Selectați pagina

Principii de vieţuire creştină în închisoarea comunistă

Principii de vieţuire creştină în închisoarea comunistă
Foto: Valeriu Gafencu cu mama sa şi Ioan Ianolide în lagărul de muncă de la Galda 1946

Foto: Valeriu Gafencu cu mama sa şi Ioan Ianolide în lagărul de muncă de la Galda 1946

După 1990 s-a scris tot mai mult despre cel supranumit „Sfântul închisorilor“, adică Valeriu Gafencu. Fusese arestat şi condamnat la ani grei de închisoare în vremea regimului antonescian pentru că ar fi participat la rebeliunea legionară din Iaşi. În aceeaşi temniţă i-a urmat un alt condamnat, care ar fi activat într-o organizaţie interzisă, precum tineretul legionar, acesta fiind Ioan Ianolide.

Gafencu a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la ani 25 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.

Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;

2. Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;

3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;

4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;

5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;

6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;

7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;

8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;

9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;

10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;

11. Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;

12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.

Aceste principii au circulat în rândul deţinuţilor din penitenciarele de la Târgu Ocna, Jilava, Văcăreşti şi Aiud, constituind un real suport moral şi spiritual în vremea detenţiei comuniste. În schimb, Securitatea le-a considerat a fi principii „legionare sub masca religiei“, menite să-i întărească pe legionari în lupta politică dusă împotriva regimului „democrat-popular“.
Sursa: Ziarul Lumina

3 Comentarii

  1. simona

    8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;
    9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;

    Ce bine ar fi fost daca aceste principii ar fi fost asimilate si in Biserica Ortodoxa in aceasta forma explicita de catre toti credinciosii ! Acum nu ne-am mai fi confruntat cu instigarea de catre chiar fete bisericesti a credinciosilor mireni la demonstratii stradale cu slogane ofensatoare la adresa ierarhilor si cu indemnul de a le filma si a le posta pe net !
    Sa ne iubim unii pe altii ca intr-un gand sa marturisim!

    Răspuns
  2. marele Păcătos

    Sărmanii ierarhi.
    A fost proorocit de către Sf.Cuv.Pelagheea de la Rezani, că toţi vor deveni ca Iuda vânzători.

    Asta prin ce? asta prin coduri din actele de identitate.

    de aceasta şi se spune că cei ce binecuvintează primirea acestor nume-antibotez, ei şi vor purta răspundere.

    imaginaţivă, că nu numai semenii noştri botezaţi vor fi predaţi gheenei, de vor primi pecetea ci şi ierarhii.

    Sfântul Iustin Pârvu a proorocit: “veţi fi vânduţi şi omorâţi de către păstorii voştri (preoţi, ierarhi)”

    despre ce să mai vorbim, însă că noi nu trebuie să ne mâhnim de aşa ceva, ci să primim toată scârba, precum scrie în Sfânta Scriptură, pentru ca să o împlinim.
    Şi oricum o împlinim, sau ca trădători, sau ca robi ai Lui Dumnezeu!

    Răspuns
  3. simona

    Doamne ajuta ! trebuia sa iubim pe toti oamenii si sa nu avem gand rau asupra nimanui , ca toti de Dumnezeu suntem facuti si noi cu de la noi putere nu facem nici un fir de par . De ce sa uram pe cineva ? ca nu luam nimic cu noi , dincolo!
    Slavit sa fie Dumnezeu!

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *