Selectați pagina

Scurtă pravilă de rugăciune dată de Preacuviosul Serafim de Sarov

Scurtă pravilă de rugăciune dată de Preacuviosul Serafim de Sarov

ic-sf-serafimPărintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…

„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care Însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul Dumnezeu…„ (o dată).

Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale, sau te ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât: „Doamne miluieşte”, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.

După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, continuând aşa până la vremea somnului. Iar când se va întâmpla cuiva să petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci poate să zică aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Şi apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci”

Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului, este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine.

Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate, după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea jertfe curate.

Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul despre fapta bună a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul Scripturii, că tot cel ce cheamă numele Domnului se va mântui (Fapte 2, 21). Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să săvârşească rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, povăţuind şi el acum pe alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în biserică, acest strigăt să fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi curăţia…”.

7 Comentarii

  1. aron

    Sunteti siguri ca daca spunem doar pravila asta ne mintuim? Dar alti sfinti zic ca trebuie sa ne rugam mult, sa postim, sa plingem, sa facem milostenie, si nu se stie daca ne mintuim. Deci, unii zic intr-un fel, iar altii-in alt fel. Unde e adevarul? De ce se contrazic sfintii?

    Răspuns
    • anonim

      Nu te mintuiesti numai daca zici aceste rugaciuni, aceasta e doar o pravila cea mai simpla cum s-a si mentionat, dar daca ai timp clar ca faci si mai mult, e pravila de rugaciune, nu de viata, sigur ca trebuie sa postim cind e post, sa dam de pomana, sa facem fapte bune, etc. tot ce include o viata crestina autentica. Orice rugaciune curata se infaptuieste cu lacrimi, sau cu duh corespunzator, se simte cind e curata si cind nu te trage la rugaciune.

    • Andrei

      Intrebarea este mai veche, dar de actualitate.
      Folosind logica putem crede ca si Scriptura se contrazice. Pentru ca Hristos aseamana pe cei ce fac rugaciuni lungi cu paganii, dar avem si indemnul “neincetat va rugati”, vedem si mustrarea apostolilor care biruiti de somn, nu s-au putut ruga un ceas.
      Atunci cum sa ne rugam ?
      Aceasta tine si de masura fiecaruia. Un contabil nu ar putea sa care cu usurinta saci de 50 de kg, dar un hamal s-ar juca cu astfel de saci.
      Hristos ne-a lasat modelul de rugaciune:
      – “Tatal nostru”
      – “Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.”
      – “Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta.”
      Importanti duhovnici ca Pr. Cleopa spun ca trebuie sa ne rugam doua ore.
      Un parinte(cred ca Pr. Rafail Noica) spunea ca 15 minute de rugaciune atunci cand tot trupul doare sunt primite.
      Unii duhovnici dadeau canoane grele si multe metanii, altii mai contemporani spuneau ca omul modern este slabit si nu mai are nevoie atata de mare de smerire prin multe metanii.
      Una este masura unui adolescent, alta a unui copil si alta a unui batran.
      Chiar si omul are perioade in care poate mai mult si altele in care abia se da jos din pat.
      La fel e si cu postul, unii pot manca numai cate o felie de paine cu apa timp de o saptamana fara probleme, altul are gastrita.
      Se numeste dreapta socotinta, o intelepciune ce tine de autocunoastere.
      Poate ati citit despre persoane care au frecventat mari duhovnici care dadeau canoane foarte grele si privegheri, nu trebuie neglijata binecuvantarea ca un legamant puternic pe care o dadeau acestia, nu erau capabili sa poata face acest efort fara acea binecuvantare speciala.
      Omul de azi caruia ii zumzaie mereu mintea si nu prea munceste cu mainile ca sa poata spune neincetat rugaciunea trebuie sa caute sa aibe cat mai mult gandul la Dumnezeu.
      Sa nu uitam ca Dumnezeu cerceteaza inimile, lucrurile launtrice, emotiile, suferinta, bucuria, multumirea, cuvintele sunt mai degraba un mijloc de comunicare intre oameni, un ajutor pentru a ghida mintea si inima.
      Din nefericire rugaciunea a devenit pentru unii o poezie pe care o spun copiii seara la culcare, Vor putea ei sa faca fata valului de ispite de azi ?
      Un mare pericol pentru cei credinciosi este sa cada in rigorism, dogmatism, sa vada numai partea de ritual, lege, dogma, canoane si sa piarda din vedere “Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica, De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire”.
      Mereu trebuie gandul la Dumnezeu, la bunatatea si mila Lui, cu adanc de smerenie si pocainta, cu dragoste fata de toti, astfel rugaciunea va fi primita. Daca avem ura, invidie, judecam aspru, putem sa ne asteptam ca aceasta rugaciune sa fie ascultata ?
      Sunt persoane care tin post negru Vinerea ca sa poata blestema, oare asta vrea Dumnezeu de la crestini ?
      Altii trec numele dusmanilor pe lista mortilor la Pomelnic si nu vad nimic rau in asta.
      Dreapta socotinta, dragostea, mila, rugaciunea pentru altii, gasirea de pretexte pentru a face binele si a ne gandi mai mult la Dumnezeu, astea mantuie.

  2. anonim

    Dar iaca eu am o intrebare, sunt momente cind vreau sa ma rog, vine vremea si nu imi este a ruga, cum de procedat atunci? De rugat, sperind ca vine flacara sau abandonam?

    Răspuns
  3. simona

    @ anonim,

    Din invataturile Sfintilor , iti spun si eu ce stiu : daca ai o anumita randuiala , de la tine insuti , sau de la duhovnic (ceea ce este mai bine ) , adica la ce ore sa te rogi , la ce ore sa mananci , cat sa dormi , ce rugaciuni sa faci, etc. , atunci cand vine ora de rugaciune , fa rugaciunea orice ar fi , atat cat ai canon sa faci ( un acatist , o catisma , doua , etc. ).Eu am avut duhovnic pe Arh. Sofian Boghiu si par’ca si acum ii aud glasul , care-mi zicea : ” Oricat de obosita ai fi , sa nu te culci pana nu faci canonul “. Si asa invata si Sfintii Parinti , ca e de rau , daca nu implinim canonul . Avem a doua zi ispite ,caderi …Pe de alta parte , avem marturie ca diavolul trimis de un vrajitor , nu are putere asupra celui care are canon si il implineste intocmai.
    Parintele Ilarion Argatu , un alt mare duhovnic , spunea ca , daca avem un canon de la duhovnic , el trebuie implinit exact , nici mai mult , nici mai putin , caci extremele sunt ale diavolului.El (diavolul) adauga , sau scoate .
    O alta invatatura pe care o stiu de la Sfinti , este ca , daca nu avem chef de rugaciune , dar trebuie totusi sa ne rugam , sa ne silim putin inima ,sa ne concentram putin si apoi rugaciunea va incepe sa se incalzeasca .De multe ori incepem o rugaciune cu lancezeala si o terminam cu lacrimi.Tot Pr. Sofian spunea , ca daca ne-a fugit gandul in timpul rugaciunii , sa reluam de acolo de unde am pierdut sirul.
    Iar Pr. Argatu spunea , ca daca ne fuge gandul la rugaciune , sa ne oprim , sa facem cateva metanii si sa rugam pe Dumnezeu sa ne ajute , sau pe Maica Domnului.
    Insa fiecare sa faca ce simte ca il ajuta mai mult.
    Daca a trecut ora de rugaciune , la care ne rugam de obicei , nu trebuie sa ne nelinistim ( tot de la sfinti) , ci totul e sa ne pastram pacea sufletului si sa incepem a ne ruga si a implini canonul , chiar mai tarziu.Mie mi s-a intamplat sa fac chiar si maine , ce trebuia sa fac azi, dar este periculos a lasa pe maine . Insa mai bine maine decat deloc.Pentru cei mai slabi , este o invatatura ca nu trebuie sa se sperie daca nu au reusit sa implineasca canonul , dar sa faca ceva totusi din el . Si este o pilda cu un tata care a dat de lucru celor doi fii , sa lucreze fiecare o bucata de pamant pana seara . Unul dintre ei a zis ca e prea mult si ca oricum nu putea sa termine si s-a deznadajduit si nu a facut nimic . Al doilea , nu a terminat pana seara , dar a lucrat cat a putut fara sa deznadajduiasca .Iar tatal a laudat pe cel care a lucrat , desigur , iar pe celalalt , l-a ocarat ca pe un lenes.
    Cam asta stiu despre rugaciune.Doamne ajuta !

    Răspuns
  4. simona

    @ aron,

    Invataturile prezentate in articolul postat mai sus , in primul rand nu mi se par complete si este chiar foarte grav acest lucru . Sfintii ne invata ca in credinta ortodoxa , primul lucru pe care trebuie sa-l facem cand ne trezim , este sa sarim in piciore pe podea si sa ne inchinam cu Sfanta Cruce , zicand asa : In Numele Tatalui , al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!Apoi zicem de trei ori “Slava Tie , Dumnezeul nostru , slava Tie ” cu trei inchinaciuni mari , sau trei metanii si la urma zicem “Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Amin”!
    Abia apoi putem sa spunem si alte rugaciuni , dar acestea sunt lege . De altfel . toate rugaciunile incep la fel , ca si in biserica . Nu putem sa ne rugam lui Dumnezeu , daca nu I-am dat mai intai “slava”.
    Dupa ce am zis aceste rugaciuni , de regula spunem : “Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri , Doamne Iisuse Hristose Fiul lui Dumezeu , miluieste-ne pe noi “!
    Apoi zicem asa: “Imparate ceresc, Mangaietorule , Duhul Adevarului , Care pretutindenea esti si toate le plinesti,vistierul bunatatilor si datatorule de viata , vino si te salasluieste intru noi si ne curateste de toata intinaciunea si mantuieste , Bunule , sufletele noastre “.
    Deci , nu incepem nimic fara Sfanta Cruce si fara a zice in numele cui facem rugaciunea si fara ca apoi sa nu dam slava lui Dumnezeu .
    Un parinte cu mult har invata , si cred ca avea dreptate , ca , imediat ce ne sculam , sa facem ce am zis mai inainte ( cruce , in numele… si slava …)si apoi sa multumim lui Dumnezeu din inima ca am apucat o noua zi , sa-I multumim pentru pamantul de sub picioare , pentru ochi , minte ,aer , viata , etc, tot ce credem noi . Adica , o lauda si o multumire adusa lui Dumnezeu . Apoi putem sa mergem sa ne spalam pe fata , sa aprindem candela , sau o lumanare si sa citim , sau sa spunem si alte rugaciuni , cu exact acelasi inceput . Iar daca nu avem vreme , facem doar acea rugaciune cand ne trezim , sau altele , mai scurte , dupa aceea .
    Din psalmii lui David , avem invatatura ca daca inchinam primele ganduri lui Dumnezeu , este semn de evlavie si in acelasi timp, incepem ziua cu bine . Pe cand , daca incepem ziua cu gandul la altceva si facem altceva (lumesc) atunci cand ne trezim , intra diavolul in mintea noastra(cu ganduri desarte) si nu mai avem pace toata ziua .
    Canonul de rugaciune prezentat in articolul de mai sus ( cu acele completari facute de mine ), ar fi suficient pentru a ne mantui , daca implinim si celelalte porunci si virtuti. Insa este foarte important ca in tot ce facem sa avem un povatuitor , care sa ne spuna ce sa facem : un duhovnic. In felul acesta suntem paziti de ispite.
    In afara de rugaciunile pe care le facem potrivit cu canonul fiecaruia dat de preotul duhovnic , trebuie sa ne silim sa zicem in toata vremea ,in gand , sau cu glas , rugaciunea inimii , sau a lui Iisus , cum mai e numita: ” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mine , pacatosul “.Sau “Doamne , miluieste-ma” , sau “Doamne ajuta-ma “, sau “Maica Domnului miluieste-ma “, sau ajuta-ma .Tot timpul . Sunt forte bune. Atunci mintea noastra nu se mai ocupa cu lucruri lumesti,este aparata si avem pace .
    Deci asta trebuie , pace si rugaciune permanenta.
    Doamne ajuta!

    Răspuns
  5. simona

    @ aron,

    Nu te teme , nu se contrazic.Insa fiecare vine cu adevarul sau.Asa cum nu exista om identic cu alt om , tot asa nu trebuie sa luam ca definitiv un singur cuvant , de la un singur sfant.Ci sa luam ceea ce credem sincer ca ni se potriveste noua mai mult . Asa dau sfaturi Sfintii , dar si duhovnicii de azi : unuia ii da un sfat , altuia poate ii da un sfat contrariu .Citeste mult din Sfintii Parinti si vei intelege ; exista o unitate in diversitate , care nu trebuie sa ne contrarieze , ci sa ne faca sa intelegem ca fiecare om are felul sau de a fi si de a percepe .Daca un sfant facea 1000 de metanii pe zi , vrei sa facem toti ca el? Insa daca vrei si te lasa duhovnicul , poti sa faci 1000 de metanii pe zi , dar sa nu faci o lege din asta pentru toti. Caci multi judeca doar prin prisma lor si nu accepta ca suntem chiar foarte diferiti , de multe ori , unii de altii , nu numai in privinta nevointelor.
    Sfintii Parinti au indicat ca este mai bine sa avem o pravila mai usoara , dar constanta , decat grea si cu caderi.
    Cel ce are sufletul usor si curat si care nu judeca pe nimeni ,acela se mantuie si fara multa nevointa , insa trebuie si lacrimi , pentru pacate , pocainta ,etc.Deci trebuia implinite si celelalte virtuti , poruncile. . .
    Si, in functie de cat de mult ne straduim la implinirea poruncilor si la castigarea virtutilor, vom fi mai aproape , sau mai departe de Dumnezeu ( dar si cum considera Dumnezeu ).
    Insa, dupa cum arata si Sfantul Siluan Athonitul , etalonul credintei in Biserica Ortodoxa , este iubirea de vrajmasi . Cine nu intelege ca acolo trebuie sa ajungem cu totii , la acea mare si dumnezeiasca virtute , nu vom putea sa implinim chemarea la asemanarea cu Dumnezeu. De asemenea , Sfantul Siluan arata ca daca doar si pentru un singur om de pe pamant , simtim dusmanie , inseamna ca un duh necurat ne stapaneste.
    In final , toate acestea , nevointele , sunt mijloace de castigare a mantuirii , dar nu-si ating scopul, daca nu ajungem la iubirea de vrajmasi , la pace si la bucurie duhovniceasca .
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *