Selectați pagina

Rezultatele unor cercetătorilor ruși cu privire la efectele rugăciunii

Rezultatele unor cercetătorilor ruși cu privire la efectele rugăciunii

Dintre bolnavii de cancer inoperabili, credincioşii trăiesc cu cinci ani mai mult. Şi nu este o întâmplare. Există multe informaţii statistice: rugăciunea tratează chiar şi bolile incurabile. Aceste date sunt cunoscute de mult, însă nu este clar de ce şi cum anume se întâmplă aceasta. Acest aspect al acţiunii rugăciunii asupra organismului uman a fost luminat prin intermediul descoperirilor ştiinţifice ale unui grup de cercetători rusi, condus de Dr. Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuro-psiho-fiziologie din cadrul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psiho-neurologică „Bekhterev” din St. Petersburg.

Ştiinţa recunoaşte doar trei stări cerebrale: starea de veghe, somnul rapid şi somnul lent. Reiese că nu există o simetrie: somnul are două stări, iar starea de veghe doar o stare. Grupul condus de profesorul Slezin a descoperit starea de veghe ce lipsea şi a clasificat-o ca „cea de-a patra stare funcţională a creierului”. Ea a fost numită starea de veghe „lentă” sau trezvia rugăciunii şi are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Cercetările conduse de Valeri Slezin au arătat că rugăciunea (prin efectele ei) poate fi văzută. Mai mult, ea poate fi măsurată cu ajutorul encefalografului cunoscut în toată lumea. Descoperirea a fost făcută atunci când în laboratorul de neuro- şi psiho-fiziologie se cerceta starea omului în timpul rugăciunii. În acest scop au fost invitaţi studenţii şi auditorii Seminarului Teologic şi cei ai Academiei din St. Petersburg. Ei au fost înregistraţi în timpul rugăciunii prin intermediul encefalogramei (EEG).

Rezultatele înregistrărilor au fost minunate. O imagine deosebit de uimitoare a oferit-o înregistrarea EEG pentru unul dintre oaspeţii care se ruga mult mai intens. La acesta s-a observat scăderea treptată a impulsurilor (undelor) biologice ale creierului până ce, în final, au rămas doar impulsurile delta, care sunt cele mai lente (cu o frecvenţă de 2-4 Hz). La un adult o astfel de stare a creierului se instalează doar în timpul aşa-numitului somn lent, iar în timpul stării de veghe doar la nou-născuţii în vârstă de trei-patru luni. Undele biologice care au rămas aveau o oscilaţie atât de mică, încât practic se apropiau de o linie dreaptă. Înregistrarea EEG a acestui rugător indica de-concentrarea totală a scoarţei cerebrale, cu toate că el era conştient! După ce oaspetele a încheiat rugăciunea, ritmul impulsurilor electrice ale scoarţei sale cerebrale a revenit la normal: undele alfa la 8-12 Hz şi undele beta la 13-30 Hz.

Starea de rugăciune este, aşadar, asemănătoare cu starea nou-născutului. Cuvintele lui Cristos „Fiţi asemenea copiilor şi vă veţi mântui” pot fi atribuite şi stării creierului. În timpul rugăciunii, scoarţa cerebrală este deconectată şi omul percepe informaţia direct, sărindu-se peste procesele de gândire şi analiză din creier (minte).

Pe măsură ce persoana creşte, senzaţia de siguranţă specifică nou-născutului dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, după cum au dovedit cercetările.

Cea mai importantă concluzie a fost că cea de a patra stare a creierului este la fel de necesară omului, ca şi celelalte trei. Lipsa oricăreia dintre cele patru stări perturbă dezvoltarea armonioasă a omului, duce la boală şi degradare. Când în viaţa omului nu există cea de-a patra stare fiziologică a creierului, necesară acestuia, adică nu există rugăciune, atunci apar procese negative serioase.

Profesorul Slezin afirmă că atunci când din viaţa omului lipseşte sau nu este dezvoltată suficient cea de a patra stare, trezvia rugăciunii, apare declinul, după cum se arată în cartea „Declinul occidentului” de Splenger, scrisă încă din anul 1920. Spengler a prezis declinul civilizaţiei occidentale (către anul 2000), deoarece este exagerat de raţionalistă.

Rugăciunea asigură omului legătura cu Dumnezeu, îl scoate din cercul grijilor obişnuite (trecătoare) şi îi arată scopul adevărat al vieţii. Un om care s-a lipsit de bunăvoie de cea de-a patra stare a conştiinţei, un om fără trezvia rugăciunii „cade” inevitabil în lumea materială, în lumea celor trecătoare. El uită că este muritor şi aleargă după beneficii materiale.

Viitorul nu aparţine bombei atomice (marilor descoperiri), ci pruncului, un lucru aparent iraţional, care nu este necesar din punct de vedere raţional, utilitarist. La fel este şi cu rugăciunea, care îl face pe om asemenea pruncului.

În Scriptura se spune: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care vine de la Dumnezeu”. Umanitarismul de astăzi a preluat parţial normele creştine, dar la înlăturat pe Creator şi, de aceea, s-a prăbuşit. Dar rugăciunea pune toate lucrurile la locul lor. Ea ne-a arătat că, în afară de această lume, există şi cealaltă lume, cealaltă dimensiune. Şi lumea care se află mai sus aceea este cea importantă. Dacă ţinem seama de aceasta, atunci agoniselile de aici (gloria, banii, lucrurile materiale) vor fi văzute la adevărata lor valoare.

Conform statisticilor, persoanele bolnave de cancer, credincioase, trăiesc mai mult decât cele necredincioase. Prin rugăciune, ele scapă de frică şi îşi măresc imunitatea.

În timpul rugăciunii profunde omul se desparte de realitatea de zi cu zi, ceea ce duce la distrugerea conexiunilor patologice din creier şi organism. Părăsind modelele patologice, omul contribuie la însănătoşirea sa. El simte că lumea este efemeră şi acceptă adevăratele valori, ajunge la armonie în relaţia cu Dumnezeu. Şi acest lucru duce la faptul că, prin rugăciune, se însănătoşesc chiar şi bolnavii de cancer inoperabili. Ştiinţa cunoaşte astfel de cazuri.

Cea de-a patra stare a creierului este calea spre armonia interioară. Rugăciune este un remediu puternic. Ea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală, cât şi vindecarea fizică.

Dr. Alexis Carrel, Rugăciunea – Consideraţii medicale şi ştiinţifice

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *