’’Unde este Biserica acolo este şi Duhul Sfânt, iar unde este Duhul Sfânt, acolo este şi Biserica şi tot harul, iar Duhul Sfânt este Adevărul’’(Sf. Irineu de Lyon)
Pentru a accelera ’’victoria culturală a revoluţiei’’ bolşevicii au început să scoată şi să arunce moaştele sfinţilor, să confişte odoarele bisericeşti şi să dinamiteze locaşurile de închinăciune. În apărarea bisericilor şi mănăstirilor devastate au izbucnit răzmeriţe populare. Cei ce au cutezat să se împotrivească profanatorilor au fost fie lichidaţi pe loc, fie arestaţi.
Una din primele hotărâri ale autorităţilor sovietice luate împotriva Bisericii din Basarabia din 13 septembrie 1940 a fost confiscarea cărţilor bisericeşti, rezultând şi separarea Bisericii de stat, şi a şcolii de Biserică. Au fost închise toate aşezămintele de cultură şi educaţie creştină. În incinta Palatului Mitropolitan din Chişinău a fost instalat Palatul pionierilor.Capela Seminarului Teologic, Facultatea de Teologie şi alte capele au fost transformate în spitale, licee. Multe biserici au fost pângărite şi transformate în magazii, săli de spectacole, săli sportive sau au fost închise, iar cele aflate în construcţie au fost demolate. Printre măsurile luate împotriva Bisericii au fost şi demiterea preoţilor din casele parohiale şi sechestrarea recoltei şi bunurilor bisericeşti. Potrivit legislaţiei sovietice, întreg patrimoniul bisericesc aparţinea ’’de drept’’ statului. Astfel pe străzile Chişinăului se puteau vedea cum erau transportate icoane şi odoare bisericeşti aruncate de-a valma pe
Bolşevicii au folosit toate mijloacele posibile în scopul destrămării morale şi a îndepărtării creştinilor de Biserica lui Hristos, pe Care au încercat să-L scoată cu forţa din sufletul a zeci şi sute de mii de creştini. Însă ‚’’singura cetate ce nu se poate lua cu sila – este sufletul omului’’(Nicolae Iorga).
După Înviaţi din Siberii de gheaţă de Protodiacon Ioan Munteanu