Select Page

Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, din trupul căruia, nu a curs sînge, ci mir tămăduitor de boli

Sf. Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, din trupul căruia, nu a curs sînge, ci mir tămăduitor de boli

“Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: “Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si…. Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata”…. Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos …

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfântului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.

A trait in timpul domniei imparatilor Maximian si Diocletian.

Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: “Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”.

Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia). Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Martiriul Sfantului Dimitrie in iconografie

Mareste imaginea. “Baie cu bolti, si inlauntru sfantul, avand mana cea dreapta ridicata in sus; si trei ostasi il strapung in coasta [cu sulite] si Sfantul Lup, (sluga sfantului), stand inapoia lui, plangand, tine haina sfantului. (Dionisie din Furna – Erminia picturii bizantine)

Dintre toate scenele cuprinse in ciclul iconografic al vietii si minunilor Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, scena martiriului patronului si protectorului orasului Tesalonic este cel mai des intalnita. In timpul ocupatiei otomane, aceasta scena este din ce in ce mai des intalnita, in contextul de generalizare a tendintei reprezentarii scenelor martiriului sfintilor. Aceste imagini aveau sa constituie o sursa de intarire si consolare a crestinilor oprimati si prigoniti. Tipurile iconografice ale prezentarii martiriului Sfantului Dimitrie in arta post-bizantina, variaza astfel incat, dupa cum vom vedea, exemplele tarzii, datand din sec. XVIII-XIX, prezinta o scena mult simplificata.

In perioada post-bizantina, scena martiriului pastreaza baza formatului iconografic ce s-a dezvoltat in timpul paleologilor: Sfantul Dimitrie este pictat sezand, cu mana dreapta ridicata, pe o treapta sau pe un tron avand mai multe trepte, in fata unei cladiri ce reprezinta inchisoarea, primind moartea din mainile unui grup de soldati care il strapung in partea dreapta a toracelui cu sulitele. Acest gest al sfantului Dimitrie, exprima totodata dorinta de a primi impunsatura sulitei in partea dreapta, precum Hristos pe Cruce. Tot in cadrul acestei reprezentari un inger coboara din inaltime o cununa pe capul sau, in timp ce Lup, stand in spatele sau, prezinta o expresie de evlavie amestecata cu uimire.

O reprezentare bizantina tarzie a acestei scene este o icoana din Manastirea Marea Lavra din Muntele Athos, datand de la sfarsitul secolului XIV – inceputul secolului XV. Aceasta icoana a martiriului Sfantului Dimitrie contine cel mai timpuriu detaliu iconografic constand in reprezentarea unuia din soldati cu capul descoperit, tinand in mana sulita parca fara a vrea sa-l raneasca pe sfant.

Acest model complet al martiriului Sfantului Dimitrie se gaseste intr-un mare numar de lucrari post-bizantine, incepand cu secolul XVI. Printre cele mai timpurii se numara o icoana din sec. XV-XVI aflata in Biserica Sfantul Gheorghe (a Grecilor ) din Venetia. In aceasta, scena martiriului are loc in fata unui complex de cladiri fortificate cu doua turnuri, reprezentand inchisoarea unde a fost tinut sfantul. Acest gen arhitectural s-a dezvoltat in secolul XVI fiind bazat pe modele din perioada paleologilor.
In partea dreapta, sfantul Dimitrie este asezat pe un fel de tron din marmura. Un inger coboara din inaltime pregatindu-se sa aseze deasupra capului sfantului cununa muceniciei, in timp ce Lupus se afla in spatele sau, avand bratele ridicate. In partea stanga, un grup de sase soldati il impung cu sulitele in partea dreapta, in afara de unul – care are capul descoperit si care parca nu vrea sa-l raneasca pe sfant.

Icoana din Venetia urmeaza icoana de la Marea Lavra in prezentarea iconografica a scenei, insa difera de aceasta in partea superioara a ansamblului arhitectural, inchisoarea, in icoana din Athos, neavand turnuri. Exista diferente si in ceea ce priveste reprezentarea lui Lup, care, ca reactie emotionala, in icoana de la Marea Lavra parca are tendinta de a duce mana dreapta spre fata.

Transpunerea scenei martiriului, asa cum apare in icoana din Biserica Sfantul Gheorghe din Venetia apare intr-un numar de icoane din secolul XVI de la Manastirea Sfanta Ecaterina din Sinai. Scena este pictata dupa cum am descris mai sus, insa fara soldatul cu capul descoperit care refuza sa-l ucida pe sfant. In rest, soldatii, poarta uniforme similare, cea mai caracteristica figura fiind cea a calaului aflat in fata sfantului care este reprezentat purtand o casca ornamentata surprinzator cu frunze de acanthus (talpa ursului). Mucenicul, sta pe un tron in trepte, avand o aureola cu decoratii floarale. In fundal se afla doua turnuri reprezentate in mod asemanator cu cele din icoana venetiana.

Acest tip iconografic al martiriului Sfantului Dimitrie apare in trei lucrari din secolul XVI din Epir. Cea mai timpurie dintre acestea este o fresca din Manastirea Philantropenon de pe insula Ioannina, pictata in 1542. Ceva mai tarzii sunt picturile murale ale aceleiasi scene din bisericile Sfantul Dimitrie din Veltsista (dupa 1558) si Sfantul Nicolae din Krapsi (1563).

In toate cele trei exemple, cu toate ca se pastreaza modelul iconografic anterior, se observa aparitia unor influente apusene, cum ar fi, de exemplu, chipurile puternic animate ale sfantului si ale soldatilor, precum si uniformele mult mai complexe.

Un interes iconografic particular prezinta si miniatra in care este reprezantata scena martiriului Sfantului Dimitrie, intr-o miniatura aflata intr-un manascris pastrat in biblioteca Manastirii Vatoped. Aceasta dateaza din sec XVI. In aceasta, in spatele Sfantului Dimitrie, care este incoronat de inger, se gasesc doi tineri sfinti, cel mai probabil Nestor si Lup. Artistul se pare ca a folosit drept model iconografic tipul Sfantului Dimitrie ”intronat”, in care este incadrat de acesti doi sfinti. Prezenta celor doi sfinti in aceasta scena este destul de rara.

Tipul iconografic al muceniciei Sfantului Dimitrie care ii iclude pe Lup, ingerul si soldatul cu capul descoperit ce refuza sa-l ucida pe sfant, persista in sec XVII, dupa cum arata icoana pictata de catare Georgios Kortezas, in primele decenii ale acestui secol.

Atat in general, cat si in detaliu, Kortezas urmeaza cu credinciosie modelul iconografic creat spre sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI. Aceeasi schema o regasim in fresca din Biserica Sfantului Nicolae Archontisa Theologina din Kastoria ce a fost pictata in 1663. Aici, probabil din cauza lipsei spatiului, sunt reprezentati numai trei soldati. Acest numar va deveni insa comun in reprezentarile mai tarzii. Un alt detaliu iconografic interesant este pozitia ingerului, ce este reprezentat coborand din partea centrala a scenei, urmand traditia iconografica din Tesalonic.

Variatii interesante ale reprezentarii martiriului Sfantului Dimitrie apar in sec XVII, in doua icoane pictate de catre artistul cretan Emmanouil Tzane Bounialis, care utilizeaza scena cu Sfantul Dimitrie calare ca tema principala, dar pe care o inconjoara cu scene din viata sfantului. Icoanele urmeaza modele iconografice si stilistice italiene, fiind vadit diferite de lucrarile contemporane reprezentand aceeasi scena dar care au ramas fidele radacinilor bizantine.

In ultimele secole ale stapanirii turcesti, Lup si ingerul sunt din ce in ce mai rar reprezentati in scena muceniciei Sfantului Dimitrie. Incepand cu secolul XVIII, scena martiriului Sfantului Dimitrie a fost mult simplificata. In Muntele Athos, de exemplu, in afara de singura reprezentare din Manastirea Esfigmenu (sec. XVIII) care include detaliul ingerului care il incununeaza pe sfant, scena martiriului este mult simplificata. Una din caracteristicile ce apare in majoritatea acestor fresce atonite – si nu sunt putine – este scorpionul asezat sub piciorul sfantului. Exemplele se gasesc in catoliconul Manastirii Filoteu, in capelele Sfantului Dimitrie ale Manastirilor Chalendari si Zografu (ambele pictate in 1779) si in kiriakonul Schitului Sfantul Dimitrie apartinand de Manastirea Vatoped.

Numeroase alte exemple ale reprezentarii simplificate a martiriului Sfantului Dimitrie, din secolele XVIII-XIX, pot fi intalnite in multe alte monumente si icoane din afara Muntelui Athos. Putem aminti reprezentarile din Manastirea bulgara Rozen, din manastirile Petraki si Phaneromeni din Attica, din Biserica Sfantul Dimitrie din Veria, din Biserica Sfantul Gherman si Prespes etc.

Raspandirea popularitatii martiriului Sfantului Dimitrie ca tema picturala este indicata cu atat mai mult prin includerea acesteia in alte cicluri iconografice, precum icoana celor douasprezece mari praznice aflata in Manastirea Rila (sec. XVIII), unde inlocuieste una din scenele evanghelice. Exista de asemenea unele icoane in care moartea Sfantului Dimitrie este reprezentata in asociere cu scene ale martiriului altor sfinti – in special Sfantului Mare Mucenic Gheorghe -, nu de putine ori, cu imprumuturi de detalii iconografice.

Reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie a servit drept model pentru reprezentarea mortii sfantului rus, Boris. A fost de asmenea mai departe utilizata drept model pentru martiriul Sfantului Toma ( ucis tot cu sulita), in cadrul ciclului iconografic ce a fost creat in relatie cu martiriul Apostolilor.

Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, “maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.