Selectați pagina

Sfaturi simple referitoare la participarea noastră la dumnezeiasca Liturghie

Sfaturi simple referitoare la participarea noastră la dumnezeiasca Liturghie

Pe Dumnezeu, frații mei, de Care dorește sufletul nostru, Îl aflăm și ne desfătăm de El în Dumnezeiasca Liturghie, pe care o săvârșim în sfintele noastre biserici.

În Dumnezeiasca Liturghie noi, creștinii botezați, înțelegem Taina care se numește „Biserică”, pentru care și locașul în care săvârșim Dumnezeiasca Liturghie îl numim Biserică. Nu neglijați, creștinii mei, a merge în fiecare Duminică la Biserică. Și dacă satul vostru nu are Duminica Dumnezeiasca Liturghie, pentru că multe din satele noastre nu au preot, să mergeți la Dumnezeiasca Liturghie în satul vecin. Să nu rămâneți fără harul Liturghiei.

Când intrați în biserică să vă faceți semnul Crucii cum se cuvine. Din nefericire, suntem cuprinși de atâta ignoranță față de lucrurile dumnezeiești, încât nici Cruce nu știm să facem. Mai demult, în clasa I primară, copii învățau o poezie pentru a face corect semnul Sfintei Cruci: „La frunte și la pântece, la dreapta și la stânga”. Astfel trebuie să ne facem Cruce: Cele trei degete unite ale mânii drepte (prin care ne exprimăm credința noastră în Sfânta Treime), le punem la frunte, afirmând prin aceasta că acolo sus, în Cer, este Hristos al nostru. De acolo de Sus S-a pogorât și S-a întrupat în pântecele Fecioarei, iar aceasta o arătăm prin coborârea mâinii noastre de la frunte la pântece. Și iarăși va veni Hristos la a Sa a Doua Venire. Va veni și va afla o omenire amestecată, și va face ceea ce face păstorul: va despărți oile de capre. Într-o parte, în dreapta, va pune oile și în cealaltă parte, în stânga, va pune caprele. Punând apoi mâna la umărul drept și la cel stâng, prin care încheiem semnul Sfintei Cruci, exprimăm această a Doua Venire a lui Hristos și dorința de a ne lua împreună cu El, de-a dreapta Sa, în Împărăția Sa.

După ce intrăm în biserică, ne facem semnul Sfintei Cruci, așa cum am spus, aprindem o lumânare și sărutăm cu evlavie sfintele icoane[1]. Dacă cugetăm că înaintea noastră au trecut mulți credincioși care au sărutat și ei aceleași icoane, atunci sărutarea pe aceeași icoană este considerată și sărutarea între noi. Așadar, după ce sărutăm sfintele icoane, ne retragem într-un loc, bărbații în partea bărbaților și femeile în partea femeilor, de unde urmărim cu atenție Dumnezeiasca Liturghie. Luăm aminte la cele pe care le vedem și le auzim. Și sunt atât de frumoase și de plăcute toate cele care se spun și se săvârșesc în cadrul Dumnezeieștii Liturghii. Desigur la Dumnezeiasca Liturghie ne rugăm cum vrem noi, Îi spunem lui Dumnezeu ceea ce avem în inima noastră, însă în timpul dumnezeieștii slujbe trebuie să ne rugăm cu cele care se rostesc și se cântă, chiar dacă nu le înțelegem. Cuvintele preotului și a psaltului cuprind toată credința noastră. Credința noastră, fraților, a devenit psalmodie și cântare, a devenit reprezentări și simboluri sfinte.

Cel mai important în Dumnezeiasca Liturghie, iubiții mei creștini, este Sfânta Împărtășire. În Dumnezeiasca Liturghie toate se săvârșesc pentru a auzi la sfârșit: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Cu frica lui Dumnezeu, pe care o naște credința că ceea cu care ne vom împărtăși este cu adevărat Trupul și Sângele lui Hristos, acel Trup și Sânge pe care Fiul lui Dumnezeu l-a luat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria, atunci când S-a întrupat în sfințitul ei pântece. De aceea Maica Domnului se numește și „dăruitoare a dumnezeiescului Trup”. Da, în realitate Maica Domnului este cea care ne împărtășește. Așadar trebuie să ne împărtășim cu frica lui Dumnezeu, dar și cu dragoste. Dragoste față de toți, chiar și față de dușmanul nostru care ne-a făcut rău. Căci nu a vrut, iar dacă a vrut, ispititorul l-a pus, cel care ne îndeamnă și pe noi să facem atâtea și atâtea. Și așa precum noi cerem de la Dumnezeu să ne ierte de cele atât de multe pe care le săvârșim împotriva voii Sale sfinte, tot astfel și noi trebuie să iertăm toate cele pe care ni le fac alții. Aceasta înseamnă „și cu dragoste”, cuvânt pe care îl rostește preotul celor care vin să se împărtășească. Deci, frații mei, trebuie să cerem iertare și să-i iertăm pe toți înainte de a ne împărtăși.

Atunci când vă apropiați de dumnezeiasca Împărtășire, să vă faceți Cruce, apoi să apucați pocrovățul și să-l puneți sub bărbie și să vă deschideți bine gura. Numai după ce vă împărtășiți și preotul scoate lingurița din gură, numai atunci ștergeți-vă buzele cu pocrovățul, iar nu mai devreme. După ce v-ați împărtășit, faceți iarăși semnul Sfintei Cruci și dați rândul celorlalți frați să se împărtășească și ei.

Cu o astfel de bună pregătire pentru Sfânta Împărtășanie, frații mei creștini, vine cu adevărat Hristos în inima noastră și devenim hristofori, așa cum spune Sfântul Ignatie Theoforul. Cu Harul lui Hristos înlăuntrul nostru, viața noastră va fi frumoasă, pentru că nu vom trăi cu răutățile, care ne urâțesc viața și ne-o fac iad. Dumnezeiasca Liturghie este Rai, pentru că la fiecare Dumnezeiască Liturghie spunem: „Am văzut Lumina cea adevărată. Am primit Duhul cel ceresc”.

Cu multe binecuvântări,

† Ieremia, mitropolitul Gortinei și Megalopolei

[1]  Sfintele icoane se sărută prin atingerea buzelor de mâinile sau de picioarele – dacă icoana este mare – Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a Sfinților. În nici un caz nu se sărută fețele chipurilor reprezentate pe icoană, căci aceasta arată lipsă de evlavie față persoanele dumnezeiești.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: