Selectați pagina

Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre cei care spun că doar credința e necesară pentru mântuire

Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre cei care spun că doar credința e necesară pentru mântuire

“Este aruncat din ceruri, spune Domnul, nu numai cel care are credință nu și fapte, ci și cel ce cu credința face multe minuni, dar nu face nicio faptă bună. Și acela-i împiedicat să pășească în sfintele pridvoare ale cerului. Că mulți îmi vor zice în ziua aceea: _Doamne, Doamne, au nu cu numele Tău am proorocit? Și cu numele Tău draci am scos? Și cu numele Tău multe minuni am făcut? (Matei 7,22)_

“N-am să vă cunosc, le spune Hristos, nu numai în timpul judecății, dar nu v-am cunoscut pe voi nici când făceați minuni.”

Atunci când acești oameni, în ziua înfricoșătoarei judecăți, vor vedea că au un alt sfârșit decât acela la care se așteptau, când vor vedea că acolo, pe lumea cealălaltă, sunt pedepsiți, deși aici pe pământ erau admirați de toți pentru minunile ce le făceau, atunci se vor adresa Domnului, oarecum mirați și uimiți: “Cum, Doamne, nu în numele Tău am proorocit? Pentru ce îți întorci acum fața de la noi? Ce înseamnă acest sfârșit străin și neașteptat?”

Aceia într-adevăr se minunează că sunt pedepsiți, cu toate că au făcut minuni. Tu, însă, nu te minuna! Tot harul, pe care l-au avut de a face minuni, a fost în întregime darul lui Hristos; de la ei n-au pus nimic; de aceia, pe bună dreptate, sunt și pedepsiți, pentru că au fost nerecunoscători și nesocotiți față de Dumnezeu, Cel Care i-a cinstit pe ei atât de mult, deși erau nevrednici.

Deci nici credința, nici facerea de minuni n-au putere, dacă nu sunt însoțite de viață curată. Același lucru îl spune și Pavel: _Și de aș avea toată credință, cât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimica nu sunt (I Cor. 13,2)_

De ce te minunezi că Domnul a dat harisme unor oameni care cred în El, dar care nu au avut viața la fel cu credința, când a dat un asemnea har chiar unora care erau străini și de credința în El și de viața curată? Balaam era străin și de credința adevărată și de viața îmbunătățită. Faraon la fel; cu toate acestea, și prin el Dumnezeu a arătat cele viitoare. Iuda era rău, dar avea harisma scoaterii de demoni.

Să ne temem, dar, iubiților! Să avem multă purtare de grijă de viața noastră! Că ați auzit că aceia care nu fac fapte bune vor cădea din împărăția cerurilor, chiar dacă fac minuni, trebuie acum să știți de ce bunătăți se vor bucura cei ce plinesc toate spusele Domnului, căci: _tot cela ce aude cuvintele Mele acestea și le face pe ele, asemăna-l-voiu pre el bărbatului înțelept, care și-a zidit casa sa pe piatră” (Matei 7,24)_

Cum vorbise numai de cele viitoare, adică de împărăția cerurilor, de răsplata nespusă, de mângâierea de dincolo, vrea acum să dea și darurile cele de aici și să arate cât de mare este puterea virtuții chiar în viața aceasta pământească. Care este puterea ei? Te face să trăiești în deplină siguranță, să nu fii doborât de necazuri și supărări, să fii mai presus de toți cei ce te supără și te dușmănesc.

După ce Domnul a spus că strâmtă și anevoioasă este calea, mângâind cu aceasta pe cei ce se ostenesc pe ea, le arată cum că această cale le dă multă siguranță și bucurie, după cum calea cealălaltă este plină de nesiguranță și pagubă. Și după cum a arătat ce răsplată are virtutea, tot așa a aratat și ce pedeapsă are pacatul. Iar ceea ce am spus totdeauna o spun iarăși: Domnul pregătește mântuirea noastră prin două mijloace: prin dragostea față de virtute și prin ura față de păcat. Pentru că știa că au să fie unii care au să-I admire spusele, dar n-au să-și arate aceeași admirație și prin fapte, Domnul le-o ia înainte și-i infricoșează, spunând că nu-i de ajuns pentru mântuirea lor să spună că sunt bune și frumoase cuvintele Lui, ci că trebuie să o arate și prin fapte; că totul mai cu seamă în această stă.”

Fragment din Omilia a XXIV-a la Matei

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *