Selectați pagina

Sfântul Macarie Egipteanul

Sfântul Macarie Egipteanul

sf-macaire-egipteanulSfântul Macarie cel Mare (295-392 d. Hr.), cunoscut și ca Macarie Egipteanul, a fost unul dintre Părinţii pustiei egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al sfântului Antonie cel Mare. Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe 19 ianuarie/ 1 februarie.

I. Venit-a odata Macarie egipteanul de la schit la muntele Nitriei, la pomenirea lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii: parinte, spune vreun cuvant fratilor. Iara el a zis lor: eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit, ma suparau gandurile si imi ziceau: du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo! Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci ani, zicand: nu cumva de la diavolul este aceasta? Si daca a zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine: nu te teme, caci si noi oameni suntem.

Si am zis lor: de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta ? Iar ei au raspuns: de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei zicand: cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si de are lumea indestularea sa si am zis lor: are. Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns: de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor: eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis: daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale. Si i-am intrebat: cand se face iarna nu raciti ? Si cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre? Iar ei mi-au zis: Dumnezeu ne-a facut noua iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor!

II. Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si petrecea numai el singur, iar mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi frati. Si lua seama batranul la cale si a vazut pe satana venind in chip de om ca sa treaca pe acolo. Si se arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la fiecare gaura era spanzurata cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran: unde te duci? Si i-a raspuns: ma duc sa aduc aminte fratilor. Iar batranul i-a zis: si la ce iti trebuie tie aceste tivgulite. Si a zis: bucate duc fratilor. Iar batranul a zis: dar toate acestea? Si a raspuns: da, caci de nu va placea cumva una, ii aduc alta iar daca nici aceasta, ii dau alta si negresit dintre acestea macar una ii va placea lui. Si acestea zicand, s-a dus. Iar batranul a ramas pandind caile pana ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l pe el batranul, i-a zis: mantuieste-te! Iar el a raspuns: cum se poate ca sa ma mantuiesc? I-a zis lui batranul: pentru ce? Iar el a zis: caci toti mi s-au facut salbatici si nimeni nu ma respecta. I-a zis lui batranul: dar nici un prieten nu mai ai acolo? Iar el i-a raspuns lui: ba am acolo numai un calugar prieten si numai el ma respecta si cand ma vede se invarte ca o vartelnita. I-a zis lui batranul: si cum se numeste fratele acela? Iar el a zis: Teopempt. Si zicand acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva Macarie, s-a dus in pustia cea mai din jos. Si auzind fratii, luand stalpari de finic, au iesit in intampinarea lui. Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul va sa gazduiasca batranul. Iar el a intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt in muntele acela si gasindu-l a intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit pe el cu bucurie. Dupa ce a inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranu : cum te afli, frate ? Iar el a zi: cu rugaciunile tale, bine.

A zis batranul: nu cumva te lupta gandurile? El a raspuns: acum bine sunt: caci se sfia sa- i spuna. I-a zis lui batranul: iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti si pe mine batran fiind ma supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt: crede-ma, avvo, ca si pe mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat razboi cu dansul, pana sa-l faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui: cum postesti? Iar el i-a raspuns: pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul: posteste pana seara si te nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din celelalte scripturi. Si de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos, ci totdeauna sus. Si indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe fratele, a iesit iarasi la pustia sa. Si luand seama, iar a vazut pe diavolul acela si i-a zis lui: unde te duci iarasi? Iar el a raspuns: sa aduc aminte fratilor si s-a dus. Iar dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul: cum sunt fratii? Iar el a zis: rau. Iar batranul a zis iarasi: pentru ce? Iar el a zis: salbatici sunt toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il aveam prieten si ma asculta si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi se mai apleaca, ci decat toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai calc pe acolo fara numai dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand pe batran. Iar sfantul a intrat in chilia sa.

III. Zicea iarasi, vrand sa mangaie pe frati: a venit aici un copil indracit cu mama lui si zicea mamei sale: scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a zis: nu pot sa merg pe jos. Iar copilul a zis ei: te duc eu. Si m-am mirat de viclesugul diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.

IV. Spunea avva Sisoe: cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu dansul sapte insi. Si iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu inceta plangand. Deci a chemat batranul pe stapanul tarinei si i-a zis: ce are baba aceasta, ca totdeauna plange? I-a zis lui: barbatul ei avea un amanet al oarecarui si a murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste stapanul amanetului sa o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul: zi-i sa vina la noi, unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei batranul: ce plangi asa totdeauna? Si a zis: barbatul meu a murit luand amanetul oarecaruia si n-a spus cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre dansa: vino, arata-mi unde l-ai ingropat! Si luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si venind la locul acela, a zis ei batranul: du-te la casa ta! Si rugandu-se ei, l-a chemat batranul pe mort, zicand: cutare, unde ai pus amanetul cel strain? Iar el raspunzand, a zis: in casa mea este ascuns, sub picioarele patului. Si i-a zis lui batranul: dormi iarasi pana la ziua invierii. Si vazand fratii, de frica au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul: nu pentru mine s-a facut aceasta caci nimic nu sunt, ci pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a facut Dumnezeu lucrul acesta. Insa acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu voieste sufletul fara de pacate si orice va cere va lua. Si venind a vestit vaduvei unde este pus amanetul.

Iar ea luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a izbavit fiii sai si toti cei ce au vazut au slavit pe Dumnezeu.

V. Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie cu toti fratii, i-au zis lui unii: pentru ce te faci pe tine asa? Iar el a zis: doisprezece ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi toti ma sfatuiti sa-l lapad?

Extrase din Patericul Egiptean

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: