Când diavolul și slujitorii lui satana văd omul săvârșind lucrarea lui Dumnezeu, se încarcă cu ură. Îl atacă. Creează situații și probleme. Suferința provine din atacurile diavolului și ale lumii invidioase și nelegiuite. Așa se definește necazul credincioșilor. Trebuie să înțelegem.

Am spus mai înainte că este imposibil să fii creștin adevărat și să fii fără de suferință. Domnul nu ne-a dat vreodată asigurarea mântuirii înainte de moarte noastră, ca un fel de certificat de salvare eliberat de unii sectari protestanți. Aceasta este o erezie.

Asigurarea Domnului este că în această lume veți avea suferință. Ce fel de suferință? Nu se referă la suferința cauzată de păcatele noastre, căci aceasta ar fi suferință lumească. Nu este suferință provenită, de exemplu, dintr-o afacere eșuată, pierderea de bani sau de carieră, furtul mașinii sau al averilor mele, daunele provocate de un cutremur sau de inundații. Necazurile acestea nu sunt în numele lui Dumnezeu. Acestea sunt suferință lumești de zi cu zi, iar faptul că sunt tulburat în acest fel nu îmi garantează neapărat un bilet de intrare în Împărăția lui Dumnezeu.

Însă dacă suferința voastră este legată de lucrarea lui Dumnezeu, pentru că trăiți o viață evlaviosă și acest lucru invită la ură, gelozie și răutate din partea lui satana și a celor potrivnici lui Dumnezeu, și dacă toate acestea creează dificultăți și probleme în calea voastră atunci sunteți binecuvântați.

Să dezvoltăm mai mult ideea – atunci când suferiți primejdie lumească de zi cu zi: accidente, boli, vă arde casa, pierdeți locul de muncă, seceta vă distrugeți zeci de hectare de porumb; dar nu cârtiți, nu-L blestemați pe Dumnezeu; atunci toate acestea se pot transforma într-o binecuvântare. Deci când primesc încercările lumești cu răbdare și fără să cârtesc împotriva lui Dumnezeu, atunci chiar acest stres circumstanțial și lumesc capătă dimensiuni duhovnicești și se numără ca un bun în veșnicie. Pe de altă parte, nemulțumirea, hula împotriva lui Dumnezeu și blasfemia vor fi și ele socotite în veșnicie.

Arhimandrit Athanasie Mitilinaios, Omilii la Cartea Apocalipsei, vol. I, pp. 229-230.