Selectați pagina

Sf. Paisie de la Neamt despre folosul citirii cartilor duhovnicesti

Sf. Paisie de la Neamt despre folosul citirii cartilor duhovnicesti

psaltireaAdevăr îţi grăiesc: “Dacă nu vei citi cărţile cele făcute de Sfinţii Părinţi cu întrebarea celor iscusiţi, cu durere, niciodată nu vei putea cunoaşte împrelestirile diavolului şi a scăpa de cursele lui cele ascunse, ci totdeauna ca în noapte, în neştiinţa ta umblând fără de lumina citirii cărţilor, ai să cazi în multe gropi.”
Şi să nu-mi grăieşti mie, părinte, că una sau două cărţi sunt de ajuns pentru citirea cea către îndreptarea sufletească. Că si albina nu numai dintru una sau două, ci din multe florişoare adunând dulceaţă, miere face. Aşijderea şi cel ce citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi, dintru una se îndreptează pentru sfânta credinţa a urma drept, dintr-alta de pustnicie şi din alta de ascultare. Şi pe scurt a zice, dintru învăţăturile multor Sfinţi Părinţi, se îndreptează omul către viaţa Evangheliei. Şi pentru rugăciunile sfinţilor acelora ce cu Duhul Sfânt au făcut cărţile, scapă şi din urmarea cea împrelestită şi împotrivitoare Sfintei Biserici şi se îndreaptă în calea mântuirii, scăpând de mult împletitele vicleşuguri ale diavolului, cu bun darul lui Hristos.

Iată, părinte, după puterea Sfintei Scripturi aduc înaintea ta sfatul meu pentru citirea cărţilor. Dacă vei vrea a-l primi, bine vei face. Dar dacă nu vei vrea, tu ştii că nu sunt eu învăţătorul tău. Nevoia m-a silit a te sfătui pe tine aceasta, pentru că eu socotesc că nu este altă pricină a alunecării voastre, decât nebăgarea de seamă la citirea cărţilor.

Diavolul din început ucigător de oameni se numeşte şi urâtorul binelui, precum şi singur pentru mândria sa din Cer a căzut şi din lumină s-a făcut întuneric. Aşijderea şi fiecărui om care voieşte să se mântuiască, îi face de-a pururea împiedicare întru tot lucrul bun, punându-i lui nevăzutele sale curse întunecoase, împletite şi meşteşugite în multe feluri. Şi omul, de viu prinzându-se întru acestea, umblă ca în noaptea neştiinţei întru a lui voie.

Dar Domnul, cu cea mai de pe urmă a Sa îndurare, plecându-se către neamul omenesc, ştiind cum că mulţi vor cădea în cursele diavolului dintru a lor neştiinţă, a binevoit a da lumina Sfintei Scripturi, a Legii celei Vechi şi a celei Noi, spre arătarea şi spre descoperirea adevărului şi spre defăimarea vicleşugului diavolesc. Şi văzând Dumnezeu că această lumină a Sfintei Scripturi celor pătimaşi spre înţelegere nu le este lesne apropiată, a binevoit prin sfinţii săi robi, prin cei curaţi cu inima şi cu sufletul, prin învăţătorii Bisericii şi Sfinţii Părinţi, pe Sfânta Scriptură cu Duhul cel Sfânt al Său a o tâlcui şi printr-înşii şi pe noi, pătimaşii, a ne lumina cu razele învăţăturilor lor celor de Dumnezeu insuflate. Şi aşa s-a defăimat vicleşugul diavolesc şi cursele lui cele ascunse s-au cunoscut.

Şi fiecare, ce umblă ca într-o noapte întru această viaţă cu puţină vreme, fiind strălucit cu lumina sfintei învăţături a Sfinţilor Părinţi, cunoaşte înşelăciunile cele multe şi nu lesne de ajuns ale diavolului. Şi cu bun darul lui Dumnezeu, fără de vătămare trece toate lătrările vrăjmaşului. Şi măcar de i se va si întâmpla lui, ca unui om puţin, din neputinţa sa, a se poticni şi a cădea, dar si aşa, cu lumina citirii sfintelor cărţi degrabă înţelegându-şi a sa cădere, se va sârgui a se scula, rugându-se Domnului ca să-i dea lui mână de ajutor. Şi Domnul, pentru a lui osârdie către sfintele cărţi, îl va scoate pe dânsul, dându-i lui ajutor cu bun darul Său.

Aceasta văzând diavolul, că mulţi, silindu-se către Sfânta Scriptură şi cu toată osârdia îndeletnicindu-se cu citirea cărţilor, cu bun darul lui Dumnezeu, scapă de ale lui curse şi se îndreptează în calea mântuirii, şi văzând cum că nimic aşa precum lăsarea citirii cărţilor [nu-l] aduce pe om către pierzare (că precum grăiește Sfântul Talasie: „lumina sufletului este citirea cărţilor, de lipsindu-se cel nebun şi ca întru întuneric umblând, va pieri”, una ca aceasta văzând diavolul, că din nebăgarea de seamă a citirii cărţilor, se face pierzare multor suflete, toată luptarea sa o ridică asupra cărţilor Sfinţilor Părinţi, vrând, dacă i-ar fi fost lui cu putinţă, pe toţi să-i arunce în prăpastia nebăgării de seamă de citirea cărţilor.

Sf. Paisie de la Neamt, Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. 2, Ed. Doxologia, Iasi, 2010

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *