Selectați pagina

Sfântul Dorotei din Gaza, cunoscut și ca Avva Dorotei în Filocalie

Sfântul Dorotei din Gaza, cunoscut și ca Avva Dorotei în Filocalie

Cuviosul și de-Dumnezeu-purtătorul părintele nostru Dorotei din Gaza (cunoscut și ca Avva Dorotei în Filocalie) a fost un călugăr și stareț care a trăit în secolul al VI-lea în Palestina.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 13 august în tradiția greacă și românească și la 5/18 iunie în tradiția slavă.

Cuviosul Dorotei s-a născut în Antiohia, în sânul unei familii creștine înstărite. A primit o bună educație, atât creștinească cât și în științele profane. Lepădând din tinerețe lumea, Dorotei a intrat în mănăstirea avei Serida de lângă Gaza, punându-se sub ascultarea bătrânilor Varsanufie și Ioan, cărora le încredința toate gândurile sale prin scrisori sau întâlniri directe. După ce a avut diferite ascultări în mănăstire (precum păzirea porții mănăstirii sau primirea oaspeților), Dorotei a devenit mai apoi slujitorul avei Ioan Proorocul.

Cum Dorotei avea și studii medicale, avva Serida i-a încredințat organizarea și dirijarea bolniței (infirmeriei) mănăstirii, care a fost construită cu darurile generoase ale fratelui său după trup. Mai târziu, când a devenit monah încercat, lui Dorotei i s-a încredințat, la rândul lui, formarea duhovnicească a tânărului Dositei, care a și ajuns la desăvârșire înainte de a-și da duhul în mâinile Domnului.

După moartea avei Ioan Proorocul și a starețului Serida, și după ce sfântul Varsanufie s-a închis cu totul, încât nu mai vedea și nu mai comunica cu nimeni, sfântul Dorotei a întemeiat propria sa mănăstire, situată în Cezareea Palestinei, între Gaza și Maiuma. Aici și-a condus discipolii după îndemnurile primite de la părinții săi duhovnicești, sfinții Varsanufie și Ioan, cu delicatețe, discernământ și dragoste, insistând pe lepădarea voii proprii și pe smerenie, mai mult decât pe ostenelile trupești.

Aici ucenicii săi au adunat Învățăturile Duhovnicești care au devenit în timp una din lucrările fundamentale pentru viața monastică ortodoxă. Scrierile sale fac parte din Filocalie, și ele sunt singura mărturie concretă rămasă peste veacuri de la sfântul Dorotei, pentru că nu se cunoaște cu exactitate când a murit, unde a fost înmormântat și unde sunt moaștele sale.

Sfaturi duhovnicesti ale Avva Dorotei

  • „Cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe fratele, cand il socoteste ca fiind nimic, si pe sine ca fiind mai presus ca el. Acesta, de nu se va trezi repede si de nu se va sargui sa scape de ea, vine pe incetul si la a doua mandrie, prin care se mandreste impotriva lui Dumnezeu si-si pune pe seama sa ispravile savarsite, nu pe seama lui Dumnezeu“.
  • „Smerenia cea dintai consta in a socoti cineva pe fratele sau mai intelept decat pe sine si intrecandu-l pe el in toate, si, simplu graind, asa cum a zis sfantul acela, in a se socoti pe sine mai jos decat toti. Iar a doua smerenie consta in a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispravile. Aceasta este smerenia desavarsita a sfintilor.

Aceasta se naste in chip firesc in suflet din lucrarea poruncilor. Caci, precum cand pomii poarta rod mult rodul incovoaie ramurile si le trage in jos, iar cel ce nu poarta rod se inalta si sta drept – dar sunt unii pomi care tocmai deoarece ramurile urca in sus nu poarta rod, iar de ia cineva pietre si le atarna de ramuri si le trage in jos acestea fac rod -, asa este si cu sufletul: cand se smereste aduce rod si cu cat aduce rod mai mult, cu atat se smereste mai mult. Astfel, sfintii, cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se vad pe ei mai pacatosi“.

  • ,,Caci, cand constiinta noastra ne spune sa facem aceasta si sa dispretuim glasul ei, si iarasi ne spune si nu facem, ci ramanem calcand-o pe ea, o astupam, si nu mai poate sa ne vorbeasca limpede de sub povara asezata asupra ei. Ci ca un sfesnic ce luceste printr-o ceata incepe sa ne arate lucrurile in chip mai afumat, mai intunecos, si asa, datorita inaintarii pacatului, nimenea nu-si mai poate vedea limpede fata sa, ci ca intr-o apa turburata de multe gunoaie”.
  • „In orice lucru va gasiti, chiar si urgent si serios, nu vreau sa actionati cu incordare si framantare, ci fiti pe deplin convinsi ca orice lucru savarsiti, mare sau mic, nu e decat a opta parte din ceea ce noi cautam, in timp ce a-si pastra calmul, chiar daca in fapt se ajunge si la lipsuri in timpul lucrului, reprezinta jumatate sau patru optimi din scopul cautat. (…) Nu va faceti niciodata nedreptate nici voua insiva, nici celorlalti, ci mai degraba sa fie lasat acel lucru si sa nu mai fie facut deloc, decat sa va tulburati unii cu altii. Altminteri, pierdeti jumatate (…) savarsind doar o optime, ceea ce este evident necugetat.“

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: