Selectați pagina

Sfinţii Petru şi Fevronia, sfinți ocrotitori ai familiei și exemple vii ale iubirii care depășește toate greutăţile, biruind însăşi moartea

Sfinţii Petru şi Fevronia, sfinți ocrotitori ai familiei și exemple vii ale iubirii care depășește toate greutăţile, biruind însăşi moartea

Scrierile și sinaxarele rusești păstrează până astăzi în paginile lor o extraordinară poveste de iubire trăită de un cneaz de Murom, pe nume Petru, și o fată săracă, din popor – Fevronia, deveniți sfinți ocrotitori ai familiei și exemple vii ale iubirii care depășește toate greutăţile, biruind însăşi moartea.

Sfântul Petru a fost cel de-al doilea fiu al Cneazului Iuri Vladimirovici de Murom. În anul 1203, după moartea fratelui său, Petru a moștenit tronul din Murom. Cu câțiva ani înainte de aceasta, tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit de lepră și nimeni nu a putut să-l vindece. Într-una dintre zile i s-a descoperit în vis că doar fata unui apicultor l-ar putea vindeca.

În momentul în care a văzut-o pe Fevronia, Cneazul s-a îndrăgostit de ea. Cunoscând-o și văzându-i evlavia, virtutea și înțelepciunea, Petru i-a promis că se va căsători cu ea după ce se va vindeca. Tânăra l-a vindecat pe Cneaz, dar acesta nu s-a ținut de cuvânt. Apoi, el s-a îmbolnăvit din nou și, venind rușinat că nu și-a ținut promisiunea, a rugat-o pe Fevronia să-l vindece din nou. Când s-a vindecat complet, Cneazul Petru s-a căsătorit cu tânăra Fevronia. Trăind în evlavie şi ascultând poruncile lui Dumnezeu, cei doi au trecut cu dragoste şi smerenie prin toate încercările.

Din cauza originilor sale modeste, boierii din orașul Murom nu o considerau pe Fevronia potrivită pentru Petru, cerându-i acestuia să o părăsească. Auzind de intențiile lor, Cneazul Petru a preferat să renunțe la domnie și la bogății și a decis să plece în exil, alături de soția sa.

La puțin timp după alungarea lor, multe nenorociri au căzut asupra orașului Murom, iar poporul a crezut că toate acestea se întâmplau din pricina alungării cneazului. După ce s-au întors, Sfinții Petru și Fevronia și-au tratat toți supușii ca și cum ar fi fost copiii lor: îi adăposteau pe pelerini, îi hrăneau pe cei flămânzi, îi îmbrăcau pe cei goi și îi ajutau pe săraci în necazurile lor.

Îmbătrânind şi văzând că viaţa lor se apropie de sfârşit, au început să se roage lui Dumnezeu ca să moară împreună, în aceaşi zi, pentru ca niciunul dintre ei să nu trăiască fără celălalt. Au mai cerut, de asemenea, să fie îngropați în același mormânt și într-un sicriu comun, nu înainte de a lua voturile monahale, prințul Petru devenind monahul David, iar cneaghina Fevronia – monahia Eufrosina.

Cu doar câteva momente înainte de a trece la Domnul, Petru a trimis un mesager Fevroniei, spunându-i: „Soră Eufrosina, sunt pregătit să mor şi te mai aştept doar pe tine, ca să murim împreună”. Și s-a întâmplat întocmai: rugându-se, au adormit întru Domnul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, pe 25 iunie 1228.

În ziua înmormântării lor, oamenii erau neliniștiți și spuneau că nu se poate ca un călugăr să fie îngropat în același sicriu cu o monahie. Astfel, au așezat trupul Sfântului Petru în Catedrala Nașterea Maicii Domnului, care se afla în interiorul orașului Murom, iar trupul Cneaghinei Fevronia a fost așezat în Biserica Înălțării Sfintei Cruci, care se afla în afara zidurilor orașului.

A doua zi, locuitorii au  găsit sicriele celor doi sfinți goale, iar  trupurile lor aşezate unul lângă celălalt, în sicriul din piatră pe care şi-l comandaseră când erau încă în viaţă. Neînţelegând  sensul  celor  întâmplate, au  aşezat  din  nou  trupurile  în  sicrie separate. În dimineața următoare, Sfinții Petru și Fevronia au fost găsiți din nou în sicriul de piatră – însă din acel moment nimeni nu a mai îndrăznit să atingă trupurile lor, lăsându-le în mormântul din Catedrala Nașterea Maicii Domnului din Murom.

Sfinții Petru și Fevronia au fost canonizați în anul 1547, prin strădania Sfântului Macarie al Moscovei, iar în anul 2008, pe data de 26 martie, Consiliul Federaţiei Ruse a aprobat în unanimitate propunerea Comitetului de politică socială de a stabili ca cei doi sfinți să fie numiţi ocrotitori ai familiei ortodoxe.

Având în vedere faptul că sărbătoarea Sfinților Petru și Fevronia cade de cele mai multe ori în Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât, în anul 2012, o a doua zi de prăznuire a lor, în duminica de dinaintea zilei de 19 septembrie, în amintirea mutării sfintelor moaște din septembrie 1992.

Până astăzi, icoanele celor doi sfinți sunt răspândite în tot spațiul rusesc, multe minuni întâmplându-se celor care s-au rugat lor fie pentru tămăduirea de boli, fie pentru ajutor în căsnicie, naștere de copii sau înțelegere.

Autor: Cătălin Acasandrei

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: