Selectați pagina

Sfântul Teodor Studitul – Întristările vieţii trebuiesc îndurate cu mulţumire

Sfântul Teodor Studitul – Întristările vieţii trebuiesc îndurate cu mulţumire

Părintilor, fraţilor şi fiii mei, când socotesc puţinătatea faptelor mele, îmi dau seama că nu vă este de nici un folos cuvântul meu cel slab. Dar ca să nu aud glasul sfintei Evanghelii zicându-mi lămurit: „slugă leneşă şi vicleană, ar fi trebuit să dai argintul meu zarafilor”, mă ostenesc să vă aduc aminte cele de trebuinţă.

Cred, însă, că râvna voastră cea sârguitoare pentru împlinirea poruncilor şi pentru câştigarea înţelepciunii va arăta lucrul meu cel slab, bun şi folositor. Osteniţi-vă şi vă nevoiţi, fiii mei, spre întristările, pe care, după buna sa socotinţă, Dumnezeu le trimite asupra vieţii noastre. Dar nu vă îngrijoraţi, că acestea sunt mai multe şi mai mari, decât le-a putut mintea voastră gândi şi socoti. Pentrucă nu este lucru de îngrijorare, ci în toate câte le pătimiţi, împliniţi făgăduinţa voastră. Oare, când aţi ieşit din lume şi aţi venit înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor lui îngeri, nu aţi făgăduit că veţi îndura orice scârbă şi nevoie pentru împărăţia cerurilor?

Adică, foametea şi setea, frigul şi lipsa de haine, ocările şi toate celelalte rele, al căror câştig este: moştenirea împărăţiei cerurilor, veselia bunătăţilor celor veşnice, dobândirea nemuririi, fericirea vieţii nesfârşite, înfierea lui Dumnezeu, vieţuirea în rai şi toate celelalte câte se spun? Cu adevărat, suferinţele vieţii acesteia nu sunt vrednice de slava care se va descoperi nouă atunci. Căci dacă Apostolul Pavel, care povăţuia lumea întreagă, pentru care era aruncat leilor, urşilor, tigrilor şi lupilor necredincioşi, iar păgânii îl târau, îl schingiuiau şi-l lăsau să se sfârşească flămând şi însetat, trudea totuşi cu mâinile sale, ziua şi noaptea, pentru trebuinţele lui şi ale celor cu el, pentruca să nu fie îngreunare nimănui; cum dar nu vom osteni şi nu ne vom trudi noi pentru folosul nostru?

Căci dacă vom îndura cu mulţumire şi cu răbdare întristările vieţii acesteia, ne vom împărtăşi de bucuriile celeilalte vieţi; însă dacă vom cârti şi ne vom turbura, îngrijorându-ne, nu ne vom învrednici de acelea, de care s-au făcut vrednici cei ce au luptat împotriva păcatului până la sânge. Mai mult, vom fi de râs în ziua aceea, pentru că, deşi dorim lucruri atât de mari, nu am săvârşit cu osârdie lucrurile atât de mici, ca: ascultarea fără cârtire, slujba fără mândrie, tăcerea cuviincioasă şi la vreme potrivită, vorbirea puţină, silinţa lucrării, tăierea voii noastre, primirea defăimărilor cu bucurie, starea îndelungată la rugăciune, cântarea de zi şi de noapte, citirea, psaltirii în toate zilele şi toate celelalte care sunt atât de multe, că nu le pot spune. Dar dacă vom săvârşi toate cu mulţumire şi cu bucurie şi bine vom vieţui, chiar Dumnezeu se va bucura de lucrarea noastră şi va găti nouă cununa muceniciei. Căci atunci nu ne va mai despărţi nimic de dragostea lui Hristos, iar de va fi trebuinţă să murim, să primim cu veselie acest lucru; veselindu-ne că pătimim pentru Hristos.

Să luăm aminte să nu ne smintim cu ceva, pentru ca astfel să zădărnicim viaţa noastră. Despre acestea, atâta vă scriu. Să ştiţi, însă, că ducem lipsă de grâu, fiindcă n-au rodit ţarinile din pricina păcatelor mele, dar dacă voi vă veţi bucura cu sufletul, nu va fi nevoie nici de acesta. Căci a zis Domnul, şi adevărate sunt făgăduielile lui: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. Vedem lucrul acesta în toate zilele, cu ochii noştri, în minunile şi darurile Lui, dar şi mai înainte l-a descoperit nouă, zicând: „Ridicaţi mâinile voastre cu sfinţenie şi cu dreptate către ceruri şi toate celelalte le va da vouă iconomul cel bun, Dumnezeul nostru”. Lui se cade slava, cinstea şi închinăciunea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *