Selectați pagina

Să ne obişnuim să facem rugăciunea acum, ca să-L slăvim pe Dumnezeu în veşnicie

Să ne obişnuim să facem rugăciunea acum, ca să-L slăvim pe Dumnezeu în veşnicie

Rugăciunea cu silire stă în voia noastră, iar rugăciunea cu umilinţă atârnă de Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm atât cât putem, iar silindu-ne Dumnezeu ne va da nouă umilinţă la vremea cuvenită, atunci când va binevoi.

***
Rugăciunea este hrana sufletului. Sufletul celui care se roagă cu luare-aminte se întăreşte din ce în ce mai mult în toate necazurile.

***
Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să facem rugăciune cu luare-aminte şi cu umilinţă pentru păcatele noastre. O astfel de rugăciune este după dreptar. Atunci când ne rugăm, să nu dăm atenţie la vreun lucru. De gândurile de mândrie îngrădeşte-te cu gânduri smerite.

***
Să ne obişnuim să facem rugăciunea acum, ca să-L slăvim pe Dumnezeu în veşnicie.

***
Nu trebuie să faci totul după pravilă, ci trebuie să faci totul după puterile tale. Dumnezeu nu cere nimic peste puterile noastre. Oricât ar fi de scurtă rugăciunea, să te străduieşti să o săvârşeşti cu luare-aminte. Roagă-te mai mult. Dacă nu reuşeşti, să nu te tulburi însă.

***
Impotriva gândurilor necurate să întrebuinţăm sabia cea duhovnicească – numele lui Dumnezeu.

***
Unde este ocărâre de sine, acolo este smerenie, acolo este mântuire.

Vreau să vă îndreptaţi şi să nu osândiţi pe nimeni, luând aminte la păcatele voastre.

***
Sfântul Efrem Sirul se ruga astfel: „Doamne, dă-mi să văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu!” Să ne rugăm asemenea lui, uneori în tăcere, iar alteori cu buzele. Neîncetat să suspinăm pentru păcatele noastre, asemănându-ne orbului din Ierihon: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine!” Iar dacă se întâmplă ca din nebăgare de seamă să greşim, atunci să ne punem nădejdea în îndurarea lui Dumnezeu, cerând ajutorul Lui: „Doamne, miluieşte-mă şi ajută-mă pe mine să mă îndrept!”

***
Clevetitorul mult vorbeşte. Să-l lăsăm să clevetească dacă vrea. E bine să nu fie adevărate cuvintele sale. Nu trebuie să luăm aminte la jignirile sale. Să nu deznădăjduim şi să avem smerenie, căci deznădejdea este de la cel viclean, trebuind să suferim multe pe calea mântuirii. Să nu îi judecăm pe alţii, căci dintru aceasta vine deznădejdea.

***
Domnul îngăduie neputinţe şi lenevie pentru smerirea noastră, ca să nu ne lăudăm. Să avem întotdeauna simţământul pocăinţei cu nădejde în Domnul şi cu frângerea inimii.

***
Lenea provoacă chinuri sufletului. Dacă ne cuprinde lenea, atunci trebuie să ne silim pe noi înşine, căci odată ce cădem în lenevie va fi mai greu să ne ridicăm din aceasta. Cuvinte deşarte să nu ascultăm, ci să ne deprindem cu rugăciunea pentru a nu mai auzi astfel de cuvinte în jurul nostru.

Fragment din cartea „Părinţii din Pustia Optina despre rugăciune”, Editura Sophia

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: