Selectați pagina

SF. Nicodim Aghioritul, Despre citirea Cărților Sfinte

SF. Nicodim Aghioritul, Despre citirea Cărților Sfinte

Al treilea loc al dumnezeiestilor dulceți este dumnezeiasca Scriptură, pentru că în ea se afla adevarul desavîrsit precum si o dulceata desavîrsita.

Al treilea loc al dulcetilor dumnezeiesti sînt cuvintele dumnezeiestilor Scripturi, caci în ele se afla un adevar desavîrsit, din care mintea se lumineaza si strălucește. […] „Începatura cuvintelor Tale este adevarul” (Psalm 118:160). Si pentru ca în Scripturi se sălășluiește o desavîrsita dulceață si dar, care, lucrînd si atragînd ca un magnet, atrage inimile cititorilor spre unire si smerenie. Si nu este aici nimic de mirare, deoarece cuvintele Scripturilor sînt cuvintele lui Dumnezeu, ale Sfîntului Duh, si astfel a zice, ale însusi adevarului si darului. „Acestea – zice – graieste Domnul. Si s-a facut cuvîntul Domnului! Si Duhul Domnului a grait în mine!” De aceea zice si dumnezeiescul Gura de Aur: „Citirea Scripturilor este deschidere a cerurilor, iar gurile Proorocilor sînt gura a lui Dumnezeu.” Si aceasta, fara a mai zice ca aceste cuvinte mai sînt: înaltimea cuvîntarii de Dumnezeu, adîncul Iconomiei, latimea folosului si lungimea întelepciunii si a cunostintei. Acestea se cuprind fiecare în parte în Scripturi, si din ele iese un izvor de dulceata pentru minte si inima.

Scriptura cea nouă o covîrsește pe cea veche

Toata dumnezeiasca Scriptura, si cea veche, si cea noua, le cuprinde pe cele zise mai sus, dar mai ales Scriptura cea Noua. De aceea a zis Marele Vasile: „Orice cuvînt al Evangheliei este mai de pret decît toate celelalte învataturi ale Duhului, pentru ca în acelea ne-a vorbit Domnul prin robii Sai, prin Prooroci, pe cît în Evanghelii ne-a vorbit Însusi Stapînul” (omilia XVI, la cuvintele „la început era Cuvîntul”, P. S. B. 17, p. 514). Vedem într-adevar în Scriptura cea Noua cuvinte simple si prea-usoare. […]
Desfateaza-te în citirea dumnezeiestilor Scripturi, pentru folosul tau, deoarece afli în ele doctoria oricarei patimi pe care o ai. „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si folositoare – zice acelasi Vasile. De aceea a fost scrisa de Duhul pentru toti oamenii, ca fiecare sa luam din ea, ca dintr-un spital obstesc al sufletelor, tamaduirea pentru propria noastra boala” [P. S. B. 17, omilie la psalmul 1, p. 183].
Caci poti, întocmai ca o albina, sa iei din livada Scripturilor florile faptelor bune: astfel, de la Avraam aduni facerea de bine catre straini si catre cei care au trebuinta; de la Iov, barbatia si rabdarea; de la Iosif, întreaga-întelepciune; de la Moise si de la David, blîndetea si nepomenirea de rau; de la Evanghelisti, credinta cea întru Hristos; de la Ioan, cuvîntarea de Dumnezeu; de la Petru, marturisirea, iar de la Pavel, rîvna cea înfocata. Si, pe scurt, din Scripturi afli care sînt izvoarele si învataturile tuturor faptelor îmbunatatite, ale fagaduintelor si ale îngrozirilor. Prin acestea toate, omul cel dupa Hristos se face întreg si desavîrsit – dupa cum scrie fericitul Pavel: „Toata Scriptura este de Dumnezeu insuflata si de folos spre învatatura, spre mustrare, spre îndreptare, spre înteleptirea cea spre dreptate” (2 Timotei 3:16).

Scriptura cea Noua covîrseste pe cea veche, iar pe cea noua o covîrseste testamentul Domnului

Si, de voiesti sa îndulcesti, sa ranesti si sa-ti înmoi inima ta cu îndulcirile, cu sagetile si cu atragerea dragostei lui Iisus, citeste deseori testamentul Domnului nostru din Evanghelia de la Ioan. Mai presus este Scriptura cea Noua decît cea veche, mai presus decît cea veche sînt Evangheliile, mai presus decît Evanghelistii este Ioan (dupa Marele Vasile, vezi omilia XVI la cuvintele „la început era Cuvîntul”)‚ mai presus decît Evanghelia de la Ioan este testamentul Domnului. Caci mai ales prin el prea-dulcele Iisus a desertat – ca sa zic asa – si a varsat în dumnezeiestii Sai Apostoli si, prin ei, noua tuturor acest adînc al dragostei Sale celei din inima si a descoperit cele mai înalte, mai mîntuitoare si mai ascunse Taine ale inimii Sale. Si nu a facut aceasta ca un stapîn robilor sai, ci asemenea unui dascal ucenicilor sai si unui parinte prea-iubitor de fii si de nepoti. […]

Prin fapte se cuvine a citi cineva Scripturile

[…] Daca doresti sa dobîndesti din Scripturi adevarata si desavîrsita dulceata, sa te sîrguiesti a le citi nu numai prin întelegeri subtiri, ci si prin lucruri si fapte, si nu numai pentru iubirea de învatatura, ci si pentru iubirea de osteneala – dupa cum îti porunceste Cuviosul Marcu, zicînd: „Cuvintele dumnezeiestii Scripturi citeste-le prin fapte si nu le întinde în vorbe multe, îngîmfîndu-te în desert cu simpla lor întelegere” (FR 1‚ Despre legea duhovniceasca în 200 de capete, cap. 85, p. 244, 1999). Zice si un oarecare Parinte: „De aceea iubitorul de învatatura este dator a fi iubitor de osteneala, deoarece cunostinta cea goala nu aprinde candela,” Iar aceasta o vei cîstiga daca socotesti ca sfaturile pe care le gasesti în Scripturi s-au grait pentru îndreptarea ta, si nu pentru îndreptarea altora – dupa cum a zis acelasi dumnezeiesc Marcu: „Cel ce e smerit în cugetul sau si împlineste o lucrare duhovniceasca, cînd citeste dumnezeiestile Scripturi, pe toate le aduce în legatura cu sine, si nu cu altul” (FR 1, cap. 6, p. 284-285). Ca aceasta este adevarata întelepciune: cinstirea de Dumnezeu si departarea de rele – dupa cum este scris la Iov: „Si a zis omului Dumnezeu: Iata, frica de Dumnezeu este întelepciunea, iar a se feri de rele este stiinta” (Iov 28:28). De aceea a zis si Grigorie cuvîntatorul de Dumnezeu: „Întîia întelepciune este viata laudata si lui Dumnezeu curatita” (Cuvînt pentru grindina).

Si citirea dumnezeiestilor Parinti pricinuieste dulceata

Pe lînga citirea Scripturilor, citeste si pe tîlcuitorii ei, dumnezeiestii Parinti, si vei lua tot atîta dulceata de la ei ca si de la Scripturi. Ca acestia, descoperind prin sfintitele lor scrieri întelesurile cele ascunse în Scripturi, lumineaza mintea si o fac sa cunoasca cele pe care nu le stia mai înainte. Ca zice: „Aratarea cuvintelor tale lumineaza si întelepteste pe prunci” (Psalm 118:130). Dar, pentru ca cunostintei celei ascunse îi urmeaza din fire o mare dulceata – dupa acel cuvînt al filosofului: „Toti oamenii din fire doresc sa cunoasca” – pentru aceasta bucuria si veselia ce se va naste […] din tîlcuirile si cuvintele dumnezeiestilor Parinti este nespusa. Astfel, vei striga si tu acele cuvinte uimitoare ale sufletului lui David, zicînd: „În calea marturiilor Tale m-am desfatat ca de toata bogatia, si bucura-ma-voi de cuvintele tale ca cel ce a aflat comoara mare!” Si iarasi: „Buna este mie legea gurii Tale mai mult decît mii de aur si de argint!” Si: „Cît sînt de dulci gîtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decît mierea, gurii mele!” Fii cu grija: sa nu citesti carti de ale ereticilor, iar de cartile celor fara de Dumnezeu sa te departezi ca de foc si nici macar în mîini sa nu primesti sa le iei! […] Aceasta o porunceste dumnezeiescul Ioan Scararul: „Nu citi cuvinte straine credintei înainte de a ajunge la puterea cea duhovniceasca, caci îi întuneca pe cei neputinciosi, fiind cuvinte ale întunericului.” […]

Toti Crestinii trebuie sa citeasca Scripturile

Toti Crestinii care stiu carte sînt datori sa citeasca dumnezeiasca Scriptura, deoarece – dupa cum spune dumnezeiescul Gura de Aur – fara a citi dumnezeiestile Scripturi, nu poate a se mîntui cineva: „Nu este cu putinta a se mîntui cineva, de nu se va îndulci adeseori cu citirea duhovniceasca.” (omilia a III-a la Sfîntul Lazar); si pentru ca – dupa cum zice dumnezeiescul Ioan Scararul – cititul lumineaza, si aduna mintea si pune deprinderile în rînduiala: „Citirea are nemasurata putere de a lumina si a aduna mintea, caci în ea sînt cuvinte ale Duhului Sfînt, si pe cei ce le împlinesc îi pune cu siguranta în rînduiala.” Zice înca si Sfîntul Efrem: „Asa cum trîmbita care striga în vremea razboiului trezeste osîrdia vitejilor luptatori împotriva dusmanilor, tot astfel si dumnezeiestile Scripturi îti desteapta osîrdia spre lucrurile cele bune, îmbarbatîndu-te împotriva patimilor. De aceea, frate al meu, trezeste-te cu nadejde, sîrguieste-te pururi sa te lipesti de citirea dumnezeiestilor Scripturi, care sa te învete cum trebuie sa fugi de cursele vrajmasului si sa dobîndesti viata cea vesnica.” Deci zic: Toti sînt datori sa citeasca Scripturile, ca pe unele ce sînt folositoare. […]

Sfîntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simturi, Ed. Buna Vestire, Bacau, 2000

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке