Selectați pagina

Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească

Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească

…A apela la medic în timpul bolii nu este păcat. Sănătatea este darul lui Dumnezeu. Şi trebuie păstrat. Dar, pentru atunci când nu este păstrat, Dumnezeu i-a creat pe medici şi medicamentele. Iar folosirea lor nu înseamnă ieşirea din rânduielile lui Dumnezeu. [III, 446]

Înfrânarea patimilor este mai bună decât orice medicament; şi prelungeşte durata vieţii… [III, 447]

Sănătatea voastră s-a zdruncinat. Iar sănătatea zdruncinată poate zdruncina şi mântuirea când din gura bolnavului se aud vorbe de cârtire şi glasuri de deznădejde… Sănătatea şi nesănătatea în mâinile proniei lui Dumnezeu faţă de noi sunt mijloace de mântuire atunci când şi de una şi de cealaltă ne folosim în duhul credinţei… Însă ele pot duce şi la pieire atunci când ne purtăm faţă de ele cu încăpăţânare. [III, 470]

Aţi solicitat tratament. Iată tratamentul. Alergaţi la Maica Domnului şi ea totdeauna vă va ţine în stare de bucurie… [III, 471]

…Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească. Viaţa în Dumnezeu, desprinzându-se din valurile lumii, umbreşte cu pace inima, iar prin aceasta ţine şi trupul tot în stare de sănătate. [III, 514]

Cel însănătoşit, de obicei, se simte înnoit. Cred că şi voi aveţi acelaşi sentiment. Trebuie să faceţi astfel încât această înnoire trupească să fie însoţită de înnoirea duhovnicească. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a arătat-o într-o scurtă rugăciune, pe care aţi făcut-o atunci… Atenţia, dar, în acest timp să o ţineţi nu în minte, nici în cer, ci în inimă, acolo înlăuntru, sub sânul stâng. Când vă veţi obişnui, veţi alunga cu ea toate tulburările şi veţi chema pacea în suflet. [IV, 647]

Neliniştea duhului şi patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în general, viaţa trăită în post este cel mai bun mijloc pentru păstrarea sănătăţii şi înflorirea ei…

…În vederea refacerii grabnice a sănătăţii, pentru a sluji mai mult Domnului, puteţi îngădui puţin, fără să faceţi păcat, neputinţele trupului cu privire la somn, muncă, şedere şi hrană. [IV, 694]

A vă păstra sănătatea este o datorie. Păstraţi-o. Căci şi cei sănătoşi trebuie să se gândească la moarte. Ea este în spatele tuturor şi fiecare trebuie să se întoarcă mai des la gândul: iată, vine moartea! [IV, 741]

De muncit să munciţi, căci acesta este un lucru sfânt. Dar şi sănătatea trebuie să v-o păstraţi. În fiecare zi să staţi un ceas la aer curat şi să dormiţi destul, să mâncaţi puteţi şi mai puţin, iar de vin să nu vă atingeţi deloc. Munca nu va lăsa nici o urmă vătămătoare. Iar dacă la acestea puteţi adăuga şi exerciţiul fizic – să şlefuiţi, să tăiaţi cu ferăstrăul, să strunjiţi -, puteţi deveni cu totul inaccesibil faţă de neputinţe…

Ţelul [gimnasticii] este ca nici un muşchi să nu trândăvească şi să stea fără lucru, ci, dimpotrivă, în orice zi fiecare să fie tras de mânecă… şi încordat. De aici – cursul măsurat şi funcţiile nutritive ale trupului. [VIII, 1453]

(extrase din: Sf. Teofan Zavoratul – Sfaturi înțelepte, Ed. Egumenița)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *