Selectați pagina

Sfantul Macarie Egipteanul – Intoarcerea la Dumnezeu

Sfantul Macarie Egipteanul – Intoarcerea la Dumnezeu

Sfântul Macarie Egipteanul: ’’ Sufletul trebuie să fie o mireasă a Domnului’’

Lumea aceasta este arena imensa pe care alearga sufletele ca sa castige cununa Imparatiei Ceresti.

Precum ochiul calauzeste trupul ca sa nu cada in vreo prapastie, tot asa sufletul care este imbracat cu trupul trebuie sa-l calauzeasca pe acesta, sa-l apere de caderea in abisul pacatului. Sufletul, ca un ochi nevazut, sa indeparteze trupul de la vederea celor rele, de la auzirea celor rele, de la vorbirea celor desarte, de la faptele cele rele si patimase. Sufletul este puterea care opreste trupul de la tot ce este rau si stricat, de la toate desertaciunile lumii acesteia. Sufletul pazeste inima sa nu-si dea frau liber dorintelor ei, stapaneste intreg trupul cu mare atentie si, strigandu-L neincetat pe Dumnezeu, singurul lui sprijin si ajutor, se va putea infrana de la orice pofta lumeasca. Şi cu adevarat Dumnezeu il va ajuta pe acela care se indeparteaza de la toate placerile lumii, de la toate grijile lumesti, de la toate gandurile cele desarte. Pe acest suflet Domnul il pazeste neatins in plin tumult al veacului acestuia nelegiuit. Astfel va parcurge el veacul lumii acesteia, intorcand fata de la orice tentatie laturalnica, privind mereu spre Dumnezeu. Cine umbla insa fara atentie, cu trandavie, cu frivolitate, acela se va rataci, se va murdari in noroiul lumii acesteia. Iar in ziua judecatii va sta mut, in imposibilitate de aparare, caci cu buna stiinta si din rea-vointa nu s-a straduit sa traiasca cum trebuie, dupa poruncile lui Dumnezeu, infranandu-si poftele.

Numai pe cel care „cu frica si cu cutremur” isi cauta mantuirea il scapa si il pazeste Domnul. Ca si cele cinci fecioare neintelepte care nu-L asteptau decat pe Domnul in fiecare clipa si care, totusi, nu si-au pregatit untdelemnul necesar in candelele lor, iar la sfarsit a fost prea tarziu sa-l mai caute, tot astfel oamenii care isi tarasc mintea mereu pe pamant, inchipuindu-si ca totusi apartin lui Dumnezeu, se insala amarnic. Ei se impodobesc cu aparentele evlaviei, dar nu s-au nascut de sus, pentru ca nu au bucuria in ei. Numai cei care cauta ceea ce este strain firii, sfintenia Duhului, si toata mintea si inima lor se lipeste necontenit de Domnul, pe care-L asteapta din clipa in clipa, ca fecioarele cele intelepte, gata pregatite, doar acestia primesc harul bucuriei si sunt primiti de Mirele Ceresc. Sufletele ce nu s-au dezlipit de duhul lumii, chiar daca prin vorbe evlavioase si prin credinta fatarnica vor sa para neprihanite, nu primesc harul de sus – nu sunt miresele Mirelui. Sufletul trebuie sa fie o mireasa a Domnului; dar cum va fi el mireasa, cand inca iubeste lumea, gandeste ca lumea si alearga in adunarile lumii acesteia?! Numai cel care fuge de lume si se preda lui Dumnezeu, in tacere si singuratate, nestiut de nimeni si neauzit de nimeni, ascuns de ochii lumii, doar acela devine mireasa a lui Hristos! Din pricina neascultarii lui Adam, tot omul a primit in firea lui ceva strain de el, care totusi, prin obisnuinta si scurgerea vremii, i-a devenit o a doua natura. Acum insa trebuie scos din nou afara acest lucru strain, care a patruns in firea oamenilor, dar care nu a fost creat de Dumnezeu. Trebuie sa revenim la curatenia si sfintenia de la inceput, cand omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Daca nu cerem neincetat, cu lacrimi si cu staruinta, aceasta revenire la prima noastra nevinovatie, daca nu ne luptam sa castigam aceasta din nou, suntem pe veci pierduti iar Imparatia niciodata nu ne va apartine.

Dumnezeu Cel infinit, care este Duh, S-a facut totusi trup, S-a golit de Sine, Şi-a dat o forma in timp si spatiu pentru a putea sa Se uneasca cu fapturile vazute, cu sufletele sfintilor si ale ingerilor, pentru ca acestea sa participe la viata dumnezeiasca. Toate fiintele deci au un trup, dupa felul firii lor – trupul de carne, trupul sufletului, trupul ingerului, trupul demonului. Desi sunt foarte subtile, totusi, sunt trupuri spiritualizate sau materializate. Tot astfel, sufletul are ochiul lui cu care vede, urechea cu care aude, limba cu care vorbeste, mana cu care munceste. Cu aceste membre ale lui nevazute, sufletul se amesteca cu trupul vazut, material, si-l face pe acesta sa actioneze dupa vointa lui Dumnezeu. Asa S-a coborat in trup Dumnezeu, asa si sufletul nostru traieste in trup. Prin Duhul Lui, Dumnezeu a creat lumea vazuta din nefiinta, si tot El Se face pe Sine Insusi trup omenesc, Se umileste si coboara in mijlocul fapturilor Lui, pentru a putea fi vazut, auzit si pipait de acestea! Sufletele curate il simt pe Dumnezeu, se bucura prin experienta directa de prezenta Lui, care este uneori „foc mistuitor” ce arde orice patima, alteori este pace si liniste neinchipuita, care invioreaza si umple de placere sufletele sfintilor. El poate totul, dupa cum doreste; toate ii sunt Lui usoare, pe toate le preface pentru sufletele care-L iubesc si care-L cauta. Cel care se straduieste traieste cu adevarat o experienta proprie de nespus, simte bunurile ceresti inca de pe acum, o bogatie si o bucurie nesfarsita!…

Domnul Se preface si in mancare si in bautura – cum spunea Iisus despre trupul Lui si sangele Lui, ce devin hrana pentru cei ce vor trai in vesnicie, hrana materiala ce umple sufletele de bucurie. Iisus este painea sufletelor noastre, izvorul de apa vie ce ne umple de vesnicie cu El. Domnul a fost vazut, simtit si auzit de toti Sfintii Parinti, incepand cu Avraam, Isaac si Iacov, cu Noe, Daniil, David, Solomon, Isaia si Moise. Fiecaruia i S-a facut Dumnezeu vazut, asa precum a voit, pentru a-i reinvia, a-i mantui si a-i aduce la adevarata cunostinta. Pentru cei ce-L iubesc toate le face Domnul, in toate Se preface. Caci sufletul cu adevarat credincios primeste acea putere de sus a Duhului, focul cel ceresc al vietii nemuritoare. Acest suflet se desprinde de lume, se elibereaza pe sine de toate legaturile pamantesti. Cum se curateste aurul topit in foc, tot astfel si sufletul se leapada de toate prin multe osteneli si prin lupte grele. Ajunge sa se lepede de insasi viata sa, si nu-si mai gaseste odihna decat in iubirea de Dumnezeu. Un astfel de suflet Domnul Insusi il indeparteaza de tot ce-i este drag. Domnul este gelos pe sufletul acesta, pe care il doreste numai si numai pentru Sine. Precum barbatul care se uneste cu sotia sa se desparte de parinti, tot astfel cei care s-au invrednicit a fi partasi ai Duhului Sfant se desfac de orice alta dragoste pamanteasca pentru a se putea uni liber cu Dumnezeu. Ei sunt coplesiti de dorul pentru Dumnezeu. La El este tot sufletul lor, toata mintea lor, toate gandurile lor, toate dorintele lor! Sufletul mistuit de un astfel de dor arunca de la sine toate greutatile, toate piedicile ce-l retin inca legat de pamant. Raniti de aceasta dragoste, sufletele cele curate se sfintesc cu totul, nemaitemandu-se de nici o rusinare in ziua infricosatei Judecati!

Dumnezeu asteapta cu rabdare convertirea si pocainta tuturor. El este gata sa ne ridice, sa ne sprijine, sa inflacareze avantul nostru, sa intareasca vointa noastra cea slaba, El singur lucreaza desavarsirea noastra numai si numai daca noi o dorim si o cautam. Sa nu mai amanam deci nici o zi pocainta noastra, fiindca orice amanare atrage dupa sine o ispasire in plus, o suferinta in plus. Nu stim ceasul cand ne va suna despartirea de trup si prezentarea in fata Judecatorului. Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam atunci?! Sa ne predam deci Domnului, sa taiem voile si placerile noastre trupesti, sa renuntam pentru Hristos si Evanghelia Lui la toate bucuriile atat de trecatoare ale acestei lumi. Pe El si numai pe El sa-L iubim, sa-L dorim, sa-L cautam. Nimic altceva nu merita osteneala! Sa nu fie deci prea tarziu atunci cand ne vom da seama de acest mare adevar. Şi cata mila a avut si are inca Dumnezeu de noi! Cate indemnuri, cate apeluri nesfarsite nu ne-a adresat El in decursul veacurilor! Profetii, parintii, proorocii si chiar El Insusi au venit sa ne cheme, sa ne scape din condamnarea cea vesnica pe care am mostenit-o de la Adam. Iar noi, ca niste nesimtitori, ramanem mereu indiferenti la toate chemarile dumnezeiesti. Dumnezeu pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite. Ne-a lasat libertatea, nu vrea sa ne constranga la pocainta. De ce nesocotim indelunga Lui rabdare si bunatate?!

Dumnezeu este plin de iubire, de mila si de rabdare, dar este si un Dumnezeu drept. Poporul lui Israel de cate ori nu s-a abatut? Totusi, El nu i-a parasit pentru totdeauna, ci mereu i-a pedepsit, spre folosul lor, voind sa inmoaie impietrirea inimilor lor prin suferintele si necazurile pe care li le-a trimis. Mereu i-a indemnat, le-a trimis prooroci, i-a rabdat, pana cand acestia au pus mana pe Insusi Fiul Lui, pe Mesia pe care Il asteptau si pe care nu L-au cunoscut. In urma acestei mari faradelegi, Israel a umplut paharul faradelegilor lui si Dumnezeu nu i-a mai rabdat, i-a parasit si Duhul Sfant a plecat de la ei in clipa sfasierii catapetesmei templului, cand Iisus Isi dadea duhul pe Cruce. Israel a fost predat neamurilor iar Ierusalimul distrus piatra cu piatra si poporul evreu blestemat a fost alungat printre popoare pentru groaznica lui faradelege – el, care avea tablele Legii Sfinte, pe care o nesocotise din pricina impietririi si indiferentei lui.

Tot astfel si acum Dumnezeu ne asteapta, ne cheama, ne trimite semne, oameni alesi, si „mare bucurie se face in Ceruri pentru un suflet intors“. Cel care insa sta linistit, asteptand ca de la Dumnezeu sa vina pocainta, acela Il dispretuieste pe Domnul, este nepasator la cuvintele Lui, face crima peste crima, umpland masura faradelegilor lui si… vai!, va veni ceasul cand va fi lepadat si parasit cu totul de rabdarea lui Dumnezeu!… Asa s-a petrecut cu Sodoma si Gomora, care, nepocaindu-se, s-au ticalosit de tot. Pe vecie au pierit, caci s-a revarsat paharul faradelegilor lor.

Tot asa a fost pe vremea lui Noe cand, nepocaindu-se, tot pamantul a fost inecat de ape, de dreptatea lui Dumnezeu si tot astfel se va intampla si la sfarsitul veacurilor, cum spune Hristos.

La fel si egiptenii: cu toate calamitatile trimise asupra lor, nu s-au pocait si in cele din urma au pierit cu totul, inghititi de valurile marii.

Şi de la Israel s-a luat preotia si cultul, iar Biserica crestina a luat locul Templului din vechime, caci Dumnezeu a parasit poporul evreu, care nu L-a recunoscut pe Mesia cel asteptat. Repede deci sa ne pocaim, caci altfel nepasarea ne va creste din zi in zi mai mult, iar pacatele se vor aduna din ce in ce mai multe si vom atrage mania lui Dumnezeu. Hristos ne-a prevenit doar:

„Daca n-as fi venit si nu le-as fi spus, pacat n- ar avea…!

Sa nu deznadajduim, oricat de pacatosi am fi – ar fi cel mai mare rau, ca Iuda care si-a pierdut sufletul din disperare -, ci ca fiul cel risipitor sa ne intoarcem la Dumnezeu. Greutatea si neputinta in a ne pocai sunt indemnuri de la cel rau, care nu voieste sa-si scape victimele din gheare. Sa cerem insa ajutorul lui Dumnezeu; El va vedea dorinta noastra sincera de indreptare si ne va trimite sprijinul sau. Iisus a vindecat atatia bolnavi si schilozi, a inviat mortii… Cum nu va invia El oare si sufletele celor ce doresc sa iasa din pacat?! Pentru acestia a venit doar, pentru pacatosi, sa-i salveze, dar trebuie ca si ei sa doreasca aceasta.

Daca El a tamaduit trupurile, cum oare nu va vindeca si sufletele celor ce-I cer aceasta?! Sufletul este nemuritor, nu putrezeste niciodata, nu se pierde niciodata, ci doar este doborat de nestiinta, de lene, de lipsa, de frica.

„Cereti si vi se va da“, spune Domnul. „Tatal Ceresc va darui Duhul Sfant celor ce-L roaga, fie si numai pentru staruinta lor“.

Deci neincetat, fara sfiala, cu incredere, sa cerem de la Tatal pe Duhul Sfant, sa ne curateasca. El este datatorul de viata, Mangaietorul sufletelor noastre. Acest dar ceresc vine cu siguranta in cei ce se lupta sa se descatuseze de lume si de toate ale lumii si care-si cauta bucuria numai la Dumnezeu. Aceste suflete sporesc neincetat in bine, nefacand nici un pact cu raul si deci netulburand pe Duhul Sfant cu nimic. Acest suflet se mantuieste si se alatura sfintilor al caror model l-au urmat, traind in aceasta lume de desertaciune”.

din: POCAINTA sau INTOARCEREA LA DUMNEZEU. Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul

5 Comentarii

  1. marele Păcătos

    Omiliile duhovnicesti trebuie să le aibă toţi! 🙂

    mulţumesc pentru articol!!

    Răspuns
  2. Mira

    Buna ziua! Ma adresez catre redactia site-ului APARATORUL: va multumesc pentru informatia ce ne-o oferiti, va multumesc ca ne preveniti de multe pericole pe care noi nu le stim. Intr-adevar, nimeni azi nu marturiseste deschis adevarul despre ceea ce se intampla in societate. Totodata, vin cu o observatie si cu o rugaminte la dumneavoastra. Am citit de mai multe ori in comentarii, semnate de fratele ”marele Pacatos” ca pomeneste de proorociile lui Otroc Veaceslav. Dar am o remarca si o intrebare catre fratele marele Pacatos: Frate, de ce dati intaietate cuvintelor unui om inca necanonizat fata de cuvintele si proorociile, si talcuirile Sfintilor Parinti? Din biografia lui Otroc Veaceslav reies si multe lucruri neclare si nesigure duhovnicesti si chiar ortodoxe (de exemplu, Otroc Veaceslav zice ca el este foarte de demult, vechi de zile, adica ). Ce sa intelegem noi din asta? Oare nu miroase asta a reincarnare?) Mai sunt multe lucruri care trezesc mari nedumeriri oamenilor profund imbisericiti, anti-cip, anti-ecumenism etc. Nu vreau sa provoc o disputa. Daca aveti evlavie la Otroc Veaceslav, e problema dumneavoastra personala, dar nu insistati pe site cu proorociile lui. Vad ca redactia site-ului nu publica decat din Sfintii Parinti. Domnul sa ne calauzeasca pe toti la mantuire!

    Răspuns
  3. marele Păcătos

    Bună seara şi lumina Cuvântului între noi!
    Soră Mira, dacă întâmplător pentru Dumneavoastră este o taină că trăim deja în vremea apocaliptică, atunci Vă spun că azi deja suntem în acea perioadă care a fost descrisă de la începutul veacurilor (Vechiul Testament – în special cartea a 3-a a lui Ezdra şi Noul Testamnt – Apocalipsis)!
    Pentru preoţime sunt canoane care trebuie cu stricteţe respectate, însă personal trăind încă în lume, n-am de gând să mă tem de cineva dintre oameni, ci mai degrabă de Dumnezeu!
    Şi dacă nouă ni s-a dat minte ca să gândim/cercetăm, atunci nu este nici o barieră pentru oricine ca să facă ascultare la cuvintele Domnului care au fost scrise prin gura proorocului şi împăratului David 150:1 Lăudaţi-L pe Domnul întru Sfinţii Lui!
    Deci nimic nu ne stă în cale!
    Dacă Dvs aveţi de gând să aşteptaţi hotărârea preoţilor care sunt amăgiţi de demonul mamona, căutaţi-vă puteri ca să răbdaţi până la a 2-a venire a Domnului, atunci când taine n-o să mai fie!
    Şi dacă să socotim în aşa un duh precum pretindeţi c-ar fi mai fidel şi corect, atunci nu mai este nevoie să-i venerăm pe Paisie Olaru de la Sihla, Paisie Aghioritul de pe Athos, pe toţi Sfinţii Lui Dumnezeu care ne-au strigat în gura mare să nu primim nici un fel de acte, să mergem la pământ, care ne-au proorocit cum v-a fi semnul urâciosului necurat, ne-au povăţuit cum să trăim Întru Hristos!

    Care-s acele lucruri vagi şi nesigure, mai amănunţit Vă rog.
    Câte taine există în lumea aceasta – noi nici nu ne imaginăm.
    Veaceslav zicea mămicii sale, eu cunosc totul.
    Din fiziologie cunoaştem că omul se formează 9 luni după zămislire; din Sf.Scriptură cunoaştem că sufletul este creat în timpul zămislirii; din viaţă cunoaştem mulţi oameni care spre exemplu au suferit moarte clinică, povesteau cum i-au ieşit sufletul din trup şi ei pluteau prin diferite locuri, după care revenindu-şi în fire, povesteau în cele mai amănunţite detalii ce se întâmpla în timpul cutare în regiunea cutare. Există şi film proaspăt a roabei Lui Dumnezeu Galina Ţareova din Rusia (По ту сторону жизни – pare-mi-se), la toate acestea vreau să adaog că, oamenii care ieşeau din trupurile lor în diverse situaţii dificile, ei ieşeau nu pe mult timp, însă din ceea ce povesteau reiese că omului în timp real în trebuie câteva zile, dacă nu săptămâni ca să vadă ceea ce a văzut acel suflet într-o perioadă incredibil de mică de timp.
    Să nu uităm că pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil!
    Şi dacă Dumnezeu a îngăduit să dea omenirii dar pentru salvarea multor oameni, de ce suntem atât de puţincredincioşi?
    9 luni în veşnicie poate să pară ca 6-7 mii de ani, consider că Pentru Dumnezeu nu e nici o problemă!
    Citiţi şi capitolul 2 versetul 17 din apocalipsis (din “pură coincidenţă” data când a plecat copilaşul Veaceslav la Domnul este 17).
    Cu pietricelile lui din marmură, personal mi s-au întâmplat câteva minuni 🙂
    Ţin minte vreo 12 ani în urmă când am aflat că piatra privită sub microscop are vase cu apă, la fel zicea şi Otroc Veaceslav.
    El a proorocit că o să se întâmple cele ce se întâmplă astăzi, şi noi doar dacă ne-am urâ sufletele noastre, atunci cu siguranţă am striga într-un glas – Otroc Veaceslav este o sectă!
    Oare n-a proorocit el că masonii se vor răscula împotriva lui?
    poftim, peste 15 ani de la moartea lui, la toate posturile de tv se desfăşoară campania satanică clevetirea şi ponegrirea Sfântului Otroc Veaceslav!
    Ce înseamnă reâncarnare? Asta înseamnă, a y-a înviere din nou în carne – să descifrăm mot-a-mot, dar oare Îngerul din Ceruri poate avea carne?
    Ţin să reamintesc spusele lui adresate ca răspuns unei femei care i-a făcut un compliment (tu eşti ca un îngeraş) pentru amabilitatea şi iubirea sa de oameni, cu cuvintele – a eu şi sunt înger, după care a fugit.
    Concluziile să ni le facem personal, însă din motiv că cunosc nişte părinţi cu daruri de La Dumnezeu, la întrebarea, cum consideraţi, este Sfânt oare copilaşul Veaceslav, aceşti părinţii fiind la mii de km depărtare dintre dânşii, au spus practic aceleaşi cuvinte – Ştiţi, nu aş dori să sar înaintea trenului.
    Dar, oare de ce nu au zis cu siguranţă – nu e de la Dumnezeu?
    Oare extrasenşii mai pot folosi darurile satanei după trecerea din viaţa terestră? Nu cunosc absolut nici un caz din întreaga istorie!
    Copil fiind a proorocit, marea neagră are să exploadeze, şi citind proorociile Sfinţilor că Agarii (adică Turcia) are să ardă, mă tot întrebam, cum oare aşa ceva este posibil, că doar au aşa un teritoriu de mare, încât nuştiu ce cataclisme trebuie să permită Dumnezeu ca el să ardă, şi voila, la vreo 2 luni în urmă aflu precum că, savanţii au constatat că, marea neagră având adâncimea de ~2 km, nu există vietăţi decât la adâncimea cu variabila de 50-100 metri, mai adânc se află hidrogen sulfurat. Despre aceasta anume a zis şi Veaceslav, marea are să exploadeze din motiv că la fund sunt nişte viermişori care degajă hidrogen sulfurat. Însă diferenţa de timp ale acestor noutăţi este ~27 de ani.

    Pot să zic că, el mi-a salvat sufletul, pentru că, auzind din partea lui despre pecetea diavolului, am înţeles că trebuie să ne trezim din somnul de moarte cu care ne-au deprins de generaţii încoace.

    Pentru mine poate fi sfârşitul venerării acestui minunat între Sfinţi Otroc Veaceslav o singură hulă către Domnul Duhul Sfânt dacă se va dovedi din partea lui!
    iar dacă cuvintele mele au fost aiurea – Vă rog să mă iertaţi, dar în continuare cine are de gând să-mi afirme ceva la comanda jâdovilor împotriva acestui Sfânt Îngeraş – scociorască-se cât mai adânc, că or da de cine ascultă atunci precis.

    Răspuns
    • Mira

      Va multumesc pentru raspuns, eu va inteleg, frate marele Pacatos, desi nu impartasesc parerile dumneavoastra. Fiecare om are libertare si crede cum vrea… Nimeni nu va interzice sa aveti evlavie la Otroc Veaceslav, si cred ca nimeni n-o sa umbreasca memoria despre aceasta peroana minunata. Dar am o rugaminte la dumneavoastra si va rog sa tineti cont de ea: haideti in site sa folosim limbajul site-ului, adica sa vorbim din Sf. Scriptura si din Sfintii Parinti, cred ca sunteti de acord cu mine. Acestea sunt in general acceptate de toti si nu vor crea dispute si pareri gresite la oameni care poate acceseaza pentru prima data site-ul. Va multumesc pentru intelegere. Pacea Domnului sa fie cu noi, cu toti.

    • marele Păcătos

      Şi dacă Sfinţii Apostoli dacă avea să procedeze precum Dvs doriţi, atunci nu-L mai proslăveau pe Domnul Dumnezeul şi Creatorul Tuturor Iisus Hristos!

      Dacă vi se face panică că vre-un creştin influienţat de preoţimea ecumenistă va intra pe acest portal şi văzând expuse proorocii ale lui Sf.Otroc Veaceslav va zice, “e un site de sectari”, vă zic că astfel de grijă nu este în duh creştinesc ci în cel viclean.
      Aveţi frică mai degrabă de Sfinţii Lui Dumnezeu decât de semenii care având urechi – nu aud şi nici cu mintea nu socotesc.
      Sf.Ap. şi Ev. Matei spune “Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.” 10:41.
      analizaţi Vă rog, oare aceasta se referă la Legea Veche?
      Sfântul Otroc Veaceslav a mărturisit măcar ceva care nu este în acord cu Sf.Scriptură şi Sf.Tradiţie?

      Dacă este încă ceva, spuneţi multstimată Soră Mira să cunosc, ca nu cumva să alunec acolo unde nu vă doriţi nici Dumneavoastră!
      Doamne ajută!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: