Selectați pagina

Reeducarea prin educație, cultură și învățământ în Occident – un alt fel de Aiud

Reeducarea prin educație, cultură și învățământ în Occident – un alt fel de Aiud

Observam de ceva vreme, ca suntem martorii impunerii unei politici cosmopolite-globaliste, pe intreg continentul european.

Implementarea unui liberalism anarhic de sorginte marxista este total in vestul Europei si inca doar partial in fostul bloc comunist. Peste tot in Europa se au in vedere urmatoarele lucruri:

– persecutia crestinismului
– monopolul asupra educatiei, culturii si invatamantului
– distrugerea familiei crestine.

Asupra ultimelor doua aspecte, ma voi opri in randurile care urmeaza.Mai cu seama voi incerca sa ma axez pe educatia copilului in familie, pe rolul primordial pe care trebuie sa-l aiba parintii in educatia copiilor lor. Si asta deoarece familia crestina, alaturi de Biserica Crestina si abia apoi de institutia de invatamant numita scoala, sunt primordiale in formarea si dezvoltarea caracterului viitorului adult.

Astazi insa, din pacate, se duce o lupta de spalare totala a creierelor, am putea spune ca asistam la un amplu si intens proces de reeducare, de rupere de traditii, de negare a valorilor crestine, de eliminare a sentimentului apartenentei nationale si religioase. Fara indoiala, ne aflam in fata unei civilizatii faurite ca o replica la civilizatia crestina, nu altfel decat prin inversarea sau rastalmacirea valorilor fundamentale ale crestinismului: dragostea, blandetea, smerenia.

O civilizatie a „nonviolentei”, dar care experimenteaza si foloseste arma biologica si arma atomica, diversele vaccinuri si alimente artificiale sau modificate genetic. In aceasta noua lume, un parinte care-i da o palma la fund copilului sau este un infractor, iar un tata care ucide un caine vagabond ce tocmai i-a sfasiat copilul este pedepsit de lege. De asemenea contemporanii nostri prefera o femeie care-si ucide copilul in pantece, unei mame care si-a lovit copilul peste fund.

Legile moderne favorizeaza si intretin aceasta realitate, modificand insasi conceptia morala si juridica despre crima, dar si despre ceea ce inseamna relatiile interumane in complexitatea lor.

Pedepsele asa-zise „nonviolente”, impuse de pedagogia moderna, aduc frustrari si complexe multiple in comparatie cu traditionala palma la fund. Eroarea principala a pedagogiei moderne este aceea ca il vede pe copil separat de parinte, adica propune o relatie conflictuala de la inceput, si tot procesul educatiei decurge doar prin prisma acestui conflict care este indus artificial.

Conflictul dintre parinti si copil, pe care atat de mult si-l doreste societatea contemporana, intervine abia in momentul in care copilul a fost infectat cu anti valori si proaste deprinderi prin intermediul diverselor programe TV, al revistelor sau jocurilor electronice si cibernetice, al jocurilor on-line sau diverse retele de socializare. Statul totalitar in care traim incurajeaza acest tip de produse, odata cu ideea ca orice copil, pentru a-si forma o personalitate complexa, trebuie lasat sa se dezvolte liber. In orice caz, societatea contemporana substituie parintele statului, vazand in parinti simpli reproducatori si intretinatori ai copilului, deoarece parintelui i se inoculeaza la toate nivelurile ideea ca amestecul in viata personala a copilului este o impietate, un atac la personalitatea lui, un abuz.

Intr-adevar, copilul este o persoana si are o personalitate, dar care nu poate fi contrapusa personalitatii si autoritatii parintelui, pentru ca personalitatea copilului este in formare, iar aceasta formare trebuie sa depinda in totalitate de parinte. Copilul creste dupa chipul si asemanarea parintilor, iar aceasta este o lege Dumnezeiasca.

Or pedagogia moderna nu are alt scop, decat daramarea autoritatii parintelui, pregatind tipul de educatie pe care statul o impune, adica o educatie individualista care separa pe tata de fiu si pe frate de frate in favoarea statului. Omul modern, independent de restul lumii si chiar de proprii parinti, nu observa ca prin aceasta isi taie radacinile, transformandu-se intr-un experiment nefericit.

Un astfel de individ care creste in afara autoritatii parintesti si afara valorilor promovate de familia crestina, va recunoaste in schimb autoritatea deplina a statului democrat, de fapt totalitar care l-a creat. De asemenea acesti indivizi se vor teme mai mult decat orice, sa nu-si piarda locul de munca, pozitia sociala, bunastarea personala, acceptand teroarea pshihologica, umilirea si amenintarea cu demiterea practicata de patronii moderni.

Caci statul ideal, cel in care traim in prezent, in acceptiunea totalitarismului modern, este acela care isi subordoneaza cetatenii fara ajutorul politiei si al armatei, doar prin tortura psihologica…….prin reeducare.

Cristian Ardeleanu

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *