Ai păcătuit? Plângi, și păcatul tău se va șterge. Ce este greu în asta? Nu cer de la tine nimic mai mult: nu-ți poruncesc nici să brăzdezi marea, nici să pleci în cale îndepărtată, nici să cheltuiești bani, nici să te încredințezi valurilor învolburate. Ce-ți poruncesc? Să plângi pentru păcat fiindcă plânsul șterge păcatele.

Sfântul Ioan Gură de Aur: Să plângi pentru păcat fiindcă plânsul șterge păcatele

Sfântul Ioan Gură de Aur: Să plângi pentru păcat fiindcă plânsul șterge păcatele

Dar de unde, – vei spune, – știu eu că dacă plâng, păcatul va fi nimicit?” Ai dovada acestui fapt în Dumnezeiasca Scriptură.

A fost un oarecare împărat numit Ahab. Acesta ar fi fost, zice-se, un om drept, dar din pricina Izabelei, soția sa, a împărățit rău. Odată, a poftit să aibă via unui oarecare israelitean, pe nume Nabot, și a trimis să i se spună acestuia: „Dă-mi mie via ta, pe care am poftit s-o am, și ia de la mine ori bani, ori un alt loc.” Nabot a răspuns: „Să nu dea Dumnezeu să vând eu moștenirea părinților mei!” Ahab, deși voia să aibă via aceea, nu voia s-o ia cu sila, așa că s-a îmbolnăvit de supărare. Iată însă că vine la el Izabela, femeie nerușinată și lipsită de conștiință, netrebnică și dezmățată, și zice: „De ce te-ai întristat și nu mănânci? Scoală-te și mănâncă; o să fac eu în așa fel încât să capeți via aceea.” Și scrie din partea împăratului către căpetenii o scrisoare cu următorul cuprins: „Vestiți post și ridicați martori mincinoși împotriva lui Nabot, care să arate că el a hulit împotriva lui Dumnezeu și a împăratului.” Ce post plin de cea mai mare păgânătate! Au vestit post pentru a săvârși omor! Ce a urmat? Nabot a fost bătut cu pietre și a murit, iar Izabela, aflând aceasta, i-a spus lui Ahab: „Scoală-te să punem stăpânire pe vie, fiindcă Nabot a murit.” Ahab, deși s-a întristat o vreme, totuși s-a dus și a pus stăpânire pe vie.

Dumnezeu îl trimite la el pe Prorocul Ilie: „Du-te, zice, și spune-i lui Ahab: de ce l-ai omorât pe Nabot și ai pus stăpânire pe via lui? Sângele tău va fi vărsat, și câinii îl vor linge, și curvele se vor spăla în el.” Mânia dumnezeiască, osândă hotărâtă, de neînlăturat! Și uită-te: unde îl trimite Dumnezeu pe Ilie? În vie. În locul pentru care a fost săvârșită fărădelegea a venit și pedeapsa (v. III Împ. 21, 2-18). Ce a urmat? Văzându-l pe Ilie, Ahab spune: M-ai aflat, dușmane (20), adică „m-ai aflat vinovat, căci am păcătuit: acum ai prilej să te năpustești asupra mea”. M-ai aflat, dușmane.

Întrucât Ilie îl mustra mereu pe Ahab, acesta din urmă, știind că păcătuise, zice: „Tu și așa mă mustrai mereu, dar acum ai bun prilej să te năpustești asupra mea.” Își dădea seama că păcătuise… Drept răspuns, Ilie îi vestește osânda dumnezeiască. Acestea zice Domnul: „Fiindcă ai omorât și ai intrat în moștenire și ai vărsat sânge de bărbat drept, se va vărsa și sângele tău, și câinii îl vor linge, și curvele se vor spăla în el” (19). Auzind aceasta, Ahab s-a întristat și a plâns pentru păcatul său; și-a recunoscut fărădelegea, și Dumnezeu a schimbat hotărârea rostită împotriva lui — și S-a îndreptățit dinainte în fața lui Ilie, ca să nu pară mincinos și să nu se întâmple cum s-a întâmplat cu Iona. Iar cu Iona iată ce s-a întâmplat. Dumnezeu i-a zis: „Du-te și vestește în orașul Ninive, unde trăiesc o sută douăzeci de mii de oameni, afară de femei și de copii: „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” Știind iubirea de oameni dumnezeiască, Iona n-a vrut să meargă, și a fugit. „Dacă o să mă duc să propovăduiesc, a zis, Tu, fiind iubitor de oameni, Iți vei schimba hotărârea, iar eu voi fi omorât ca proroc mincinos.’‘ Totuși, marea, primindu-l, nu l-a ascuns, ci l-a dat înapoi pământului și l-a scăpat ca să se ducă la Ninive, așa cum o bună slujitoare își păzește împreună-slujitorul. S-a sculat Iona ca să fugă, și a găsit o corabie care mergea la Tarsis, zice Scriptura, și, plătind prețul călătoriei, s-a coborât în ea (Iona 1, 3).

Unde fugi, Iona? În țară străină pleci? Dar al Domnului este pământul și plinirea lui (PS. 23, 1). Sau pe mare? Dar nu știi că a Lui este marea, și El a făcut-o pe ea (PS. 94, 5)? Sau în cer? Dar nu ai auzit, oare, ce spune David: Privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale (PS. 9, 4)? Și totuși, el, cuprins de frică, a fugit — însă, de fapt, nu poți fugi de Dumnezeu. Atunci când marea l-a aruncat la țărm, s-a dus la Ninive și a propovăduit așa: Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită (3, 4). Iar că într-adevăr a dat bir cu fugiții, gândindu-se că Dumnezeu, în iubirea Sa de oameni, Se va căi de răul pe care îl hotărâse ninivitenilor, iar el va părea proroc mincinos, dă mărturie însuși. După ce a propovăduit în Ninive, a ieșit din oraș și s-a uitat ce avea să se întâmple. Când a văzut că au trecut trei zile și nu s-a întâmplat nimic din cele cu care amenințase, s-a întors la gândul său dinainte și a zis: Iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în țara mea! Că știam că Tu ești Dumnezeu îndurat și milostiv, îndelung-răbdător și mult-milosârd, și Îți pare rău de fărădelegile omenești (Iona 4, 2).

Așadar, ca să nu se întâmple același lucru și cu Ilie, Dumnezeu îi vestește acestuia din urmă pricina pentru care l-a iertat pe Ahab. Ce-i spune Dumnezeu lui Ilie? Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? De aceea, nu voi aduce necazurile în zilele lui (III Împ. 21, 29).

Minunat lucru! Domnul Se face apărător al robului, și Dumnezeu mijlocește pentru om înaintea omului. „Să nu crezi, spune, că l-am iertat fără pricină: el și-a schimbat năravul, iar Eu Mi-am potolit mânia. Nici tu nu vei fi însă luat drept proroc mincinos, căci ai spus adevărul. Dacă nu și-ar fi schimbat năravul, ar fi suferit precum hotărâsem — dar și-a schimbat năravul, și Eu Mi-am potolit mânia.” Și-i spune Dumnezeu lui Ilie: Vezi cum s-a smerit Ahab în fața Mea? De aceea, nu voi aduce necazurile în zilele lui. Vezi că plânsul șterge păcatele?

Sfântul Ioan Gură de Aur