Când chemi în rugăciune pe Domnul Dumnezeu Cel în Trei Fețe, adu-ți aminte că Îl chemi pe Parintele Cel fără de început a toată făptura, al îngerilor și oamenilor, că de tine, cel ce îl chemi, se minunează toate puterile cerești și te privesc cu dragoste pentru faptul că chemi cu credință, cu dragoste și cu evlavia cuvenită pe Facatorul Cel de obște al lor și al nostru, pe Atotțiitorul și Domnul, pe Care ei Îl iubesc fără de măsură, înaintea Căruia se cucernicesc nespus.

O, ce înaltă fericire, ce mărire, ce vrednicie e a-L chema pe Veșnicul Părinte! Să prețuiești neîncetat și neschimbat această preaînaltă fericire pe care ți-a dăruit-o nesfârșita bunătate a Dumnezeului tău și nu te lăsa furat de gânduri în timpul rugăciunii tale. La tine ia aminte Dumnezeu, la tine iau aminte îngerii și sfinții oameni ai lui Dumnezeu. (Am lăcrimat scriind aceste rânduri.)

Când te rogi în singuratate și se trândăvește duhul tău, și va începe să se plictisească și să se îngreuneze de singuratate, adu-ți aminte, atunci ca și întotdeauna, că spre tine caută cu ochi mai luminoși ca soarele Dumnezeu Cel în Trei Ipostasuri, toți sfinții îngeri, îngerul tău păzitor și sfinții oameni ai lui Dumnezeu.

Adevărat, fiindcă ei sunt cu toții una în Dumnezeu și unde este Dumnezeu acolo sunt și ei. Încotro se întoarce soarele, într-acolo și razele lui toate. Înțelege ce spun. Roagă-te totdeauna cu inima aprinsa – iar pentru asta nicicând nu te ghiftui cu mâncare și băutura. Adu-ți aminte cu cine stai de vorba! 

Oamenii uită foarte des cu cine stau de vorbă la rugăciune, cine e martor rugăciunii lor. Ei uită că stau de vorbă cu Cel priveghetor și atotvăzător, ca la împreună-vorbirea dintre ei și Dumnezeu iau aminte toate puterile cerești și toți sfinții oameni ai lui Dumnezeu.

Când te rogi Stăpânei sau vreunui sfânt, întipărește-ți în minte gândul că ești o piatră a unei biserici în care Stăpâna este piatra din capul unghiului zidirii, începătoarea zidirii înțelegătoare (Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnzeu, icos 10) și să știi că ești strâns legat lăuntric cu toți locuitorii Cerului ca piatră din clădire, deși ești moale și nu tare. Astfel, văzând lucrurile, vei întelege de ce rugăciunile ajung atât de ușor la sfinți: noi toți suntem sub un singur Cap – Hristos (v. Efes. 1, 22) – și toți suntem însuflețiți de un singur Duh al lui Dumnezeu.

La sfârșitul rugăciunilor pe care le faci acasă dimineața și seara cheamă-i pe sfinții patriarhi, prooroci, apostoli, ierarhi, mucenici, mărturisitori, cuvioși, doctori fără de arginți, pentru ca, văzând în ei întruparea a toată fapta bună, să te faci și tu următor lor în toată fapta bună.

Învață de la patriarhi credința copilărească și ascultarea față de Domnul; de la prooroci și de la apostoli râvna pentru slava lui Dumnezeu și pentru mântuirea sufletelor omenești; de la ierarhi, râvna de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu și îndeobște de a lucra prin scrieri la proslăvirea pe cât e cu putință a numelui lui Dumnezeu, la întărirea credinței, nădejdii și dragostei între creștini; învață de la mucenici și mărturisitori să fii tare în credință și în cucernicie în fața oamenilor necredincioși și necucernici; de la cuvioși răstignirea trupului cu patimile și poftele, rugăciunea și cugetarea la Dumnezeu; de la doctorii fără de arginți neagonisirea și ajutorarea fără plată a celor aflați în nevoie.

Sf. Ioan de Kronstadt, În lumea rugăciunii, Editura Sofia, București, 2011, p. 21-23