Selectați pagina

Pr. Savatie despre ascultare in lumea noastra secularizata

Pr. Savatie despre ascultare in lumea noastra secularizata

’’Un alt aspect care a alimentat întotdeauna verva criticilor Bisericii este ascultarea. Sub pretextul ascultării s-au comis nu puţine lucruri stupide, iar alteori tragice. In numele ascultării s-a tacut atunci cînd era nevoie de mărturisire sau au fost ucişi oameni atunci cand era nevoie de diplomaţie, aşa cum este cazul tăcerii din timpul comunismului sau al încrancenării îndreptate prosteşte împotriva ortodocşilor de rit sau de stil vechi.

Tot aşa, de cate ori ierarhia, împinsă din spate de liderii politici, lansează cîte o poruncă deocheată, cum ar fi măsurile de epurare a mănăstirilor din vremea lui Cuza sau a lui Hruşciov, totul se face sub deviza „ascultării”.

Ascultăm! Ascultăm! Şi iar ascultăm! Ordinele nu se discută, ci se execută. Mentalitatea de armată, în care asculta­rea se reduce la simpla executare a unui ordin, s-a impus, din nefericire, nu doar în ochii criticilor Bisericii, ci chiar şi în ai credincioşilor înşişi.

Scopul meu nu este să instig la neas­cultare, ci doar sa refac sensul evanghe­lic al ascultării, aşa cum ni l-a lăsat Hristos. Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiţia iubirii. Cel ce Mă iubeşte pe Mi­ne – spune Hristos – ascultă cuvintele Mele.Aşadar ascultarea este o expresie şi o do­vadă a iubirii – ascult pentru că iubesc.

In sensul evanghelic şi patristic, doar ascultarea din dragoste, liberă, este o vir­tute, ascultarea iraţională sau din frică fiind proprie doar animalelor şi robilor.

Exemplele din mediile monahale pri­mare care se aduc în sprijinul ascultării oarbe trebuie înţelese separat de filosofia ascultării în sine. Ele privesc un nivel spiritual superior şi nu este cazul să le aplicăm cu referire la situaţiile „politice” concrete, în care credincioşilor li se im­pune tăcerea cu referire la integritatea dogmatică şi morală a Bisericii.

Lepădarea totală de sine a unui călugar precum Acachie Ascultătorul, care moare în urma bătăilor primite de la staretul său, despre care povesteşte Cuvio­sul Ioan Sinaitul în Scara sa, capătă sens numai datorită libertăţii depline a gestu­lui său. Adică acest Sfant Acachie, „fiind simplu la purtări, dar înţelept cu mintea“ – atenţie! -, spune Cuviosul Ioan, si-a adus propria libertate în jertfă, după modelul lui Hristos, acelui bătrîn necioplit care îl bătea zilnic. Care a fost rezultatul acestei jertfe? Bătranul leneş şi rău a fost trezit la pocăinţă după ce a auzit glasul lui Acachie din mormant. Aşadar dragostea hristică a lui Acachie s-a adus pe sine, prin renunţarea la propria libertate, drept jertfă mantuitoare pentru un om care, altminteri, părea iremediabil pierdut.

Această idee este exprimată şi de Apostolul Pavel, cînd zice: „Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobandesc pe cei mai mulţi“.

Toate cazurile de ascultare totală re­latate în literatura patristică se referă la răbdarea umilinţelor de tot felul, nu şi la supunerea faţă de o poziţie dogmatică sau morală nedreaptă.

Ascultarea încetează acolo unde intervin nedreptatea şi minciuna, căci dra­gostea, despre care am spus că este condiţia ascultării evanghelice, se bucura doar de adevăr. Ascultarea nu se face doar pe linie ierarhică, ci, mai ales, pe li­nia adevărului şi a iubirii. Oricine vesteste o altă Evanghelie, fie episcop, patriarh, sinod sau chiar înger din ceruri, spune Apostolul Pavel în Epistola către Galateni, anatema să fie. Pentru noi nu există autoritate în afara Evangheliei iubirii şi a jertfei lui Hristos.

Este nepotrivită şi convingerea că doar Sinodul episcopilor este infailibil, putand, de aceea, să impună porunci de necontrazis, căci aceasta nu e decat o re­plică, puţin mai înmuiată, la infailibili­tatea papală.

Nu numărul şi rangul celor adunaţi sfinţeşte adunarea, ci adevărul mărturi­sirii lor. Sinoadele Ecumenice au fost numite sfinte pentru că au fost conforme adevărului. Au existat însă şi sinoade de episcopi cu totul păcătoase, cum a fost, de exemplu, sinodul denumit ulterior „talhăresc”, la care a fost condamnat Sfantul Ioan Gură de Aur. Orice credincios trebuie să ştie acest lucru, pentru a nu cădea în capcana „ascultărilor” şi „binecuvantărilor” mincinoase.

Aşa se explică paradoxul că mari în­văţători ai smereniei şi ai ascultării, precum Ioan Gură de Aur sau Maxim Măr­turisitorul, au fost de neînduplecat atunci cand li s-au cerut lucruri nedrepte de către suveranii lumii acesteia, dar şi de către adunarea episcopilor vanduţi; în cazul lui Ioan, să renunţe la apărarea săracilor şi la mustrarea făţişă a lăcomiei şi imfumurării împărătesei, iar în cazul lui Maxim, renunţarea la a mai condamna în public mărturisirea de credinţă greşi­tă a împăratului şi a patriarhului Constantinopolului din timpul său. Atat ma­rele Ioan, cat şi marele Maxim au murit departe de ţara, condamnaţi de Biserică, pentru ca mai apoi să li se ducă în toată lumea slava de stalpi şi dascăli ai Bisericii.

De fapt, fenomenul martirajului în Im­periul Bizantin, declarat ortodox, trebuie să spulbere desăvarşit mitul ascultării oarbe pe linie ierarhică a creştinilor. Sfinţi mărturisitori precum Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, depus de cinci ori de pe scaunul patriar­hal, Ioan Gură de Aur (secolele al IV-lea-al V-Iea), depus de pe scaunul Constantinopolului, monahul Maxim Mărturisitorul (secolul al VII-lea), ucis prin epuizare după ce i se taie mana dreaptă şi limba, monahul Ioan Damaschin (secolul al VIII-lea), anatemizat de trei ori, monahul Teodor Studitul (secolul al VIII-lea) şi mulţi alţii, mai puţin celebri, dar care au fost prigoniţi sau ucişi exclusiv de împăraţi şi episcopi „ortodocşi”, sunt cei care, „ascultând de Dumnezeu mai mult decat de oameni”, au dus Biserica lui Hristos de-a lungul secolelor.

Acestora li se alătură şi cei care, în perioada comunismului ateu, nu s-au speriat nici de chinurile temniţelor, nici de caterisirile ierarhilor vanduţi, ci şi-au păstrat intactă integritatea lăuntrică, mărturisind în numele unui popor întreg, atat in Rusia, cat şi în România şi aiurea.

Fiecare să se cerceteze pe sine, căci Cugetul singur îi va spune unde se termină „fericita şi pururea pomenita ascultare“, cum dulce o numeşte Ioan Scararul, şi unde începe nefericita şi pururea osandita laşitate. Vorba Sfîntului Maxim Mărturisitorul: Nu este nimic mai silnic decît o constiinta care te acuză şi nimic mai îndrazneţ decat o conştiinţă care te apără “.

De Ieromonah Savatie Bastovoi, “Cind pietrele vorbesc – Biserica fata in fata cu propria imagine“

14 Comentarii

  1. Liviu

    În România, tot sub numele ”ascultării” a trecut Biserica Ortodoxă pe stil nou în 1924(adoptând calendarul greogorian). Iar cei care au rămas să țină stilul vechi au fost numiți stiliști. Ce stupid! Și cei care au făcut schisma (cei ce au adoptat stilul nou) îi arată cu degetul pe conservatorii ce țin stilul vechi, că cică, aceștia din urmă au greșit mai mult că nu au făcut ”ascultare”.

    Păcat că România, țară cu așa tradiție ortodoxă bogată, a mers la așa trădare și lașitate! Păcat!!!

    Răspuns
  2. simona

    “Vorba Sfîntului Maxim Mărturisitorul: Nu este nimic mai silnic decît o constiinta care te acuză şi nimic mai îndrazneţ decat o conştiinţă care te apără”.
    Foarte adevarat spus, aici e vorba de propria-mi constiinta, deoarece Dumnezeu mi-a dat constiinta ca sa ma judec pe mine, nu sa judec pe aproapele.
    De aceea crestinii ortodocsi din Romania nu arata cu degetul spre nimeni, pentru ca ortodoxul are inima de judecator pentru el insusi si inima de mama pentru ceilalti.Ea nu critica alte credinte, ci cauta sa le aduca pe calea cea buna, in timp ce altii, nu numai pe cei de alta credinta nu vor sa-i ajute, dar isi dau toata silinta ca sa rupa unitatea si pacea ortodoxiei din Romania.

    In ce priveste ascultarea, aceasta cunoaste trei faze, conform invataturilor Sfintilor Parinti : aceea de sluga, de argat si de fiu.Sluga asculta de frica, argatul asculta pentru leafa, iar fiul asculta din iubire.Si toate aceste trei ascultari se raporteaza la persoana lui Dumnezeu.
    In Biserica nu exista razmerita, exista sinoade .In rest, totul este ascultare si iubire.

    Răspuns
  3. slava

    Simona ce bucurie ca te avem pe tine, ca toti suntem in inselare si tu ne indrepti, ce norok avem ca indrepti fiecare articol dupa dreptatea ta, poate sati faci un blog si akolo sa ne dai sfaturi ca pe noi nu ne duce mintea si capu?

    Răspuns
  4. Ala

    Simona, crezusem ca ai renuntat la a tot ne predica pe acilea. Sa fii sanatoasa si inteleapta si mantuita, in rest ne vom descurca noi cumva si fara apologia dumitale. Cu iertare

    Răspuns
  5. simona

    Frate Slava si sora Ala, de ce credeti, dragii mei, ca va scriu voua ?
    Eu scriu pentru Dumnezeu si pentru cuvantul de credinta.
    Blogul se numeste Aparatorul Ortodox.

    Nu vezi ce se comenteaza impotriva ortodoxiei din Romania?
    Iata :
    “În România, tot sub numele ”ascultării” a trecut Biserica Ortodoxă pe stil nou… si celelalte”.

    Incetati sa mai “muscati” din ortodoxia Romaniei si sa ne mai numiti eretici, deoarece nici eu, desi Biserica mea v-a declarat schismatici, nu am indraznit niciodata sa va numesc eretici, nici chiar schismatici.Eu va numesc frati de credinta si,chiar daca voi va despartiti de noi si ne aruncati cu anateme, acest lucru nu-mi opreste rugaciunea pentru toti oamenii, adica si pentru voi.
    Si daca sunteti ortodocsi asa cum doriti sa va numiti, dati dovada de acest lucru si prin cuvintele voastre, in care numai bunavointa crestina nu se vede, ca sa nu mai spun ce se vede in realitate.Dar, sa lasam.

    Răspuns
    • slava

      IN afara de stil, situl saccsiv, care e ortodox-romin este de acord cu noi, si cu tradarea care are loc la patriarhia romina, schismatika si inselata esti numai tu, nu vreau sa te jignesc da tu nuti dai seama ce vorbesti

  6. simona

    Cunosc site-ul saccsiv si el ma cunoaste pe mine.Cunosc pozitia lui fata de BOR, dar asta nu inseamna ca daca acest site este de partea voastra, el reprezinta Romania.Asta vrei sa spui?
    Pe de alta parte,eu nu compar site-ul “Aparatorul Ortodox” cu acel blog, care posteaza articole mai mult critice intr-un singur sens.Daca voi si ei sunteti de aceiasi parere, ce treaba am eu ? Sunteti liberi, eu nu va jignesc, ci doar va raspund cu argumente de credinta si nu dupa pareri personale.Vedeti acest lucru din citatele din cei mai reprezentativi Sfinti ai Bisericii, pe care le postez.
    Voi, saccsiv si voi, in loc de argumente de bun simt folositi invective si anateme, ca si cand acestea v-ar asigura partea adevarului.Daca incerci sa comentezi ceva, in loc de raspuns, iti dau cu anatema, sau cu erezia.Asta nu este credinta, ci o manifestare barbara.
    Eu nici macar nu vreau sa ma apar in fata voastra, eu,ca persoana, ci eu apar Ortodoxia Romaniei, preotii , credinciosii si credinta pe care o avem.
    Daca voi aveti dreptate, aratati-o in duhul lui Hristos, Care nu a folosit anateme si nici nu a rupt unitatea Bisericii, prin impartirea turmei.Insa turma se imparte singura de la sine, atunci cand unii dintre noi vor sa se desparta. Eu nu vreau asta.

    Răspuns
    • România

      simona, îmi pare rău că trebuie să-ți spun că ai ofensat o întreagă Românie ortodoxă și care nu e de acord cu ”ciuleandra ecumenică”. N-am știut că ești avocata României, că zici că aperi Ortodoxia României. Cunosc mulți preoți și monahi din România, dar nimeni nu mi-a zis că ești avocata lor… ar trebui să te cunoască tot Sinodul BORomâne că ești atât de inimoasă în a propovădui ecumenismul…

      Uite… am să-ți spun pe șleau cine ești… ești o uscătură din codrul verde și plin de vigoare al Ortodoxiei românești. Ești un mădular bubos, bolnav și putred din trupul Bisericii, care vrea să le îmbolnăvească și pe celelalte mădulare. Dar asta n-o să fie.
      Biserica Ortodoxă e mama noastră. Cum putem noi să-i iubim pe cei care o neaga? Cum? … Cum să-i iubim pe cei care o hulesc pe Maica Domnului, hulesc sfintele icoane? Nebuni și orbi sunteți voi, ecumeniștii, că și voi vă duceți în groapă, și pe alții vreți să-i trageți cu voi. Trădători de neam și de credință n-o să fim.

    • Haker ortodox

      simona, de ce nu comentezi pe site-ul Saccsiv cu atata ardoare ca pe site-ul aparatorul?

      Mai ales, ca zici ca-l cunosti pe Saccsiv, si dumnealui te cunoaste?…
      De ce nu propovaduiesti ideile tale acolo? Sau pe un site proecumenism? Daca zici ca tot nu te intelegi cu noi, de ce insisti atata? Nu intelegi ca degeaba scrii?…

  7. simona

    Draga Slava, apreciez ca incerci sa te conformezi cu preceptele de credinta crestina si-ti multumesc ca-mi recomanzi acest film, care tie ti se opare important pentru mantuire.Eu nu dispretuiesc credinta ta, ba din contra, o apreciez si apreciez mai ales faptul ca doresti ca si ceilalti, in afara de tine, sa nu cada in ratacire.
    Eu am urmarit ca si tine acest fir al evenimentelor, de la buletine, la lasere,coduri de bare, la cip, etc.Insa, iti spun sincer ca eu nu cred in asa ceva.Noi, aici, in Romania, in afara de o manastire si adeptii ei, nu avem asa credinta.Insa nu va judecam pe voi ca nu credeti ca noi.Daca o astfel de credinta va linisteste constiinta, faceti cum credeti (“Cel ce mananca sa nu judece pe cel ce nu mananca si cel ce tine ziua , sa nu judece pe cel care nu tine ziua…si celelalte).

    Deci, daca eu va ofer libertatea credintei, fara a va numi asa si pe dincolo, oferiti-mi si voi mie libertatea credintei, pentru a ramane in relatii omenesti si crestinesti.
    Eu nu cred in ce spuneti voi, pentru ca toti Sfintii Parinti spun ca sase sase sase se intelege duhovniceste, iar nu materialiceste si trupeste.Adica este vorba doar de pacat.Dar nu incerc sa va conving, nici sa ma disculp.
    Doamne ajuta si iertati-ma.

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *