlavie trebuiesc înţelese, fiindcă nu pur şi simplu literă este, ci şi subânţeles tainic poartă în sine – ca şi orice Scriptură.

    “Cand se da anatema este indepartarea din Biserica si nu este ingaduit oricui sa o dea.”

    Anatema poate fi citită doar de către Preot (iereu)

    Anatema nu îndepărtează de Biserică fiindcă odată ce cel ce cade sub anatemă – singur s-a îndepărtat şi Duhul Sfânt l-a părăsit (dar nu definitiv, într-o măsură anumită Duhul Sfânt persistă la cel Botezat în Biserica Ortodoxă, dar doar din motiv că a primit cândva Sf.Botez Ortodox).

    Duhul Sfânt îl părăseşte pe cel botezat în Sf.Biserică Ortodoxă numai atunci când primeşte semnul fiarei 666 – atunci pe Dumnezeu nu-L are, nu-L poate avea şi nici n-o să-L aibă în vecii vecilor.

    Răspuns
  22. simona

    @mare Pacatos

    Ma ierti, frate drag, tu ai citit cumva Filocalia tradusa de Parintele Dumitru Staniloae si Teologia Dogmatica Ortodoxa, scrisa de acelasi sfant Parinte?
    Dupa ce le vei citi, mai stam de vorba.Stiu ca esti foarte bine intentionat, dar nu toate raspunsurile tale reflecta adevarul.
    Dumnezeu sa ne ierte si sa ne mantuisca pe toti.

    Răspuns
  23. simona

    @antiecumenist

    http://www.cbrom.de/ro/spiritualitate/articole/pr-ioan-moga/har-si-fiintare-ecleziala-afara-granitelor-canonice-ale-biseric

    “Prin urmare, chiar dacă dpdv. canonic graniţele Bisericii sunt determinate, dpdv. al teologiei dogmatice, trebuie spus că misterul Bisericii nu încetează a fi prezent în comunităţile de creştini din afara Bisericii Ortodoxe. În viziunea p. Stăniloae acestea sunt „biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate”[58]. Gradul de apropiere de starea deplinătăţii ecleziale ţine desigur de gradul apropierii de credinţa cea una a Bisericii primului mileniu. În alt loc, părintele Stăniloae scrie: confesiunile neortodoxe sunt „despărţăminte care s-au format într-o anumită legătură cu Biserica deplină şi există într-o anumită legătură cu ea, dar nu se împărtăşesc de lumina şi de puterea deplină a soarelui Hristos. Într-un fel deci Biserica cuprinde toate confesiunile despărţite de ea, întrucât ele nu s-au putut despărţit deplin de Tradiţia prezentă în ea. În altfel, Biserica în sensul deplin al cuvântului este numai cea ortodoxă.”[59]

    Fără a putea analiza în mod exhaustiv toate accentele formulate de părintele Stăniloae în tratarea acestui stubiect, aş reţine pentru referatul de faţă câteva idei de bază: Încă din anul 1931, teologul sibian a combătut ideea potrivit căreia Tainele săvârşite în afara Bisericii Ortodoxe ar fi forme lipsite de conţinut haric. Ca practică unitară, el recomanda chiar nerepetarea Mirungerii şi a Hirotoniei în cazul convertiţilor proveniţi din Biserica Romano-Catolică, prin urmare este de acord cu tradiţia rusească. De altfel, acest lucru corespunde şi deciziei ulterioare de la Balamnd, confirmată oficial de Sinodul BOR, potrivit căreia „se recunoaşte că ceea ce Hristos a încredinţat Bisericii Sale, adică mărturisirea credinţei apostolice, participarea la aceleaşi Taine, mai ales la preoţia unică, care celebrează jertfa unică a lui Hristos şi succesiunea apostolică a episcopilor, nu pot fi considerate ca proprietate exclusivă a uneia din Bisericile noastre. În acest context, este evident că orice rebotezare este exclusă.”[60] Dumitru Stăniloae se fereşte să facă însă speculaţii privind calitatea sau realitatea harică a acestor Taine, optând pentru un discurs nuanţat în care trebuie distins nu între „valid” şi „invalid”, ci între „deplin” şi „nedeplin” – gradul „ne-deplinătăţii” sacramentale depinzând nu nu numai de criteriile clasice (succesiune apostolică, mărturisirea de credinţă etc.) ci şi de teologia sacramentală a fiecărei comunităţi neortodoxe în parte”.

    Răspuns
    • antiecumenist

      Sf. Paisie Aghioritul – Scrisoare către ecumeniştii ce participă zilele acestea la rugăciunea împreună

      Cuviosul-Paisie
      Văzând marea furtună care a fost stârnită în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filo-unioniste şi a legăturilor Patriar­hului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca cel ce sunt şi eu fiu al ei şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă – ca un monah sărac ce mă aflu – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în ziarul religios al Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.
      Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.
      Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)[2]. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…
      Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi­serica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.
      Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.
      Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pen­tru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi pre­cum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari)[3], pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.
      Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
      De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar aceasta nu trebuie să ne neliniştească, căci Biserica este a lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică care se zideşte din piatră, nisip şi var de către cre­dincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica sfinţi, precum Marcu Eugenicul şi Grigorie Palama, ca să adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să întărească Tradiţia şi astfel să pricinuiască bucurie mare Maicii noastre.
      În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Cred că nu este deloc bine să ne despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci fiecare are datoria şi obligaţia de a protesta şi de a lupta după puterile sale în sânul Bisericii. A întrerupe pomenirea Patriarhului, a te desprinde şi a crea propria Biserică, şi a continua să vorbeşti de rău pe patri­arh cred că este un lucru iraţional.
      Dacă pentru o abatere sau alta a patriarhilor ne despărţim şi facem propriile noastre biserici – să ne ferească Dumnezeu! – îi vom întrece chiar şi pe protestanţi. Uşor se desparte cineva, însă greu se întoarce. Din nefericire, avem multe „biserici” în vremea noastră. Ele au fost create fie de grupuri mari, fie chiar şi de către o persoană. Deoarece s-a întâmplat ca în chilia lor să existe biserică (mă refer la cele ce se petrec în Sfântul Munte), unii au crezut că pot să facă şi propria lor Biserică independentă[4]. Dacă filo-unioniştii dau prima lovitură Bisericii, aceştia menţionaţi mai sus dau a doua lovitură.
      Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, şi pe Patri­arhul nostru PF Atenegora, pentru ca mai întâi să se facă unirea acestor „biserici”, să se restabilească liniştea în rândul tuturor or­todocşilor scandalizaţi, pacea şi dragostea duhovnicească între Bi­sericile Ortodoxe Răsăritene, şi după aceea să se ia în atenţie şi unirea cu celelalte confesiuni, dacă şi întrucât doresc cu sinceritate să îmbrăţişeze învăţătura ortodoxă.
      Aş vrea să mai spun că există şi o a treia grupare în Biserica noastră. Sunt acei fraţi care rămân fii credincioşi ai Ei, dar care nu au o înţelegere duhovnicească între ei. Sunt preocupaţi cu a face critică unul altuia, iar nu pentru binele luptei în general. Se urmăresc unul pe altul (mai mult decât pe propriul sine) spre a vedea ce va spune sau ce va scrie celălalt, ca pe urmă să-l lovească fără milă. În timp ce, dacă el însuşi ar fi spus sau ar fi scris acelaşi lucru, l-ar fi susţinut cu multe mărturii din Sfânta Scriptură sau de la Sfinţii Pă­rinţi. Răul care se face este mare, deoarece, pe de o parte îl nedrep­tăţeşte pe aproapele său, iar pe de alta îl şi doboară înaintea ochi­lor celorlalţi credincioşi. De multe ori împrăştie şi necredinţa în su­fletele celor slabi, fiindcă îi sminteşte. Din nefericire, mulţi dintre noi avem pretenţii nesăbuite de la ceilalţi. Vrem ca toţi să aibă acelaşi caracter duhovnicesc ca şi noi. Când cineva nu se potriveşte cu caracterul nostru, adică fie este puţin mai indulgent, fie puţin mai tăios, îndată tragem concluzia că nu este om duhovnicesc. Toţi sunt de trebuinţă Bisericii. Toţi Părinţii, atât cei cu un caracter blând, cât şi cei severi, i-au oferit slujirile lor. Aşa cum pentru tru­pul omului sunt absolut necesare şi cele dulci şi cele acre, chiar şi păpădia cea amară (fiecare are propriile sale substanţe hrănitoare şi vitamine), tot astfel este şi pentru Trupul Bisericii. Toţi sunt ab­solut necesari. Unul completează caracterul celuilalt şi toţi suntem datori să suportăm nu numai caracterul celuilalt, ci şi slăbiciunile pe care le are ca om.
      Din nou cer iertare la toţi că am îndrăznit să scriu. Eu sunt un monah simplu şi lucrarea mea este să încerc, pe cât este cu putinţă, să mă dezbrac de omul cele vechi şi să ajut pe ceilalţi şi Biserica prin rugăciune. Dar fiindcă au ajuns până la sihăstria mea veşti triste despre Sfânta noastră Ortodoxie, m-a durut mult şi am con­siderat că este bine să scriu cele pe care le-am simţit.
      Să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să pogoare harul Său şi fie­care să ajute în felul său spre slava Bisericii noastre.
      Cu mult respect faţă de toţi,
      Monahul Paisie, Epistola Cuviosului Paisie către Orthodoxos Typos,
      Sfântul Munte, 23 ianuarie 1969
      | Chilia BunaVestire, Schitul Lacu

  24. simona

    @antiecumenist

    Acum, ca am venit la un numitor comun, sa ne imbratisam, frate Daniel, precum se imbratiseaza fratele cu sora in Biserica.
    Iarta-ma si Dumnezeu sa te ierte.

    Răspuns
    • antiecumenist

      Cred ca ma confunzi cu cineva, nu ma numesc Daniel si nu sunt din România…

    • antiecumenist

      Si la un numitor comun cu dumitale n-o sa ajung.

  25. simona

    @antiecumenist

    Cand am spus “numitor comun”, ma refeream la sensul textului pe care l-ai postat si cu care in mare sunt de acord.
    Iarta-ma, te-am confundat cu o persoana din Grecia,asta pentru ca postezi sub pseudonim.
    In rest, nu am nimic cu tine, sa fii sanatos.

    Răspuns
  26. antiecumenist

    Iata un comentariu de pe net despre rugaciunea impreuna cu ereticii…

    De altfel, mi-i greata de sarutul acesta al lui Iuda pe Fața lui Hristos… ecumeniștii sunt iude care Îl sărută fățarnic pe Hristos … Anatema iudelor trădătoare! Anatema!

    Rugaciunea facuta in comun cu ereticii (comentariu)

    De mult timp in cadrul Bisericii Ortodoxe are loc un eveniment tragic, anume rugaciunile facute in comun cu heterodocsii. Acestea sunt un prilej de sminteala pentru unii, acte inofensive pentru altii, sau chiar manifestari de dragoste crestina pentru anumiti oameni. Insa desi ele au fost acceptate de multi clerici ecumenisti, totusi acestia interpreteaza gresit scopul canoanelor date impotriva rugaciunii in comun cu ereticii, raportand totul la nivelul lor de traire si nu la teologia mistica a parintilor . Interzicerea rugaciunilor facute in comun cu ereticii, nu a reprezentat o restrictie data pentru a-i separa pe credinciosii nestiutori ai vremurilor respective, de unii eretici iscoditori in credinta. Rugaciunea in comun cu ereticii cuprinde implicatie mistica, nu e sinonima cu un simplu dialog, aceasta neperturband doar starea launtrica a credinciosului, ci intregul spatiu eclezial. Actul eclezial al rugaciunii de obste, facuta impreuna, este un act care cuprinde impropriere, conglasuire si in final adancirea filiatiei Hristice la nivel personal.Noi crestinii fiind madulare reale ale trupului Inviat si pnevmatizat al Lui Hristos devenim una in Hristos si cu Hristos. Hristos nu este doar un deus abscontis, ci o realitate ad intra a mea, iar eu sunt ad intra trupului sau. Prin aceasta unire teantrica, ceea ce e interior trupului Sau, adica intreaga comunitate crestina, devine astfel interioara si persoanei mele intr-un mod foarte intim.Avand nousul(mintea) dupa chipul Lui Dumnezeu,omul are si capacitatea de a intra in relatie si a experia si energiile personale ale celorlalti, chiar daca nu este legat teandric cu acestia, astfel actul doxologic al rugaciunii comune implica automat si relatia launtrica cu ceea ce este si transmite persoana de langa mine, prin energiile sale proprii. De altfel aceasta este un lucru banal si arhicunoscut, fiecare poate simtii unele lucruri la anumiti oameni care transmit ceva mai accentuat…fie o senzatie de pace la unii, la altii de tristete, la altii de manie s.a, in functie de identitate fiintiala a acestora.Crestinii ortodocsi fiind botezati , aflandu-se in trupul Lui Hristos si Hristos in sinele lor, mai ales in adancul inimii lor, cum accentueaza parintii neptici, experiaza in momentul rugaciunii personale harul oarecum din adancul lor, nu din exterior.In timpul actului doxologic energiile personale ale crestinului sunt ascunse oarecum de lucrarea Hristica care are loc in acel moment, din el revarsandu-se harul dupa marimea sa, oricat de mica ar fi.”Dialogul” crestinului din cadrul rugaciunii, devine astfel un dialog complet Hristic, crestinul intra in relatie cu Hristosul din cadrul eclezial, energiile personale ale crestinilor fiind inabusite de un dialog al energiilor necreate.Eu nu mai sunt doar in relatie cu tine ca persoana, ci sunt in relatie si cu Hristosul din interiorul tau primit la botez, iar tu esti in relatie cu Hristosul din interiorul meu primit la botez.Hristos este contemplat personal doar in si prin intreg cadrul comunitar, comuniunea Hristica a rugaciunii fiind una ecleziala.Astfel simtirea energiile personale este inlocuita peste tot in spatiul crestin in timpul rugaciunii comune, cu simtirea reala a lui Hristos, care este prezent “acelasi”, in toata comunitatea crestina.Rugaciunea facuta de crestini in comun cu ereticii, nu poate insemna decat interpunerea energiilor personale ale acestora(ereticilor), in actul comuniunii si experierii Hristice, din moment ce acestia nu sunt botezati in Biserica, nu fac parte din trupul Lui Hristos si prin urmare inca nu lucreaza Hristos si harul Sau din interiorul lor, in timpul rugaciunii.Astfel de rugaciuni nu reprezinta decat o desacralizare grosolana a actului doxologic, o “mistica” bolnava care scoate din centru prezenta lui Hristos din acel moment si perturba launtric sinele adunat in linistea si bucuria experierii doar a Lui Hristos.Lucrurile respective nu au insa legatura cu marimea duhovniceasca a crestinilor ortodocsi, sau cu faptul ca toti ereticii ar avea cumva o viata stricata, ci pur si simplu asta e o consecinta a unirii cu Hristos prin sfantul Botez in crestinism, infierea in Biserica, adica in trupul Sau pnevmatizat, asadar multele voci heterodoxe sau ecumeniste radicale care critica si contesta canoanele parintilor si lipsa lor de dragoste o fac doar pentru a papagalisii ceva.Prin urmare inainte de a contesta importanta si actualitatea unor astfel de canoane ar fi bine ca macar sa ajungem si noi la un sfert din sensibilitatea si trairea duhovniceasca a parintilor.

    Răspuns
    • simona

      @antiecumenist

      “44. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul.
      45. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri” ( Fapte, 10).

      Te rog sa comentezi si sa explici cum a fost posibila revarsarea Duhului Sfant peste neamuri(peste pagani), inainte de botezul si convertirea lor la crestinism.

  27. antiecumenist

    Simona, cine esti dumneata, ma rog, sa-mi indici ce sa comentez? Nu ti se pare ca ai intrecut masura? Noi, ortodocsii, nu comentam verseturi din Scriptura. Protestantii fac asta. Noi, insa, citim talcuirile Sfintilor Parinti care, insuflati de Duhul Sfant, ne-au lasat noua ca mostenire tezaurul de nepretuit al Ortodoxiei, nu ne ramane decat sa-l pastram si sa punem in practica ce ne-au invatat Sfintii Parinti. Daca se gasesc unii ce vor sa distruga traditia ortodoxa, nu ne luam dupa ei. Anatema ecumenistilor si ereticilor!

    Răspuns
  28. Crestin

    Marele Pacatos, imi cer iertare, ma gindesc eu ca nu e bine in Avatar sa fie o icoana.
    Imi cer iertare daca am creat suparare.

    Răspuns

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.