Selectați pagina

Scopul reeducării de tip marxist

Scopul reeducării de tip marxist

Reeducarea din penitenciarele comuniste reprezintă un fenomen în parte cunoscut de-acum, dar se pare că încă insuficient cercetat, în special prin prisma extensiilor și a influențelor sale nu doar asupra persoanelor implicate, ci și asupra vieții întregii societăți. Iar această lipsă în cercetarea fenomenului – ar trebui s-o spunem deschis! – reprezintă o lipsă și o imaturitate a noastră, a celor ce astăzi, care avem șansa unică să cunoaștem în ansamblu principiile, obiectivele și implicațiile evenimentelor cosmogonice din epoca comunistă, astfel încât să învățăm din trecutele greșeli ale omenirii și să nu ne ia pe nepregătite încercările viitoare pe care viața ni le poate pregăti în orice ceas.

Înainte de toate, ar fi bine de aflat că fenomenul reeducării din pușcăriile comuniste nu a vizat doar o schimbare individuală a unor persoane (așa-zișii dușmani de clasă declarați de comuniști) sau o înlocuire de paradigmă culturală specifică ideologiei marxiste, întrucât reeducarea nu a fost un caz izolat sau vreun accident colateral al materialismului științific. Reeducarea a fost în primul rând un nemilos experiment asupra omului, care a urmărit o restructurare a caracterului și a credințelor persoanei în spirit ateu marxist.

De aceea, se poate spune că avem de-a face cu un fenomen ce și-a propus să schimbe modul propriu al existenței umane prin anularea libertății și a conștiinței de sine, așadar un atentat la adresa persoanei omenești create „după chipul lui Dumnezeu”. Acest fapt face să aibă ecouri nebănuite și imprevizibile până astăzi, în toată istoria ulterioară a omenirii. Aceasta întrucât conducătorii organelor represive comuniste și-au propus ca cei reeducați la Pitești, dar și în alte penitenciare să fie „aruncați” apoi în lume și să contribuie activ, la rândul lor, la reeducarea întregii societăți în spiritul demonic al materialismului.

Așa cum obișnuia să se repete la Pitești: aici se realizează „revoluția condensată”, care va fi urmată de „revoluția difuzată”. Adică, se urmărea crearea prin reeducare a unor elemente umane satanizate în stare să schimbe lumea din interior, dar care să dea impresia că omul se schimbă printr-o firească evoluție istorică, iar nu prin constrângerea unor factori exteriori. Așa pare să fi deosebit lucrurile pătimitorul și extraordinarul analist Ioan Ianolide, în cartea sa Întoarcerea la Hristos, în care consemnează:

„Este o jumătate de secol de când revoluția comunistă a infectat lumea întreagă. Interna­ționala comunistă este forța politică cea mai puternică azi în lume şi fără rival. Lumea pare hipnotizată. Alte multe forțe stângiste socialiste, umaniste, pacifiste şi democrate fac jocul comunismului. Sunt exploatate racilele societății capitaliste şi criza religioasă a lumii civilizate pentru a «restructura» ateu lumea întreagă”.

Așadar, Ianolide observă și prevede, în același timp, o proliferare globală a forțelor comuniste care toate au ca obiectiv răspândirea materialismului ateist, sub a cărui umbrelă va fi pe deplin justificată prigoana creștinilor din întreaga lume.

Prin urmare, s-ar putea spune că scopul final ar reeducării, așa cum s-a produs aceasta în penitenciarele comuniste din România și din tot lagărul sovietic, nu este nici pe departe unul particular – cel particular a fost doar unul experimental -, ci vizează o influență și o transformare universală a umanității. Aceasta țintește restructurarea globală a tuturor oamenilor, perspectivă confirmată de ideologia interna­ționalelor socialiste de pe tot mapamondul.

Dar ce este, în ultimă analiză, globalismul ateu? În profunzime, acesta nu poate fi privit decât ca o caricaturizare a comunității eclesiale, prin intenția sa de a transforma lumea într-o masă inconștientă proletară, precum și o pervertire a caracterului universal al Bisericii lui Hristos – prin care aceasta cuprinde totul și toate în trupul lui Hristos -, într-o rețea globală controlată, al cărei dumnezeu declarat nu este altul decât vechiul Mamona.

Și odată încheiat tot acest program materialist global, în vremurile de pe urmă, se va afla într-o totală opoziție cu ethosul creștin, lucru ce va declanșa prigoana finală asupra următorilor lui Hristos. Aici duhul profetic al lui Ianolide se întâlnește cu cel al Cuviosului Serafim Rose, care a afirmat referitor la suferințele mucenicilor creștini din lagărul socialist: „Ceea ce s-a început astăzi în Rusia se va sfârși mâine în America”.

Nicușor Deciu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: