Selectați pagina

Sf. Ignatie Briancianinov: Nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie

Sf. Ignatie Briancianinov: Nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie

„Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din predania (învățătura) omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii, și nu după Hristos.” (Col 2,8).

Sf. Ignatie Briancianinov: Nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie

Sf. Ignatie Briancianinov: Nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie

„În Pateric scrie că Sfinții Părinți ai Schitului au profețit despre neamul cel de pe urmă: A întrebat unul: Ce lucrăm noi? Și răspunzând unul dintre dânșii, marele Avvă Ishirion a zis: Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu. Și iarăși întrebând a zis: Cei de după noi ce vor face oare? Și a zis: Vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi. Dar cei de după dânșii ce vor face? Și a zis: Neamul acela nu va putea face nimic, ci le va veni ispită (nu ispite) și cei care se vor afla încercați în vremea aceea, vor fi mai mari decât noi și decât părinții noștri. Ce ispită înfricoșătoare va fi oare, încât să se arate lămuriți cu toate că nu vor avea nici o lucrare și vor fi mai mari decât pustnicii cei mai minunați?

Ispita (deci la singular) neamului de pe urmă a și sosit, mai grozav acum, cu apropierea venirii lui Antihrist, încât amenință să-i piardă și pe cei aleși. Și nu-i atât de periculoasă ispita care vine de la vrăjmașii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele pământești sau de la cei destrăbălați care nu pot ușor să vatăme pe creștini. Pericolul vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși cu atât mai periculoși cu cât cred că ei sunt frați curați. Predică și ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefăcută după placul lumii acesteia și al stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană prielnică, care a început să se strice si în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândul creștinilor. Aceștia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profețit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: <Mulți vor veni întru numele Meu și pe mulți vor înșela>. Vorbesc și frații mincinoși de sfânta și preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăție, pentru fapta bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât este de greu pentru ortodocșii cei curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor. Cât e de ușor să fie atrași de ideile lor cele <filosofice> și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi NU dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci ÎNCHINAREA UNUI IDOL care se numește <OM>.”

~ Apostazia și Antihristul p 217-218.

Editura Sophia 2014.

„Într-adevăr, trăim niște vremuri groaznice, niște vremuri cum nu au mai fost niciodată în istoria creștinătății, în istoria omenirii. Un timp al nestatorniciei aproape depline. Și în măsura în care dorim să rămânem credincioși Ortodoxiei adevărate, multe îndatoriri ne stau pe umeri. Trebuie, după cum ne povățuiește Sfântul Ignatie Briancianinov, să evităm și să ne păzim de apostazia care crește atât de grabnic în lume. Trebuie să ne apărăm de duhul stricăcios al acestor vremuri, pentru a-i evita înrâurirea. Iar pentru aceasta, trebuie mai întâi să înțelegem și să nu uităm niciodată, că în prezent, nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie; există acum și pseudo-Ortodoxie, de care trebuie să ne temem și de care trebuie să fugim ca de foc, că adevărata Ortodoxie este doar aceea care nu acceptă și nu îngăduie în nimic, nici în învățătură, nici în obiceiurile bisericești, nici un fel de înnoire împotrivitoare Cuvântului lui Dumnezeu și hotărârilor Bisericii Sobornicești.”

~ Apostazia și Antihristul. p 131-132.

Editura Sophia 2014.

„Nu avem nici puterea, nici autoritatea de a împiedica apostazia, după cum subliniază Sfântul Ignatie: <Nu năzuiți să o curmați cu mâna voastră slabă …> Dar atunci ce să facem? <Evitați-o, apărați-vă de ea, și aceasta vă este de ajuns. Căutați să cunoașteți duhul vremurilor, cercetați-l ca să-i puteți evita influența oricând este cu putință>. Aceasta ne învață același Sfânt, Ignatie Briancianinov.

Iar cuvintele lui, scrise cu mai bine de 150 de ani în urmă și referindu-se atât de evident la timpul nostru, nu lasă oare să se întrevadă o inspirație profetică veritabilă și o neîndoielnică inspirație de Sus? Judecând după duhul acestui veac și după farmecul intelectual, s-ar putea presupune că instituția Bisericii, care de multă vreme se clatină, se va prăbuși cumplit și cu grăbire. Într-adevăr, nimeni nu este în stare să stăvilească sau să se împotrivească acestui lucru. Mijloacele adoptate pentru a sprijini Biserica instituțională sunt împrumutate de la stihiile (elementele) acestei lumi, lucruri care-i sunt potrivnice Bisericii, (mai ales înțelepciunea acestei lumi), iar urmarea va fi că mai curând îi va grăbi căderea, decât s-o împiedice. Fie ca Domnul Cel Milostiv să îi apere pe cei rămași care cred în El. Însă această rămășiță este micuță și se micșorează tot mai mult.

Astfel, în mod limpede, am trăit să vedem această <prăbușire cumplită și cu grăbire a instituției Bisericii>. Vrăjmașul omenirii își dă toată silința și întrebuințează toate mijloacele ca să o doboare (folosindu-se mai ales de înțelepciunea acestei lumi, care-i nebunie înaintea lui Dumnezeu), și în aceasta este puternic sprijinit de apostații, declarați și ascunși, de la credința și Biserica cea adevărată, incluzându-i chiar (mai ales) pe cei ce au trădat înaltele lor chemări și legăminte, preoții și chiar (mai ales) pe ierarhii din fruntea anumitor biserici luate în parte.

Într-adevăr, trăim niște vremuri groaznice, niște vremuri cum nu au mai fost niciodată în istoria creștinătății, în istoria omenirii. Un timp al nestatorniciei aproape depline. Și în măsura în care dorim să rămânem credincioși Ortodoxiei adevărate, multe îndatoriri ne stau pe umeri. Trebuie, după cum ne povățuiește Sfântul Ignatie Briancianinov, să evităm și să ne păzim de apostazia care crește atât de grabnic în lume. Trebuie să ne apărăm de duhul stricăcios al acestor vremuri, pentru a-i evita înrâurirea. Iar pentru aceasta, trebuie mai întâi să înțelegem și să nu uităm niciodată, că în prezent, nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie; există acum și pseudo-Ortodoxie, de care trebuie să ne temem și de care trebuie să fugim ca de foc, că adevărata Ortodoxie este doar aceea care nu acceptă și nu îngăduie în nimic, nici în învățătură, nici în obiceiurile bisericești, nici un fel de înnoire împotrivitoare Cuvântului lui Dumnezeu și hotărârilor Bisericii Sobornicești, că Ortodoxia adevărată nu binecuvintează și nu încurajează moda actuală, moralitatea și obiceiurile lumii moderne, stricate, care, mai mult chiar decât în vremurile apostolice <zace în rău>, căci e o lume care L-a părăsit pe Dumnezeu, că Ortodoxia adevărată are ca scop doar să Îi placă lui Dumnezeu și să mântuiască suflete, și nu se îngrijește de fericirea trecătoare, pământească, de carieră și de bunuri și avantaje lumești, că Ortodoxia adevărată este duhovnicească, nu a simțurilor și a trupului, nu alipită pământului, simțămintelor și trăirilor pământești.”

~ Apostazia și Antihristul. p 131-132. Editura Sophia 2014.

~ Sfântul Ignatie Briancianinov

„Acum, în multe privințe oamenii au cutezat să bage așezămintele lor în așezămintele Sfântului Duh. Din această pricină, așezămintele cerești au devenit pământești, cele duhovnicești s-au făcut trupești, cele sfinte s-au făcut păcătoase, cele înțelepte s-au făcut neroade. Oamenii văd nepotrivirea, văd ruina căruia îi dă naștere această nepotrivire, însă nu văd temeiurile din care vin nenorocirile, pentru că privesc ÎN LUMINA PROPRII RAȚIUNI CĂZUTE, NU ÎN LUMINA LUI DUMNEZEU. Temeiul nenorocirilor stă în DISPREȚUIREA TRUFAȘĂ, de neîngăduit, a poruncilor Sfântului Duh, în ÎNLOCUIREA acestora prin propiile rânduieli. Iată unde este pricina neorânduielii de obște, pricina decăderii creștinismului, a decăderii morale, care premerge întotdeauna tulburărilor cetățenești, și care prevestesc aceste tulburări.”

~ Scrisori către mireni. p 194 Editura Sophia 2012.

„O lipsă de scrupule (de interes) înfricoșătoare, de neînlăturat, incurabilă a pus stăpânire pe mulți (aproape pe toți) oamenii. Adevărata învățătură a Credinței și a Bisericii, pentru care primii creștini au murit în chinuri cumplite, a devenit un sunet în surdină pentru majoritatea „creștinilor” de azi. Ei nici nu cunosc această învățătură, nici nu doresc să o cunoască, pentru că sunt nepăsători față de ea. Nepăsarea obtuză, rece, față de tot ce poartă pecetea conținutului dogmatic, și căutarea în toate doar a câștigului personal, acesta este caracterul vremurilor noastre. Această lipsă de conținut dogmatic, această lipsă de scrupule, însoțită de îndepărtarea de Dreapta Credință și de Biserică, și nepăsarea față de ele, sunt păcatul de căpetenie, fundamental, de care noi creștinii ortodocși trebuie să ne căim. Nu ni se cade să petrecem, să ne distrăm, să dansăm pe mormântul țării aduse de noi pe patul de moarte, ci mai curând să ne căim cu lacrimi, să ne pocăim cu adevărat, după cum ne învață Sfânta Biserică, cu hotărâre neclintită de a ne schimba radical viața, de a ne reînnoi duhul.”

~ Apostazia și Antihristul. p 133-134.

Editura Sophia 2014.

„Acolo unde s-a rupt legătura duhovnicească moștenită a harului care vine de la Sfinții Apostoli și succesorii (urmașii) lor, Bărbații Apostolici și Sfinții Părinți, acolo unde s-au introdus diferite înnoiri în credință și în morală, cu scopul de „a ține pasul cu vremurile”, de „a progresa”, de a nu se demoda și de a se adapta cerințelor și uzanțelor acestei lumi care zace în rău, acolo nicidecum nu se poate vorbi de Biserică adevărată. Acolo unde găsești zdruncinate dogmele și surpate învățăturile morale ale Evangheliei, dimpreună cu structura canonică a Bisericii întemeiată pe ele, acolo este în mod limpede lucrarea slugilor lui Antihrist cel care se apropie, oricum s-ar numi pe ei înșiși și în orice ar fi (ei) îmbrăcați. „Porțile iadului” se vor dezlănțui ca să biruiască Biserica, însă au biruit și desigur că pot să biruiască împotriva multora care se socotesc stâlpi ai Bisericii, după cum este arătat de însuși istoria Bisericii; aceasta se întâmplă când aceștia sunt plini de sine, leapădă cugetul cel unul și duhul cel unul ale Bisericii celei UNA, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, și se bizuie pe propriile lor închipuiri care sunt potrivnice învățăturilor Evangheliei, Sfinților Apostoli și Părinții Bisericii.”

~ Apostazia și Antihristul. p 141-142.

„Orice judecată sănătoasă și cinstită, orice lucrare a unei conștiințe curate și oricine cunoaște istoria Bisericii Creștine, învățăturile morale și teologice curate și nedeformate ale religiei creștine, trebuie să mărturisească faptul că nu a existat decât O SINGURĂ BISERICĂ adevărată, întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, și că ea a păstrat Adevărul Lui sfânt și neschimbat. De altfel, istoria arată o legătură a harului care poate fi trasată începând de la Sfinții Apostoli până la succesorii lor și la Sfinții Părinți. În contrast cu ceea ce au făcut alții, Biserica Ortodoxă nu a introdus niciodată în învățăturile ei înnoiri prin care să „țină pasul cu vremurile”, să fie „progresistă”, „să nu fie lepădată la marginea drumului” sau să adopte cerințe și mode actuale care sunt întotdeauna înțesate de păcat. Biserica nu se conformează niciodată lumii. Cu adevărat nu, căci Domnul le-a spus ucenicilor Săi la Cina cea de Taină: „nu sunteți din lume.” Trebuie să rămânem credincioși acestor cuvinte, dacă voim să fim credincioși adevăratului creștinism – Biserica cea adevărată a lui Hristos, a fost întotdeauna, este și va fi mereu străină lumii acesteia. Despărțită de ea (în duh), e în stare să transmită neschimbate învățăturile dumnezeiești ale Domnului, pentru că această despărtire (de lume) a făcut-o să dăinuiască neschimbată, adică asemenea cu Însuși Dumnezeu cel neschimbat.

Ceea ce învățații numesc „conservatorism” este indiciu esențial și poate cel mai caracteristic al adevăratei Biserici. De vreme ce ADEVĂRUL ne este dat odată pentru totdeauna, datoria noastră este mai degrabă să-l asimilăm, decât să-l descoperim. Avem poruncă să ne întărim pe noi înșine și pe altii întru Adevăr și, întru acest chip să-i aducem pe toți la credința cea adevărată – Ortodoxia. Din nefericire, au apărut chiar in sânul Bisericii, până și printre ierarhi (mai ales între ei), păreri exprimate de persoane binecunoscute, păreri care îi sunt vătămătoare. Dorința de a „merge în pas cu vremurile” îi face să se teamă că nu vor fi recunoscuti ca fiind „cultivați”, „liberali” și „progresiști”. Acestor APOSTAȚI MODERNI de la Ortodoxie le este „rușine” să recunoască faptul că Biserica noastră Ortodoxă este întocmai Biserica pe care a întemeiat-o Domnul nostru Iisus Hristos, cea căreia i-a fost făcută făgăduința cea mare că „porțile iadului nu o vor birui”, și căreia El i-a încredințat plinătatea Adevărului dumnezeiesc.

Prin înșelătoria și falsa lor smerenie, prin hula împotriva Domnului, acești păstori mincinoși și cei dimpreună cu ei s-au înstrăinat de Biserica cea adevărată. Ei au exprimat în mod tacit ideea că „porțile iadului” au „biruit” Biserica. Altfel spus, acești apostați zic că sfânta noastră Biserică Ortodoxă este deopotrivă „vinovată” de „despărțirea bisericilor”, și acum s-ar cădea să-și „plângă” păcatele și să se unească împreună cu celelalte „biserici creștine”, făcându-le anumite concesii, rezultatul fiind o biserică a lui Hristos nouă și indivizibilă. Aceasta este ideologia mișcării religioase care a devenit atât de, la modă în vremurile noastre – mișcarea ecumenică – în rândul căreia s-a înrolat și Ortodoxia, chiar și clerul nostru. Multă vreme am auzit că ei ar aparține acestei mișcări pentru ca să „dea mărturie neamurilor de alte credințe despre adevărul sfintei Ortodoxii”, însă ne este greu (adică imposibil) să credem că această afirmație e ceva mai mult decât „o aruncare de praf în ochii noștri”. Desele lor declarații teologice din presa internațională nu ne pot conduce decât la concluzia că sunt TRĂDĂTORI ai sfântului Adevăr.”

~ Apostazia și Antihristul. p 152-154.

Editura Sophia 2014.

„Ortodoxia cea adevărată este străină de orice convenționalism mort. În ea nu este nici o ținere a <literii legii>, căci ea este <DUH ȘI VIAȚĂ>. Dacă din punct de vedere exterior și pur teoretic, totul pare pe deplin corect și legal, nu înseamnă că așa și este în realitate. ORTODOXIA ESTE SINGURUL ADEVĂR, Adevărul cel curat, fără nici un amestec ori cea mai mică umbră de neadevăr, minciună, rău sau înșelătorie. Orice (sau oricine) stă în calea Adevărului lui Hristos, este IDOL.”

~ Apostazia și Antihristul. p 115-116.

„Viața creștină devine acum mai grea ca niciodată, căci cursele din calea mântuirii omului s-au înmulțit foarte și s-au perfecționat peste măsură. Truda de a fi păstor devine de multe ori mai grea și mai plină de răspundere. Chiar înaintea ochilor noștri, cuvintele proorocești ale Sfântului Teofan Zăvorâtul despre vremurile de pe urmă încep să se împlinească: În vremea aceea, deși numele creștinilor se va auzi pretutindeni și peste tot se vor vedea biserici și slujbe religioase, toate acestea nu vor fi decât o aparență, în vreme ce pe dinăuntru VA FI ADEVĂRATĂ APOSTAZIE. Alături de exemplul dintotdeauna întâiul și esențial, al unei vieți personale duhovnicești și morale înalte, pentru păstorul modern decurge de aici sarcina deosebit de însemnată și de plină de răspundere de a-i învăța pe credincioși să recunoască Biserica cea adevărată din mijlocul mulțimii de false biserici și prin cuvintele lui, pline de putere duhovnicească și de înțelepciune, de a-i păstra în sânul ei, atrăgându-i în acest timp și pe cei ce sunt în rătăcire.”

~ Apostazia și Antihristul. p 121-122.

Editura Sophia 2014.

„Biserica Creștin-Ortodoxă a învățat dintotdeauna că pricina pentru o astfel de catastrofă (un război nuclear) va fi decăderea religioasă și morală a omenirii; că va veni vremea când părți imense din Sfânta Biserică Ortodoxă vor apostazia, când o biserică potrivnică, creată sub ocârmuirea Satanei, se va ivi, și când răul va domni atât de puternic în sânul omenirii, încât viața pe pământ va deveni practic cu neputință. Atunci lumea își va pierde dreptul și rațiunea de a exista. Nimicirea se va întâmpla potrivit judecății lui Dumnezeu, însă pricina osândei va fi RĂUTATEA OMENIRII.”

~ Apostazia și Antihristul. p 13.

Editura Sophia 2014.

„ESTE UN DOMN, O CREDINȚĂ, UN BOTEZ, Un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru toți.” (Efes 4,5-6).

„Luați aminte să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din predania (învățătura) omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii, și nu după Hristos.”(Col 2,8).

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

2 Comentarii

  1. Anonim
  2. Anonim

    Si atunci Tatal Ceresc, Stapanul Stapanilor, Dumnezeul dumnezeilor, Cel Prea Inalt si Sfant, Parinte al cerului si al Pamantului, Ziditorul tuturor din cer si de pe pamant, al celor din ape si de sub ape, Cel ce a pus Soarele pe cer sa lumineze tot pamantul, Cel ce a facut luna de pe cer, Cel ce da ploaie sa ude pamantul, cel ce a facut ziua si noaptea, cel ce a facut toata ostirea cerului, toate stelele cerului, Cel ce a suflat suflare de viata si sufla PESTE TOTI OAMENII, cel ce da viata tuturor vietuitoarelor, Cel ce inverzeste iarba si copacii, Cel ce da hrana cerbului si pasarilor cerului, cel ca da lumina ochilor si auzul urechilor, cel ce da roade pamantului intreg pentru hrana tuturor oamenilot?
    Cel ce a trimis pe Fiul Sau pentru fiecare om care va crede ca este o SINGURA STAPANIRE unde este?
    Cel care SINGUR ESTE SFANT drept si credincios, El este inceputul si sfarsitul, El va judeca toata faptura omenrasca indiferent ce nume isi pyne si cum se prea inalta omul!

    Un singur NUME este Sfant si acela este Cel Prea Inalt.
    Prin Fiul Sau s-a aratat si se arata Slava si stralucirea Sa!
    Duhul Sfant este singurul care poate sfinti!

    Se pare ca Cel care a Zidit cerul si pamantul si a dat Cuvantul Sfant, porunci sfinte, invataturi sfinte prin sfanta Sa gura si singurul Adevar adevarat, nu mai are loc de omul care se inalta si se prea inalta pe el insusi 😔
    Deocamdata 😔 sa nu uitam aceasta!

    Domnul sa mai aiba indurare de toti oamenii !

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Статьи на русском языке

Статьи на русском языке