Selectați pagina

Povestire din Limonariu: credința ereticilor e ca o porumbiță plină de funingine, jumulită şi urât mirositoare

Povestire din Limonariu: credința ereticilor e ca o porumbiță plină de funingine, jumulită şi urât mirositoare

POVESTIREA LUI  AVVA  TEODOR   DESPRE MONAHUL  SIRIAN SEVERIAN

Tot  avva  Teodul  ne povestea  zicând:

Aici este o casă de oaspeți între biserica Sfânta  Sofia și  biserica  Sfântul Faust. Hangiul acestei  case m-a  rugat într-o zi să mă duc la casa de oaspeți  și să-l  înlocuiesc câteva zile.

M-am dus și am găsit găzduit un monah  sirian,  care nu avea altceva  decât  un stihar de păr, o manta și câteva pâini. Stătea necontenit într-un colț, spunea ziua și noaptea stihuri din Scriptură și nu vorbea cu nimeni. Când a venit duminica, m-am dus la el și i-am spus:

– Hai  frate, la biserica Sfânta Sofia ca să te împărtășești cu Sfintele și Cinstitele Taine.

– Nu merg, mi-a răspuns el.

– Și de ce?

– Sunt severian și nu mă împărtășesc la biserica voastră.

Auzind pe de o parte că nu se împărtășește la sfânta și apostolica Biserica, iar pe altă parte văzând că ca are un trai atât de îmbunătățit și o viață  atât de virtuoasă, am plecat plângând în chilia mea.

Am  închis uşa, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu și  timp de trei zile m-am rugat cu multe lacrimi, zicând:

– Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru nespusa și nemasurata ta iubire de oameni ai înclinat cerurile și  Te-ai pogorat pentru mântuirea noastră, Cel care Te-ai întrupat din Stăpâna Sfânta  Născătoare de Dumnezeu și  pururea Fecioara  Maria, descoperă-mi cine crede bine și drept, noi cei ai Bisericii sau  severienii.

În a treia  zi am  auzit o voce nevăzută  care mi-a spus:

– Du-te  Teodule și vezi credința  lui.

A doua zi m-am dus, m-am așezat în fața  lui,  am așteptat să văd ce are să se întâmple potrivit celor spuse mie de glasul nevăzut. Am stat așa cam un ceas uitându-mă la el: stătea  și  sirianul spunând versete din Scriptură. Și  am văzut fiilor, mă jur pe Domnul, deasupra  capului lui așezată o porumbiță plină de funingine, ca și cum ar fi ieșit din cuptor, jumulită şi urât mirositoare.

Atunci am cunoscut că porumbița înnegrită și rău mirositoare, care mi s-a arătat, înfățișa credința lui.

Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu jurământ, cu multe lacrimi și suspine.

din Limonariu sau Livada duhovnicească

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *