Selectați pagina

Sf. Siluan Athonitul: Daca urasti pacatul in­seamna ca Domnul ti-a iertat pacatele tale

Sf. Siluan Athonitul: Daca urasti pacatul in­seamna ca Domnul ti-a iertat pacatele tale

Sufletul meu Te-a cunoscut, Doamne, si eu scriu de­spre mila Ta norodului Tau.

Noroadelor, nu va intristati ca traiti in osteneli. Luptati numai cu pacatul si cereti ajutor de la Dumnezeu, iar El vi-l va da, pentru ca e milostiv si ne iubeste.

Noroadelor, cu lacrimi scriu aceste randuri. Sufletul meu vrea ca voi sa cunoasteti pe Domnul si sa vedeti mila si slava Lui. Am saptezeci si doi de ani; curand voi muri si scriu despre mila Domnului, pe care Domnul mi-a dat sa o cunosc prin Duhul Sfant; si Duhul Sfant m-a invatat sa iubesc norodul. V-as pune pe un munte inalt, ca de pe varful lui sa puteti vedea fata blanda si milostiva a Domnului si inimile voastre sa salte de bucurie. Va spun adevarul: nu stiu nimic bun in mine insumi si in mine sunt multe pa­cate, dar harul Duhului Sfant mi-a sters multime de paca­te si stiu ca celor ce lupta cu pacatul Domnul le da nu nu­mai iertarea, dar si harul Duhului Sfant, care bucura su­fletul si-i da o pace dulce si adanca.

Doamne, Tu iubesti zidirea Ta; si cine poate intelege iubirea Ta sau gusta dulceata ei, daca nu o inveti Tu insuti prin Duhul Tau Cel Sfant?

Te rog, Doamne, revarsa peste oameni harul Duhului Sfant ca ei sa cunoasca iubirea Ta. Incalzeste inimile aba­tute ale oamenilor ca ei sa Te slaveasca in bucurie uitand intristarile pamantului.

Mangaietorule bunule, cu lacrimi Te rog: mangaie ini­mile intristate ale oamenilor. Da noroadelor sa auda dul­cele Tau glas: „Iertate sunt pacatele voastre”. Da, Doamne, sta in puterea Ta sa faci minuni si nu e minune mai mare decat a-i iubi pe pacatosi in caderea lor. Sa iubesti un sfant e usor, caci el este vrednic de ea. Da, Doamne, as­culta rugaciunea pamantului. Toate noroadele sunt in­tristate; toate sunt abatute in pacat; toate sunt lipsite de harul Tau si traiesc in intuneric.

O, noroadelor, sa chemam la Domnul tot pamantul si auzita va fi rugaciunea noastra, pentru ca Domnul se bu­cura de cainta oamenilor; si toate puterile ceresti ne as­teapta, ca si noi sa ne bucuram de dulceata iubirii lui Dumnezeu si sa vedem frumusetea fetei Lui.

***

Cand oamenii pazesc frica de Dumnezeu, atunci e les­nicios si desfatat lucru a trai pe pamant. Dar acum noro­dul a ajuns sa traiasca dupa voia si mintea lui si a lasat poruncile sfinte; el crede ca-si afla bucuria pe pamant fara Domnul, nestiind ca numai Domnul e bucuria noastra si numai in Domnul se veseleste sufletul omului. El incalzes­te sufletul asa cum soarele incalzeste florile campului, si cum vantul le leagana si le da viata. Domnul ne-a dat toa­te, ca noi sa-L slavim. Dar lumea nu intelege aceasta. Si cum ar putea intelege ceea ce n-a vazut, nici n-a gustat? Chiar eu, cand eram in lume, credeam ca aceasta e fericirea pe pamant: sa fiu sanatos, frumos, bogat si iubit de ceilalti. Si ma mandream in desert de acestea. Dar cand L-am cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant, atunci m-am deprins sa privesc toata fericirea lumii ca un fum purtat de vant. Insa harul Duhului Sfant bucura si veseleste sufletul, iar el intr-o adanca pace vede pe Domnul si uita pamantul.

Doamne, intoarce oamenii Tai spre Tine, ca toti sa cu­noasca iubirea Ta si sa vada in Duhul Sfant fata Ta blanda; ca toti sa se desfateze inca de pe pamant de aceasta vedere si, vazandu-Te cum esti, sa se faca asemenea Tie [1 In 3,2].

*

Slava Domnului ca ne-a dat pocainta, iar prin pocainta noi toti ne mantuim, fara exceptie. Nu se mantuiesc nu­mai cei ce nu vor sa se pocaiasca, si in aceasta vad dez­nadejdea lor si plang mult, fiindu-mi mila de ei. Ei nu cu­nosc prin Duhul Sfant cat de mare e milostivirea lui Dumnezeu. Dar daca fiecare suflet ar cunoaste pe Domnul si ar sti cat de mult ne iubeste, atunci nimeni n-ar mai deznadajdui si nici n-ar mai murmura vreodata.

Orice suflet care si-a pierdut pacea trebuie sa se poca­iasca si Domnul ii va ierta pacatele, iar atunci bucuria si pacea vor fi in suflet; si nu e nevoie de alte marturii, pen­tru ca Duhul insusi da marturie ca pacatele au fost iertate. Iata un semn al iertarii pacatelor: daca urasti pacatul in­seamna ca Domnul ti-a iertat pacatele tale.

Ce mai asteptam? Ca din inaltimea cerurilor sa ni se cante un cant ceresc? Dar in cer totul viaza prin Duhul Sfant, si pe pamant Domnul ne-a dat Acelasi Duh Sfant, in bisericile lui Dumnezeu slujbele sunt savarsite prin Du­hul Sfant; in pustii, in munti si in pesteri, toti nevoitorii lui Hristos viaza prin Duhul Sfant; si daca-L vom pastra, vom fi liberi de tot intunericul, si viata vesnica va fi in su­fletele noastre.

Daca toti oamenii s-ar pocai si ar pazi poruncile lui Dumnezeu, atunci ar fi raiul pe pamant, fiindca „Impa­ratia lui Dumnezeu este inauntrul nostru” [Lc 17, 21]. im­paratia lui Dumnezeu e Duhul Sfant, iar Duhul Sfant in cer si pe pamant Acelasi este.

Celui ce se caieste Domnul ii da raiul si imparatia vesnica, impreuna cu El. Dupa multimea milostivirii Sale, El nu-si mai aduce aminte de pacatele noastre, cum nu si-a adus aminte pe cruce de cele ale talharului rastignit impreuna cu El.

Mare e milostivirea Ta, Doamne; si cine poate sa-Ti multumeasca cum se cuvine pentru ca ne-ai dat pe pa­mant pe Duhul Sfant?

Din: Sfantul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке