Fiul meu, să ştii că, în zilele din urmă, precum zice Apostolul, vor veni vremuri grele. Şi aşa, din cauza împuţinării bunei cuviinţe, în biserică vor apărea erezii şi dezbinări, şi nu vor fi atunci, după cum au prezis Sfinţii Părinţi, oameni cu experienţă şi iscusiţi în viaţa duhovnicească nici pe prestolurile arhiereşti, nici în mănăstiri. De aceea ereziile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor amăgi.

Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu viclenie, ca să atragă în erezie, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi. El nu va respinge cu grosolănie dogma Sfintei Treimi, cea despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos, despre Născătoarea de Dumnezeu, ci pe neobservate va începe să strâmbe predanisirile Sfinţilor Părinţi, primite de la Duhul Sfânt-învăţătura Bisericii înseşi. Uneltirile vrăjmaşului şi rânduielile lui vor fi observate doar de puţini, de cei mai iscusiţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor prinde putere asupra Bisericii, vor pune peste tot slujitori de-ai lor şi buna cuviinţă va fi nesocotită.

Dar Dumnezeu nu va lăsa pe robii Săi fără apărare şi în neştiinţă. El a spus: După roadele lor îi veţi cunoaşte (Matei 7:16). La fel şi tu, după roadele lor, adică după faptele ereticilor, să te străduieşti a-i deosebi pe aceştia de păstorii cei adevăraţi. Aceştia sunt hoţi duhovniceşti, care fură turma duhovnicească, şi nu intră prin uşi în staulul oilor, ci sar pre aiurea (Ioan 10:1), precum a zis Domnul, adică intră pe căi fără de lege, nimicind prin silnicie rânduielile lui Dumnezeu. Domnul îi numeşte pe aceştia tâlhari…

Monahii vor suferi o mare prigoană de la eretici şi atunci viaţa monahicească va fi pângărită. Se vor împuţina mănăstirile şi călugării; cei care vor rămâne vor fi asupriţi. Aceşti urâtori ai vieţii monahiceşti, ce poartă doar la suprafaţă chipul cuvioşiei, se vor sili să atragă călugării de partea lor, promiţându-le ocrotire şi bunătăţi vremelnice, iar cei ce nu se vor supune vor fi ameninţaţi cu izgonirea. Din cauza acestor ameninţări, cei slabi cu duhul vor fi foarte umiliţi. Dacă vei ajunge aceste timpuri, fiul meu, bucură-te, pentru că atunci celor credincioşi, care nu vor dori alte bunătăţi, le vor fi gătite cununi doar pentru răbdarea în credinţă, după cuvântul Domnului. Tot cela ce va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pre dânsul înaintea Tatălui Meu, Carele eşti în ceruri (Matei 10:32).

(…)

Dimpreună cu erezia va intra în mănăstire şi dracul, şi atunci aceasta nu va mai fi sfântă mănăstire, ci simple ziduri.

(…)

Să nu vă fie frică de scârbe, ci de obrăznicia ereticilor, ce se înverşunează să despartă pe om de Hristos, fapt pentru care Hristos a poruncit să-i socotim drept păgâni şi vameşi.

Aşadar, fiul meu, întăreşte-te prin harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te spre nevoinţele mărturisirii dreptei credinţe şi rabdă suferinţele, ca un bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a zis: Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii (Apoc. 2:10). Căci Lui, dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, I se cuvine slava şi puterea în vecii vecilor Amin. (Cuviosul Anatolie, 2, p. 44)

Îmi scrieţi despre al vostru N. la care vieţuiţi, numindu-l ideal al moralităţii în toate privinţele, dar adăugând că acesta crede ,,în felul său” – la nimereală. Dar această credinţă originală nu este nicicum semnul unui om ideal moraliceşte. Dimpotrivă, astfel de oameni au fost şi sunt dintotdeauna numiţi eretici… (Cuviosul Anatolie, 23, Partea I, p.200)

SURSA: Filocalia de la Optina, vol. 1.