Selectați pagina

Țara în care bălegarul a ajuns mai scump decât laptele

Țara în care bălegarul a ajuns mai scump decât laptele

fermierÎn Germania, preţurile laptelui s-au prăbuşit atât de mult încât unii fermieri câştigă acum doar 20 de cenţi pe litru, prea puţin pentru a-şi acoperi cheltuielile. Bălegarul de vacă din care se produce biogaz a ajuns mai valoros decât laptele, scrie Deutsche Welle.

Nu cu mult timp în urmă, producătorii europeni de lapte şi-au clădit operaţiunile visând la exporturi la scară mondială. Între timp cererea a scăzut, iar milioane de vaci produc acum lapte pe care nimeni nu-l vrea. Fermierii resimt presiuni în creştere.

Recenta traiectorie a sistemului de intervenţie al UE, a cărui menire este să preîntâmpine o prăbuşire a preţurilor în vremuri de criză, arată cât de gravă a devenit situaţia. Atunci când costul laptelui scade sub 20 de cenţi, guvernul intervine şi cumpără până la 109.000 de tone de lapte praf de la producători.

„Până acum, nimeni nu a dat nicio atenţie programului”, afirmă Eckard Heuser de la MIV, o asociaţie de producători germani de lapte. Lucrurile s-au schimbat însă în acest an. Limita achiziţiilor UE a fost atinsă în aprilie.

Limita a fost apoi dublată şi atinsă din nou rapid, 218.000 de tone de lapte praf ajungând în posesia UE, echivalând cu peste 2 miliarde de litri de lapte, sau 1,5% din producţia anuală a Europei. Şi totuşi, preţurile continuă să scadă.

Problema este una sistemică şi o soluţie nu va fi uşor de găsit. Vacile nu pot „lucra“ part-time şi nu-şi pot lua liber. Acestea mănâncă şi dau lapte. Iar în UE, acestea sunt mai productive decât în alte regiuni.

Producătorii de lapte sunt ca oricare alţi antreprenori. Încearcă să-şi crească businessul şi să-şi exporte produsele.

Iar nu cu mult timp în urmă ambele lucruri păreau posibile. Cotele la lapte, care limitaseră producţia în Europa decenii la rând, erau eliminate, iar calea exporturilor părea liberă. Din Orientul Mijlociu până în China, setea de lapte şi pofta de brânză păreau să crească.

Însă din cauza crizei economice, cererea a scăzut odată cu veniturile. Embargoul impus Rusiei a erodat şi mai mult piaţa. Exporturile europene au continuat să crească, însă nu în ritmul producţiei. În prezent, există 23,6 milioane de vaci în Europa, fiecare producând 10.000 de litri de lapte pe an.

Potrivit estimărilor BDM, o asociaţie de producători germani de lactate, costurile de producţie se ridică la aproximativ 40 de cenţi pe litrul de lapte. În mai, fermierii germani obţineau în medie 25,8 cenţi pe litru.

În aceste condiţii, ar fi normal ca producătorii să-şi reducă pur şi simplu producţia. Soluţia nu este însă atât de simplă.

“Fermierii au nevoie de lichidităţi”, explică Jutta Weiss, purtător de cuvânt al BDM. Aceştia continuă să producă sperând să se descurce până când preţurile îşi revin.

Apare astfel o situaţie absurdă. Fermierii produc cât mai mult posibil, agravând în acest fel supraoferta de pe piaţă şi împingând preţurile şi mai jos. Fermierii sunt prinşi “într-un cerc vicios”. Iar acest lucru este valabil nu numai în cazul celor din Europa.

“Aproximativ 80% din preţul local este determinat de preţurile la nivel mondial”, estimează Holger Theile, director al IFE, un institut german de cercetare.

Pentru un producător de ciocolată nu contează de unde vine laptele. Ceea ce contează este preţul, ceea ce înseamnă că fermierii din Bavaria sunt în competiţie directă cu cei din Brazilia sau Noua Zeelandă. Dacă preţurile scad într-o zonă, acestea vor scădea peste tot.

Un lucru este clar: nimeni nu-şi doreşte reintroducerea cotelor. Atunci, cum poate fi situaţia readusă sub control? Asociaţia MIV susţine că fermierii ar trebui să beneficieze de compensaţii pentru reducerea producţiei.

O altă asociaţie, DBV, cere încheierea unor acorduri între producătorii de lapte şi cei de lactate. Până acum, producătorii de lactate au fost obligaţi să compere tot laptele livrat de fermieri.

Programul de susţinere de 500 milioane de euro pus la punct de autorităţile de la Bruxelles anul trecut este considerat de mulţi drept insuficient. Fermele mai mici, de familie, din Germania au început deja să dispară, iar potrivit lui Robert Habeck, un politician din cadrul partidului ecologist german, jumătate din producătorii de lapte din Germania ar putea dispărea.

În Germania, pentru a acoperi o parte din costurile de producţie, unii fermieri au început să folosească bălegarul pentru a produce biogaz. Acesta este utilizat pentru producerea de electricitate, care este vândută la marje mult mai bune decât laptele.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке