Selectați pagina

Sfântul Irineu al Lyonului: despre viitoarea apostazie din timpul lui Antihrist şi despre sfârşitul lumii

Sfântul Irineu al Lyonului: despre viitoarea apostazie din timpul lui Antihrist şi despre sfârşitul lumii

Despre despărţirea care se va face între cei Drepţi şi între cei păcătoşi. Despre viitoarea apostazie din timpul lui Antihrist şi despre sfârşitul lumii

1. Astfel, în această lume sunt persoane, care se dăruie pe ele însele Luminii şi prin credinţă se unesc cu Dumnezeu, pe când altele ocolesc Lumina şi se despart pe ele însele de Dumnezeu, de Cuvântul lui Dumnezeu, Care va veni să pregătească loc tuturor.

Pentru că cei care sunt în lumină îşi iau bucuria din aceasta şi din toate lucrurile pe care lumina le are, pe când cei care sunt în întuneric au parte de pedepse. Şi de aceea El spune, că cei care sunt de-a dreapta sunt chemaţi în împărăţia Cerurilor, pe când pe cei care sunt de-a stânga îi va trimite în focul cel veşnic, ca unii care s-au despărţit pe ei înşişi de tot binele [Mt. 25, 34 şi 41].

2. Şi pentru această raţiune şi Apostolul a spus: „Fiindcă ei nu au primit iubirea lui Dumnezeu, ca ei să fie mântuiţi, de aceea Dumnezeu le va trimite o lucrare a amăgirii, ca ei să creadă minciuna. Ca toţi să fie judecaţi, care nu au crezut adevărului, ci au consimţit cu nedreptatea” [II Tes. 2, 10-12].

Fiindcă acela (Antihristul) va veni şi va concentra în sine toată căderea, făcând toate după voia sa liberă şi după alegerea proprie, şi va sta în templul lui Dumnezeu, amăgindu-se pe sine că este adorat ca şi Hristos.

De aceea, pe bună dreptate, „va fi aruncat în iezerul de foc” [Apoc. 19, 20], pentru că Dumnezeu, în preştiinţa Sa, cunoscând mai dinainte toate lucrurile, la timpul potrivit va trimite un astfel de om , „ca ei să creadă minciuna, ca toţi să fie judecaţi, care nu au crezut adevărului, ci au consimţit cu nedreptatea” [II Tes. 2, 11-12].

Şi despre venirea aceluia Ioan a spus acestea în Apocalipsă: „Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard şi picioarele ei erau ca ale unui urs iar gura ei era gura unui leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi tronul său şi tărie mare. Şi unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana cea de moarte a ei fu vindecată şi tot pământul s-a minunat de fiară. Şi ei s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei putere. Şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine este în stare să lupte cu ea? Şi i s-a dat ei gură ca să grăiască lucruri mari, şi hule şi putere i s-a dat timp de 42 de luni. Şi ea şi-a deschis gura ca să blasfemieze împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat putere peste orice seminţie, popor, limbă şi
neam. Şi toţi care locuiesc pe pământ se vor închina ei, ale
căror nume nu sunt scrise în cartea Mielului înjunghiat de la
întemeierea lumii.Dacă are cineva urechi, să audă! Cine duce în robie va fi dus în robie. Cine va ucide cu sabia, va trebui să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa Sfinţilor” [Apoc. 13, 2-10].

Şi când o descrie pe a doua fiară, o descrie ca pe un fals proroc: „ea grăia ca un balaur şi toată puterea fiarei celei dintâi ea o pune în lucrare în faţa ei. Şi face ca pământul şi cei care locuiesc în el să adore pe prima fiară, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Şi ea face minuni mari, încât poate şi foc să pogoare din cer pe pământ în faţa oamenilor şi-i amăgeşte pe cei care locuiesc pe pământ” [Apoc. 13,11-14].

Şi toate acestea sunt o imagine nu a ceea ce face el cu puteri dumnezeieşti, ci prin lucrări vrăjitoreşti. Şi nu trebuie să fim surprinşi, dacă demonii şi duhurile căzute sunt în slujba lui şi acesta face minuni prin ele, prin care conduce la amăgire pe cei care locuiesc pe pământ.

Căci Ioan spune mai departe: „Şi el va porunci să se facă un chip al fiarei şi îi va da suflare acelui chip, ca acela să vorbească. Şi acesta îi va ucide pe cei care nu îl adoră” [Apoc. 13, 14-15].

Şi, tot el, puţin mai încolo, zice: „Şi el va pune semn pe fruntea lor şi pe mâna lor dreaptă, ca niciunul să nu poată să cumpere sau să vândă, ci numai dacă are semnul fiarei şi numărul numelui fiarei. Iar numărul ei este 666″ [Apoc. 13, 16-18], adică 6 x 100, 6 x 10 şi 6 x 1.  Pentru că el  este o recapitulare a întregii căderi (recapitulationem universae apostasiae)  care a durat 6000 de ani (in sex millibus annorum)

3 . Pentru că în câte zile a fost făcută această lume, tot după atâtea mii de ani va fi hotărnicită / încheiată.

Fiindcă pentru această raţiune spune Scriptura: „Astfel cerul şi pământul a fost desăvârşite şi odată cu ele toată podoaba lor. Şi Dumnezeu a dus la sfârşit în ziua a şasea toate lucrările pe care le-a făcut. Şi Dumnezeu S-a odihnit în a şaptea zile de toate lucrările Sale” [Fac. 2, 1-2].

Această vorbire despre lucrurile create la început este de asemenea şi o prorocire a ceea ce va veni. Pentru că o zi a Domnului este ca o mie de ani [II Petr. 3, 8] şi El în şase zile a desăvârşit toate lucrurile. Şi de aici reiese că lucrurile vor avea un sfârşit al lor la 6000 de ani [de la creare].

4. Şi de-a lungul tuturor veacurilor, omul, care a fost plăsmuit la început de mâinile lui Dumnezeu, adică de Fiul şi de Duhul, a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. însă el a devenit ca pleava când a căzut şi s-a rătăcit.

Însă grâul, adică cei care au dat rodul lor prin credinţa în Dumnezeu, vor fi adunaţi în hambar. Şi, din acest motiv, necazul e necesar pentru cei care se mântuie, pentru ca cel căzut să se ridice şi să primească mângâiere şi să se întărească prin răbdarea Cuvântului lui Dumnezeu, trecând prin focul acesta curăţitor [al necazurilor], pentru a fi propriu nunţii împărăteşti.

Şi un bărbat dintre ai noştri (Sfântul Ignatie Teoforul), atunci când el a fost condamnat să fie dat spre mâncare fiarelor, a mărturisit acestea faţă de Dumnezeu: „Eu sunt grâul lui Hristos şi am fost dat dinţilor fiarelor sălbatice, pentru ca să mă fac pâine curată a lui Dumnezeu” .

Capitolul al 29-lea

Toate lucrurile au fost făcute spre slujba omului, înşelăciunea, răutatea şi căderea sunt puterea lui Antihrist. Acesta a fost prefigurat de potop, iar, mai apoi, de chinuirea lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego

1.În cărţile anterioare am arătat cauzele pentru care Dumnezeu a îngăduit să se petreacă aceste lucruri şi am punctat faptul că toate au fost create spre folosul neamului omenesc, care se mântuie. Căci desăvârşirea nemuririi se dobândeşte prin liberă voinţă şi putere, şi prin pregătirea şi predarea noastră pentru a fi proprii supunerii veşnice faţă de Dumnezeu. Fiindcă creaţia este cortegiul omului, fiindcă nu omul a fost făcut pentru creaţie, ci creaţia pentru om (non
enim homo propter illam, sed condiţia facta est propter hominem )

Iar aceste neamuri, care nu îşi ridică ochii lor spre cer şi nu aduc mulţumiri Făcătorului lor, nici nu doresc să vadă lumina adevărului sunt ca nişte fiinţe oarbe, care merg în căile neştiinţei, după cum spune, pe drept, cuvântul: „ca apa care cade şi ca o clipă pusă în balanţă [îs. 40, 15]” şi „ca o prună, care nu foloseşte la nimic” [îs. 40, 17]  . Pe când cei care se folosesc şi slujesc cu dreptate, sunt ca o câmpie mănoasă pe care creşte grâul şi al cărui spic, prin creştere, ajunge să fie ca aurul.

Căci de aceea, sfârşitul Bisericii va fi ca un lan la secerat, după cum s-a spus: „Va fi o strâmtorare, cum n-a fost alta de la început şi nici nu va mai fi” [Mt. 24, 21]. Fiindcă atunci va fi ultima luptă a Drepţilor, în care ei vor învinge, ca unii care sunt încununaţi cu nestricăciunea.

2. Şi, de aceea, va fi în această fiară, când ea va veni, o recapitulare a tot felul de nedreptăţi şi de înşelăciune, în sensul că toată puterea căderii va curge şi va striga din ea, ca să fie trimisă în focul cel veşnic.

Şi, pe bună dreptate, numele ei poartă numărul 666 (sexcentos sexaginta sex) , pentru că ea însumează în sine tot felul de răutăţi, care se vedeau la cei de dinainte de potop, care slujeau îngerilor căzuţi.

Pentru că Noe avea 600 de ani când potopul a venit peste pământ, pentru a şterge răzvrătirea lumii şi să scape de acel neam spurcat pe [Sfinţii], care trăiau în vremea lui Noe.

Iar [Antihrist] va însuma în sine pe toţi idolii fărădelegilor inventaţi înainte de potop, alături de răutăţile acelora, care au ucis pe Proroci şi au înjunghiat pe cei Drepţi.

Iar chipul pe care l-a ridicat Nabucodonosor, care avea înălţimea de 60 de coţi şi lăţimea de 60 de coţi şi în faţa căruia i-a îndemnat pe Anania, Azaria şi Misail să se închine şi aceia nu au vrut, sub pedeapsa că vor fi aruncaţi în cuptor de foc [Dan. 3, 1-6], este, de asemenea, un loc profetic, căci prin ceea ce s-a întâmplat cu ei s-a arătat mânia împotriva Drepţilor, care se va isca în timpurile din urmă.

Căci acel chip era pe de-a-ntregul o prefigurare a acestui om care va veni şi care va porunci, ca lui să i se închine toţi oamenii. Şi astfel, 600 de ani avea Noe, când potopul a venit din cauza apostaziei şi numărul de coţi al chipului, pentru care Drepţii au fost aruncaţi în cuptorul de foc, fac acest număr al acestui om, întru care e concentrată întreaga cădere / apostazie a celor 600 de ani, nedreptatea, răutatea, falsele prorocii şi înşelătoria. Pentru că pentru astfel de lucruri va veni foc din cer pe pământ.

Capitolul al 30-lea

Acest număr al numelui lui Antihrist nu trebuie să fie înţeles ca un nume, pentru că numărul poate fi înţeles în multe nume. Raţiunea acestui nume este o taină a Sfântului Duh. Stăpânirea lui Antihrist şi moartea acestuia

1. Aşa stând lucrurile, [trebuie să spunem] că acest număr se regăseşte în toate copiile vechi şi recunoscute [ale Apocalipsei], cât şi la acei oameni care l-au văzut pe Ioan faţă către faţă şi care mărturisesc acest lucru.

Astfel, raţiunea ne dă să conchidem vizavi de acest lucru, că numărul numelui fiarei, dacă e calculat după valoarea numerică a alfabetului grecesc, vom avea 666, adică numărul zecilor va fi egal cu cel al sutelor şi cel al sutelor cu cel al unităţilor.

Iar numărul şase, în intervalul de la 1 la 1 0, după cum gândim noi, indică o recapitulare a apostaziei / a căderii. Iar dacă luăm acest număr în mod extins, luând-o de la început şi văzând toate perioadele intermediare care îl formează, vom afla că e vorba de plinătatea căderii.

Insă nu cunosc dacă cineva a greşit vorbind în acest fel şi dacă a viciat cumva numărul din mijloc al numelui, înţelegând aici pe 50, în aşa fel încât 6 decade să fie una singură. înclin să cred, că dacă s-a produs asta a fost o eroare de copist, în cel mai grav caz, fapt pentru care numărul a fost exprimat prin litere. Insă ştim că litera grecească, care exprimă pe 6, poate să fie uşor confundată cu litera iota grecească .

Unii însă au primit această versiune fără să fie atenţi la acest detaliu, pe când alţii, din cauza simplităţii lor şi pe cont propriu, au făcut din acest număr o expresie a decadei. Există şi alţii, care fără să aibă experienţă [teologică], s-au aventurat să caute un nume, care să conţină acest nume scris greşit şi falsificat.

Aşa că, faţă de cei simplii sau care au făcut acest lucru din rea intenţie, noi ne luăm libertatea să ne asumăm această eroare, pentru ca Dumnezeu să le dea iertare.

Dar pentru cei care, din glorie deşartă, susţin pe mai departe că numele conţine acest număr greşit şi afirmă că acest nume, ghicit de către ei, va fi al celui care va veni , unii ca aceştia nu fac decât să se piardă pe ei înşişi, pentru că au căzut şi ei, şi cei care se încred în ei, în eroare.

Căci, în primul rând, s-au pierdut pe ei înşişi, pentru că s-au rătăcit de la adevăr, susţinând lucruri care nu există iar, în al doilea rând, pentru că nu s-au luminat asupra pedepsei care vine peste aceia, care adaugă sau scoat ceva din Scriptură, lucru care s-a petrecut cu unii ca ei.

Există şi un alt pericol, nici acest minor, care cade asupra acelora, care presupun, în mod fals, că ei cunosc numele lui Antihrist. Căci dacă astfel de oameni îşi asumă un număr iar Antihristul care va veni va avea un altul, atunci ei se vor da cu uşurinţă de partea lui, crezând că nu este el cel aşteptat, ci că trebuie să se teamă de un altul.

2. De aceea, aceşti oameni se cuvine să înveţe [dacă sunt în stare să o facă] că trebuie să revină la numărul real al numelui, ca să nu fie socotiţi falşi proroci.

Căci cunoscând numărul real declarat de Scriptură, adică 666, aceştia vor aştepta, mai întâi, să se dividă imperiul în 10. Apoi, în al doilea rând, când aceşti regi vor împăraţi şi când vor prospera, aceştia trebuie să ştie că el se va declara rege şi va înfricoşa pe toţi cu cele de care am vorbit, având un nume, care va conţine numărul, care s-a spus mai înainte şi va fi, cu adevărat, urâciunea pustiirii.

Căci acestea spune Apostolul: „Când ei vor zice: Pace şi linişte, atunci deodată va veni nimicirea peste ei” [I Tes. 5,3].

Iar Ieremia nu a indicat numai venirea deodată a acestuia, ci a indicat şi seminţia din care va veni, atunci când a zis: „Noi vom auzi glasul cailor săi repezi din Dan; întregul pământ va fi cutremurat de glasul nechezatului cailor săi în galop. El va veni şi va mânca pământul întreg şi oraşele lui şi ei vor locui în ele” [Ier. 8, 16]. Pentru această raţiune, în Apocalipsă, această seminţie nu este pusă între cei mântuiţi.

3. Şi este lucru cert şi fără niciun dubiu că trebuie să aşteptăm împlinirea prorociei mai degrabă, decât să facem tot felul de presupuneri şi să căutăm tot felul de nume, care au acest număr, pentru că în multe nume se pot găsi numărul menţionat.

Căci această problemă, ca toate [cel care ţin de viitor], rămân nerezolvate [până nu se împlinesc]. Pentru că există multe nume, care au acest număr, însă nu ştim care este omul, care îl va purta. Şi nu trebuie să ne preocupe, cred eu, faptul de a găsi nume, care să conţină numărul acestui nume, dacă avem frică de Dumnezeu şi râvnă pentru adevăr.

Pentru că, spre exemplu, avem numele Efantas/ EYANOAX  , care conţine numărul acesta, dar nu ştiu pe seama cui să îl pun. De asemenea şi Latinos/ AATEINOZ are numărul de 666. Şi e foarte probabil ca a doua soluţie să fie numele acelui ultim rege, [al celui de al patrulea, cum ne spune Daniel].

Pentru că latinii sunt cei care au în prezent puterea /conducerea. Insă eu nu doresc să fac această alegere [a numelui de Latinos] şi să mă îngâmf din cauza coincidenţei de nume. Pentru că şi Titan (la greci numele având în componenţă pe e şi i: Teitan) şi toate numele pe care le mai putem găsi cu acest număr ar trebui luate atunci în
consideraţie.

Căci un astfel de nume trebuie format din şase litere, iar fiecare silabă ar trebui să conţină trei litere. Iar ultimul nume e unul vechi dar a suferit transformări în vorbirea noastră curentă.

Pentru că între regii noştri noi nu găsim pe niciunul care să poarte numele de Titan şi nici nu avem vreun idol pe care să-1 fi cinstit în mod public grecii şi barbarii şi care să fi purtat un astfel de nume. Insă acum mulţi spun că acest nume e unul divin şi soarele e numit Titan de către cei care nu au legi

Acest nume conţine amprenta răzbunării şi cel care pricinuieşte [răul] merită pedepsit, fiindcă acesta pretinde că el răzbună pe cei nedreptăţiţi.

Insă în afară de această semnificaţie, vechiul nume [Titan] avea semnficiaţia de demnitate regală şi încă se mai poartă numele de tiran/despot.

Această semnificaţie a lui Titan e cea mai recomandată şi e foarte probabil ca, din multele nume pe care noi le putem găsi, să aşteptăm pe cineva, care să se numească: Titan. Insă noi nu ne asumăm riscul să spunem că acesta va fi, cu siguranţă, numele lui Antihrist.

Căci e necesar ca acest nume să fie descoperit în mod lămurit, ca să ştim cine este cel care a fost văzut atunci, în vederea Apocalipsului. Pentru că altfel îl putem vedea nu în viitor, ci chiar în zilele noastre, la sfârşitul domniei lui Domiţian.

4. Dar dacă el indică numărul unui nume, când va veni acel om noi putem să ne ferim de el, înţelegând cine este. însă numele său este tainic, pentru că nu este de folos ca el să fie descoperit de către Sfântul Duh.

Căci dacă numele ar fi descoperit de către El, Antihristul ar putea să îşi continue lucrarea o lungă perioadă de timp. însă, după cum e scris: „el a fost şi nu mai este, şi se va ridica din abis şi va merge la moarte veşnică” [Apoc. 17, 8], ca unul care va muri. Numele său nu a fost dezvăluit pentru că el nu are un nume, care merită dezvăluit.

Însă, când Antihristul va nimici toate lucrurile în această lume, el va împăraţi pentru trei ani şi şase luni, şi va sta în templul de la Ierusalim.

Icoană “sânul lui Avraam”

Însă când Domnul va veni din cer, în nori, întru slava Tatălui, va arunca pe acest om şi pe cei care urmează lui în iezerul de foc iar pe Drepţi îi va duce în împărăţia Sa, adică îi va odihni în ziua a şaptea, care a fost sfinţită.Şi va restaura pe Avraam în moştenirea făgăduită lui, în acea împărăţie despre care Domnul spune: „mulţi vor veni de la răsărit şi de la apus şi vor sta cu Avraam, Isaac şi Iacov”[Mt. 8, 11].

din Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu al Lyonului, “Aflarea şi respingerea falsei cunoaşteri” sau “Contra ereziilor”, vol-2, Traducere din limba engleză, introducere şi note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Bucureşti 2007

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке