Selectați pagina

Sf. Siluan Athonitul: Unde este iertarea pacatelor, acolo e si o constiinta libera si iubi­re, chiar daca una mica

Sf. Siluan Athonitul: Unde este iertarea pacatelor, acolo e si o constiinta libera si iubi­re, chiar daca una mica

Toti ne chinuim pe pamant si cautam libertatea, dar putini sunt cei ce stiu in ce anume sta libertatea si unde se gaseste ea.

Si eu doresc libertatea si o caut zi si noapte. Am inteles ca ea este la Dumnezeu si e data de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocait si si-au taiat voia proprie inaintea Lui. Celor ce se pocaiesc Domnul le da pacea Lui si liber­tatea de a-L iubi. Si nu e nimic mai bun pe lume decat a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele. In aceasta isi gaseste sufletul odihna si bucuria.

Noroade ale pamantului, cad in genunchi inaintea voas­tra si va rog cu lacrimi: „Veniti la Hristos! Eu cunosc iubi­rea Lui pentru voi. O cunosc si de aceea strig intregului pa­mant. Daca nu cunosti ceva, cum vei vorbi despre aceasta?”

Vei intreba, poate: „Dar cum putem cunoaste pe Dum­nezeu?” Eu, insa, spun ca vedem pe Domnul prin Duhul Sfant. Si tu, daca te smeresti, atunci si tie Duhul Sfant iti va arata pe Domnul nostru; si atunci si tu vei voi sa strigi despre El intregului pamant.

Sunt batran si astept moartea, si scriu adevarul din dragoste pentru norod, pentru care se intristeaza sufletul meu. Daca as putea ajuta fie si numai un singur suflet sa se mantuiasca, si pentru aceasta voi multumi lui Dumne­zeu, dar inima mea sufera pentru intreaga lume si ma rog si vars lacrimi pentru intreaga lume, ca toti sa se pocaiasca si sa cunoasca pe Dumnezeu si sa traiasca in iubire si sa se desfete de libertate in Dumnezeu.

Voi, toti oamenii de pe pamant, rugati-va si plangeti pentru pacatele voastre, ca Domnul sa vi le ierte. Unde este iertarea pacatelor, acolo e si o constiinta libera si iubi­re, chiar daca una mica.

*

Domnul nu vrea moartea pacatosului [Iz 18, 32], iar celui ce se pocaieste ii da in dar harul Duhului Sfant. El da sufletului pacea si libertatea de a fi cu mintea si inima in Dumnezeu. Cand Duhul Sfant ne iarta pacatele, atunci su­fletul primeste libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu mintea curata; atunci el vede liber pe Dumnezeu si rama­ne intru El in odihna si bucurie. Aceasta e adevarata liber­tate. Dar fara Dumnezeu nu poate fi libertate, pentru ca vrajmasii tulbura sufletul prin gandurile cele rele.

*

Voi spune adevarul in fata lumii intregi: sunt un tica­los inaintea lui Dumnezeu si as fi deznadajduit de mantui­rea mea daca Dumnezeu nu mi-ar fi dat harul Sfantului Sau Duh. Si Duhul Sfant m-a invatat si de aceea scriu de­spre Dumnezeu fara osteneala, pentru ca El ma atrage sa scriu.

Mi-e mila si plang si suspin pentru oameni. Multi gan­desc: „Am facut multe pacate: am ucis, am zburdat, am siluit, am defaimat, am desfranat si am facut multe alte lucruri”, si de rusine nu vin la pocainta. Dar ei uita ca ina­intea lui Dumnezeu toate pacatele lor sunt ca o picatura de apa in mare.

O, fratii mei din tot pamantul, caiti-va pana cand mai e vreme! Dumnezeu asteapta cu milostivire pocainta noas­tra. Si tot cerul, toti sfintii asteapta aceasta pocainta. Asa cum Dumnezeu este iubire [1 In 4, 8], asa si Duhul Sfant in sfinti e iubire. Cere iertare, si Dumnezeu te va ierta. Si cand vei primi iertarea pacatelor, atunci in sufletul tau va fi bucurie si veselie, si harul Duhului Sfant va intra in su­fletul tau si vei zice: „Iata adevarata libertate; ea este in Dumnezeu si de la Dumnezeu”.

*

Harul lui Dumnezeu nu desfiinteaza libertatea, ci o ajuta numai sa implineasca poruncile lui Dumnezeu. Adam era in har, dar voia lui nu era desfiintata. La fel si ingerii ra­man in Duhul Sfant, dar voia lor libera nu este desfiintata.

*

Multi oameni nu cunosc calea mantuirii, ratacesc in intuneric si nu vad Lumina Adevarului. Dar El a fost, este si va fi, si pe toti ii cheama cu milostivire la Sine: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati, cunoasteti-Ma si Eu va voi da odihna si libertatea”.

Iata adevarata libertate: cand suntem in Dumnezeu. Inainte insa nu stiam aceasta. Pana la douazeci si sapte de ani credeam numai ca Dumnezeu exista, dar nu-L cunos­team, dar de cand sufletul meu L-a cunoscut prin Duhul Sfant, el se topeste de dogoarea doririi Lui; si acum cu inima fierbinte il caut ziua si noaptea.

Domnul vrea ca noi sa ne iubim unii pe altii; in aceasta sta libertatea: in iubirea de Dumnezeu si de aproapele. In aceasta e si libertatea si egalitatea. In rangurile paman­testi nu poate fi egalitate, dar acest lucru nu conteaza pen­tru suflet. Nu se poate ca fiecare sa fie imparat sau print; nu se poate ca fiecare sa fie patriarh sau egumen sau intai-statator; darin oricare rang e cu putinta sa iubesti pe Dumnezeu si sa fii bineplacut Lui si numai aceasta contea­za. Si cine iubeste mai mult pe Dumnezeu pe pamant, ace­la va avea mai multa slava in imparatie. Cine iubeste mai mult, acela se avanta cu tarie spre Dumnezeu, acela va fi aproape de El. Fiecare va fi preamarit pe masura iubirii lui. Si am inteles ca iubirea este felurita dupa taria ei.

Cineva se teme de Dumnezeu ca sa nu-L supere cu ceva – aceasta e intaia iubire. Cineva are mintea curata de ganduri – aceasta e cea de-a doua iubire, mai mare decat prima. Cineva are in chip simtit harul in sufletul sau – aceasta e a treia iubire, inca mai mare. Cea de-a patra si desavarsita iubire de Dumnezeu e atunci cand cineva are harul Duhului Sfant in suflet si in trup. Trupul unuia ca acesta se sfinteste si dupa moarte se va preface in sfinte moaste. Asa a fost la marii sfinti mu­cenici, la proroci si la cuviosi. Cine a ajuns la aceasta masura ramane neatins de iubirea trupeasca.

Din: Sfantul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *