Selectați pagina

Pot fi considerați acum athoniții far duhovnicesc pentru ortodocși?

Pot fi considerați acum athoniții far duhovnicesc pentru ortodocși?

Unele mănăstiri de pe Athos susțin Fanarul în problema BOaU. De ce s-a întâmplat acest lucru și pot fi considerați acum athoniții far duhovnicesc pentru ortodocși?

stareti athoniti

Pot fi considerați acum athoniții far duhovnicesc pentru ortodocși?

Pe 11 decembrie 2020, starețul mănăstirii athonite Vatoped, egumenul Efrem (Kuțu), a ținut  pentru prima dată o conversație online cu credincioșii ortodocși din Rusia. În timpul discuției, care a durat mai mult de două ore, starețul Efrem a fost întrebat o singură dată despre poziția sa cu privire la cea mai presantă problemă a Ortodoxiei de astăzi – acordarea Tomosului Bisericii Ortodoxe a Ucrainei schismatice de către Patriarhia Constantinopolului.

În general, fidelitatea față de Biserica canonică, Tradiția și rânduiala Bisericii și, în cele din urmă, credința în Hristos depind de răspunsul la această întrebare. Problema Tomosului a cauzat deja o divizare a Ortodoxiei mondiale și probleme de comuniune interortodoxă. În plus, poziția față de Tomos afectează semnificativ atitudinea creștinilor ortodocși față de unele mănăstiri de pe Sfântul Munte Athos.

Prin urmare, când întrebarea despre BOaU a răsunat în timpul conversației cu starețul Efrem, am avut dreptul să așteptăm de la el un răspuns echilibrat, teologic și canonic. Mai mult, starețul Efrem este popular nu doar în lumea ortodoxă ca “geronda” (bătrân), dar este cunoscut și ca un apărător al purității Ortodoxiei.

Însă răspunsul starețului nu numai că ne-a dezamăgit, dar ne-a făcut să reflectăm încă o dată dacă călugării athoniți pot fi considerați autorități duhovnicești necondiționate și dacă loialitatea față de Fanar este mai importantă pentru unii dintre ei decât loialitatea față de Hristos.

Muntele Athos și BOaU: nu putem să facem nimic, sau cum s-a schimbat atitudinea față de schismă

Deci, ce a răspuns starețul Efrem? La întrebarea președintelui frăției “Fiii Athosului” Alexandru Tuzenko despre tulburarea poporului credincios în legătură cu poziția athoniților față de criza ucraineană, arhimandritul a răspuns că mănăstirile de pe Athos fac tot ce le stă în putere, dar nu pot să facă nimic pentru soluționarea acestei probleme. “Există un conflict între două Sinoade, între două Biserici: a Moscovei și Ecumenică, această problemă se află la un alt nivel și nu putem să facem nimic”, a subliniat starețul mănăstirii Vatoped.

Oare este chiar așa? Oare într-adevăr athoniții au făcut și fac tot ce le stă în putere pentru a rezolva problema care a apărut, în opinia lor, între “două Sinoade”? Și oare într-adevăr criza ucraineană este doar un conflict obișnuit între două Biserici, și nu o crimă a Patriarhului Bartolomeu, care încearcă să-i legalizeze în Biserică pe niște schismatici lipsiți de Har?

“Există un conflict între două Sinoade, între două Patriarhii: a Moscovei și Ecumenică, această problemă se află la un alt nivel și nu putem să facem nimic”.

Starețul Efrem despre problema BOaU, anul 2020.

În viziunea creștinilor ortodocși, Sfântul Munte Athos este un loc în care se nevoiesc și duc o viață evlavioasă asceți adevărați, adevărata lumină a Ortodoxiei. Părerea exprimată de monahii athoniți are o pondere mai mare decât cuvintele multor arhierei; prin urmare, încă de la începutul epopeii  cu BOaU, poziția mănăstirilor athonite a constituit un punct de reper foarte important. Pentru că athoniții sunt adevărați apărători ai purității Ortodoxiei; ei nu pot să “să se închine” în fața puterilor acestei lumi. Sau … pot? Arhimandritul Efrem întotdeauna a fost un model de păstor pentru care interesele Bisericii sunt “mai presus de toate”. Autoritatea sa a fost atât de mare, încât nimeni nu putea nici măcar să bănuiască că s-ar putea îmbolnăvi de “solidaritatea elenă” sau să-i fie teamă de poziția sa.

Este interesant să urmărim cum și-a schimbat treptat poziția față de schismaticii ucraineni. Starețul mănăstirii Vatoped a vizitat Ucraina de mai multe ori, iar cu trei ani în urmă a fost considerat unul dintre cei mai devotați susținători ai Bisericii canonice din Ucraina și un adversar convins al schismaticilor din Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului (BOU-PK) și din Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BOAU).

În special, în 2015 el a spus într-un interviu: “Fac apel la poporul ucrainean și îl îndemn să rămână în Biserica Ortodoxă canonică, care este condusă de Preafericiyul Mitropolit Onufrie. Și vă rog cu dragoste să deveniți membri ai Bisericii canonice. Întregul Munte Sfânt acceptă și recunoaște numai Biserica Ucraineană canonică condusă de Mitropolitul Onufrie”.

În decembrie 2017, starețul Efrem s-a adresat poporului nostru în cadrul proiectului “Cuvânt către ucraineni”, și a spus următoarele despre schismă: “Schisma taie ca foarfeca, iar cel care alunecă în schismă trebuie să înțeleagă: el este deja în afara Bisericii… Noi aici, pe Sfântul Munte, ne întristăm foarte mult din cauza schismei din Biserica Ucraineană, cauzată de Filaret. Prin urmare, îi rugăm pe toți frații noștri care au părăsit Biserica canonică și îi chemăm să se întoarcă în sânul Bisericii Ortodoxe canonice”.Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

“Schisma taie ca foarfeca, iar cel care alunecă în schismă trebuie să înțeleagă: el este deja în afara Bisericii”.

Starețul Efrem despre schisma ucraineană, anul 2017

Vom fi de acord că aceste cuvinte nu pot fi interpretate într-un mod ambiguu. Ele mărturisesc clar că la acea vreme starețul Efrem era de partea Bisericii canonice și nu era predispus să intre în comuniune cu schismaticii fără pocăința lor. Și cât de surprinși am fost când în ajunul acordării Tomosului BOaU, a devenit cunoscut faptul că starețul mănăstirii Vatoped va participa la “intronizarea” lui Epifanie Dumenko.

Schimbarea poziției: cauzele și urmările

Cine sau ce l-a făcut pe acest stareț care se bucură de o autoritate imensă în lumea ortodoxă, să-și schimbe poziția?

Se știe că la 17 aprilie 2018, fostul ambasador al SUA în Ucraina Geoffrey Payette a vizitat mănăstirea Vatoped de pe Athos. Acolo, la Vatoped, el a avut o întâlnire cu unul dintre principalii inițiatori ai recunoașterii BOaU în Biserica Greciei, Mitropolitul Ieroteu de Navpaktos, după care a declarat că “a avut o discuție importantă despre Ortodoxie la nivel mondial și despre sprijinul SUA pentru Patriarhia Ecumenică”.

La 12 octombrie 2018 (adică cu câteva luni înainte de recunoașterea BOaU), starețul Efrem a vizitat Casa Albă și Departamentul de Stat al SUA. Acolo, oficialii americani au purtat mai multe conversații cu el, principalul punct fiind “afacerile Patriarhiei Ecumenice, redeschiderea școlii teologice din Halki și distrugerea bisericilor și a mănăstirilor de către Turcia în Nordul Ciprului“. Este clar că talia personalității egumenului Efrem nu este potrivită pentru a fi invitat la Departamentul de Stat pentru a discuta despre Seminarul din Halki, dar este suficientă pentru a vorbi despre participarea la “intronizarea” liderului BOaU în scopul de a acorda un anumit statut acestui eveniment.

De fapt, acest lucru a fost aproape realizat – starețul Efrem a venit la Kiev. Mai mult, presiunea asupra lui a fost atât de puternică încât a venit în pofida faptului că Sfântul Chinot al Sfântului Munte Athos a decis că reprezentanții cinului monahal nu vor participa la “înscăunarea” lui Dumenko.

Și de fapt nu au participat, demonstrând un anumit vicleșug. Starețul mănăstirii Xenofont, arhimandritul Alexie, a reprezentat Fanarul la evenimentul de la Kiev, și nu Muntele Athos. În ceea ce privește starețul mănăstirii Vatoped, arhimandritul Efrem… s-a îmbolnăvit brusc. Mai mult, starea sănătății sale a fost atât de gravă, încât a părăsit hotarele Ucrainei și a zburat în Germania, unde a fost operat la inimă.

Desigur, nu vom afirma că boala starețului a fost pur și simplu un motiv să nu participe la “slujba” cu schismaticii, dar tocmai această idee a venit în mintea majorității covârșitoare a celor care au urmărit evenimentele din Ucraina în acel moment.

Atunci, reamintim, Dumenko pe neașteptate l-a vizitat pe egumen în spitalul din Kiev, după care a declarat că starețul Efrem “i-a dorit succes în slujirea în calitate de primat al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU)”. Mai târziu a devenit cunoscut faptul că starețul mănăstirii Vatoped nu a rostit aceste cuvinte…

De ce Muntele Athos nu s-a opus Fanarului în problema BOaU?

Dar chiar și fără sprijinul verbal al liderului BOaU, este dificil de găsit o justificare pentru comportamentul starețului Efrem. Sosirea sa la Kiev cu intenția de a participa la “înscăunarea ca primat” a unui mirean fără cin preoțesc vorbește de la sine. Îmbolnăvirea bruscă a starețului, “plecarea” sa grăbită din Ucraina sugerează că a înțeles și înțelege perfect că reprezentanții BOaU sunt niște schismatici, cu care nu este posibilă comuniunea euharistică fără căința lor în prealabil. De ce atunci a căzut de acord să participe la această acțiune?

Este imposibil de justificat canonic ceea ce a comis Patriarhia Constantinopolului pe teritoriul Ucrainei. De aceea, când a fost întrebat despre atitudinea sa față de BOaU, starețul Efrem pur și simplu a ocolit răspunsul. Iată cuvintele sale: “Nu uitați că oficial, Sfântul Munte face parte din Patriarhia Ecumenică. Îmi pun această întrebare – dacă cineva dintre arhierei sau o mănăstire ar merge împotriva Patriarhului Moscovei, cum ar reacționa el (Patriarhul Bartolomeu – Ed.) în acest caz? Și noi la fel suntem subordonați Patriarhiei Ecumenice, îi aparținem ecleziastic, dar asta nu înseamnă că am încetat să-i mai iubim pe ruși. Ne rugăm pentru ei și ne rugăm să revenim la unitate”.

Prin urmare, singurul motive pentru care starețul Efrem a trecut de partea Fanarului este subordonarea administrativă a Athosului față de Patriarhia Constantinopolului și reacția negativă a Patriarhului Bartolomeu la cei “care vor merge împotriva lui”. Dar oare un creștin ortodox nu trebuie să-l îndrepte pe fratele său dacă acesta cade în erezie, fie el și patriarh? Oare nu au fost în istoria Bisericii cazuri când preoții nu erau de acord cu episcopii eretici, diaconii – cu prezbiterii eretici (amintiți-vă de diaconul Atanasie al Alexandriei și de preotul Arie), iar călugării obișnuiți, precum Maxim Mărturisitorul – cu ierarhia Bisericii?

Știm că în Biserica Catolică există mulți susținători ai LGBT și avortului. Dacă brusc mâine Patriarhul Bartolomeu va aproba acestă poziție, va fi susținut oare de nevoitorii de pe Athos doar pentru că “ecleziastic aparțin Patriarhiei Constantinopolului”? Iar această perspectivă nu este atât de fantastică. Lumea se schimbă rapid și ceea ce a fost “imposibil” ieri, devine “posibil” astăzi și va fi “corect” mâine.

Știm că în Biserica Catolică există mulți susținători ai LGBT și avortului. Dacă brusc mâine Patriarhul Bartolomeu va aproba acestă poziție, va fi susținut oare de nevoitorii de pe Athos doar pentru că “ecleziastic aparțin Patriarhiei Constantinopolului”?

Logica bizară a starețului Efrem, potrivit căreia Muntele Athos nu trebuie să se opună nelegiuirii primatului fanariot din considerente de jurisdicție, nu găsește confirmare în istoria Muntelui Athos. Mai mult, în istoria mănăstirii, al cărei conducător a participat la “înscăunarea” mireanului nehirotonit și schismatic Epifanie Dumenko. Vorbim despre mănăstirea Xenofont.

Care a fost atitudinea Muntelui Athos față de Fanar mai devreme?

În 1972, Demetrius (Papadopoulos), care a fost ales Patriarh al Constantinopolului, a decis să continue politica ecumenică și pro-catolică a predecesorului său, Patriarhului Atenagora. Împotriva aceastei politici s-au opus nevoitorii mănăstirilor de pe Muntele Athos, pentru care adevărul era mai prețios decât prosperitatea și “bunele relații” cu Fanarul.

Ca rezultat, Patriarhia Constantinopolului a decis să-l îndepărteze de pe Sfântul Munte pe starețul mănăstirii Esfigmenu, arhimandritul Atanasie, și pe alți trei călugări din obștea mănăstirii Esfigmenu. În 1974 a urmat decizia de caterisire a arhimandritului Atanasie, fapt ce a provocat o reacție aprigă din partea călugărilor Sfântului Munte. A fost înlăturat și starețul mănăstirii Sf. Pavel, arhimandritul Andrei.

În jur de patru sute de călugări au semnat o petiție de protest împotriva acestor hotărâri. Toți acești stareți și călugări au decis să înceteze pomenirea numele conducătorului Fanarului în timpul Sfintei Liturghii.

Mai târziu, din cauza măsurilor represive, unii dintre stareți, care au întrerupt pomenirea patriarhului, au început din nou să-l pomenească. Însă starețul Eudochim al Mănăstirii Xenofont, care s-a nevoit în această mănăstire timp de 49 de ani și pe care a condus-o ultimii 22 de ani, nu l-a pomenit pe patriarh. În continuare cităm “Noul Pateric Athonit”:

“Atunci au venit la el reprezentanții Patriarhului Ecumenic sub președinția Mitropolitului Maxim de Stavropol. După ce părintele Eudochim a explicat motivele pentru care a încetat să-l pomenească pe patriarh, președintele comisiei l-a întrebat:

– Sfințite stareț, câți călugări ai în mănăstirea ta?

– Ce fel de călugări? a întrebat părintele Eudochim. Mâncători sau muncitori?

– Cum îndrăznești să vorbești așa?! a exclamat furios Mitropolitul. Nu știi că pot să-ți iau toiagul pe care îl ții?!

– Iată-l, Înaltpreasfințite, poți să-l iei, a răspuns cu smerenie părintele Eudochim și i-a dat mitropolitului toiagul său de egumen. Am venit aici nu pentru a deveni stareț, ci pentru mântuirea sufletului.

Astfel, la 10 martie 1974, printr-o decizie patriarhală, părintele Eudochim a fost destituit din funcția de stareț. Ulterior, guvernatorul Muntelui Athos, domnul Kriekukias, a ordonat ca “starețul mănăstirii Xenofont Eudochim să părăsească mănăstirea Xenofont, întrucât continua să ocupe aceeași poziție spirituală”.

Nu știi că pot să-ți iau toiagul pe care îl ții?!

Iată-l, Înaltpreasfințite, poți să-l iei, a răspuns cu smerenie părintele Eudochim și i-a dat mitropolitului toiagul său de egumen. Am venit aici nu pentru a deveni stareț, ci pentru mântuirea sufletului.

Noul Pateric Athonit

Starețul Eudochim a murit în anul 1990. Singura mănăstire care l-a primit a fost mănăstirea Dochiariu. Starețul s-a smerit și a plecat la Domnul în dispreț și umilință. Înmormântarea sa a fost condusă de starețul invitat al Mănăstirii Xenofont Alexie (da, același care a venit la Kiev în 2018 pentru a-l “întrona” pe Dumenko). A doua zi după trecerea la Domnul a părintelui Eudochim, de la Fanar a venit decizia privind iertarea părintelui decedat…

Dar și după adormirea starețului Eudochim, pe Muntele Athos au existat călugări care au denunțat activitatea pro-catolică a Fanarului. De exemplu, în 1984, sinodul celor douăzeci de mănăstiri athonite a făcut următoarea declarație: “Timp de câțiva ani, ne simțim profund neliniștiți de un fel de apostazie din partea unor Biserici Ortodoxe Autocefale, precum și din partea unori ierarhi individuali … Dacă cei care au rătăcit, nu se vor îndrepta din rătăcirea lor, vom fi obligați să luăm o decizie oficială cu privire la această problemă” (Ορθοδοξοφ τυποξ, nr. 595 din 24.02.1984).

“Dacă cei care au rătăcit, nu se vor îndrepta din rătăcirea lor, vom fi obligați să luăm o decizie oficială cu privire la această problemă”.

Declarația călugărilor athoniți către filocatolici

 

După întâlnirea Patriarhului Demetrius cu Papa Ioan Paul al II-lea, Sfântul Munte i-a trimis pe starețul mănăstirii Kutlumuș Christodoulos, starețul mănăstirii Iveron Vasile și starețul mănăstirii Grigoriu Grigorie în calitate reprezentanți ai săi la Istanbul pentru a protesta împotriva acestei întâlniri și a viitorului “dialog” dintre Roma și Fanar.

În acest context, cuvintele starețului Efrem că “suntem în jurisdicția Patriarhului Constantinopolului” și ” nu putem să facem nimic” arată foarte neputincios și bizar. Ce s-a întâmplat cu Muntele Athos?

Un Ierarh grec: Athosul a încetat să mai fie un “spărgător de erezii”

Pentru a obține un răspuns la această întrebare, să ne referim la publicația Mitropolitului Serafim de Pireu al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a fost odinioară călugăr pe Sfântul Munte, iar astăzi el este o autoritate duhovnicească pentru majoritatea creștinilor din Grecia.

În articolul său dedicat criticii la broșurica călugărului Nichita de la Pantokrator, care a susținut BOaU și Fanarul, Mitropolitul Serafim notează că “degradarea duhovnicească gravă și prăbușirea Muntelui Athos de astăzi au devenit deja constatări triste pentru mulți oameni duhovnicești și multe personalități celebre care sunt atenți la evenimentele de pe Sfântul Munte Athos și prezența generală a călugărilor de pe Athos în lumea bisericească contemporană”.

Înaltpreasfințitul Mitropolit a subliniat că timp de zece ani cât s-a aflat pe Sfântul Munte, a întâlnit mulți pustnici evlavioși, care pot fi un exemplu pentru creștini. Însă “cu durere în suflet descoperim că, din păcate, Muntele Athos contemporan, odinioară cetate a Ortodoxiei, un spărgător de erezii, care a dat lumii un număr mare de sfinți, nevoitori și mărturisitori ai credinței, nu are nimic comun cu Athosul tinereții noastre, care a existat cu aproximativ 35 de ani în urmă”.

Mitropolitul Serafim scrie că “astăzi avem un Athos de nerecunoscut în plan spiritual, speriat și aservit de autoritatea sa ecleziastică, gata să îndeplinească poruncile Fanarului, chiar dacă în multe cazuri ele nu corespund adevărului… Vedem Sfântul Munte fără puls și lipsit de vitalitate… Sfântul Munte care oscilează între erezie și ortodoxie, incapabil să formuleze un discurs teologic, incapabil să se opună ereziei și celor care o promovează, de oriunde nu ar proveni”.

Cu durere în suflet descoperim că, din păcate, Muntele Athos contemporan, odinioară cetate a Ortodoxiei, un spărgător de erezii, care a dat lumii un număr mare de sfinți, nevoitori și mărturisitori ai credinței, nu are nimic comun cu Athosul tinereții noastre, care a existat cu aproximativ 35 de ani în urmă.

Mitropolitul Serafim de Pireu

Vlădica a menționat că aceste concluzii nu se aplică tuturor mănăstirilor de pe Athos, deoarece printre ele se află mănăstirile Grigoriu, Caracalu, Constamonitu și Filoteu, “precum și mai mulți călugări din schituri și chilii” care se opun fărădelegii săvârșite de Fanar, dar în general, imaginea este destul de tristă.

Pentru mulți creștini ortodocși, aceste cuvinte ale Mitropolitului din Biserica Greciei vor fi un adevăr șocant că “nu tot ceea ce strălucește este din aur”. Întotdeauna, în toate timpurile, Biserica i-a chemat pe creștini la trezvie, ceea ce înseamnă și abilitatea de a face concluzii corecte. În situația noastră, aceasta înseamnă că dacă unii reprezentanți ai Athosului, în loc să slujească Adevărului și lui Hristos, au ales să-i slujească Fanarului, nu pot fi ghizi și modele în viața duhovnicească.

Acești oameni nu sunt în stare să-și justifice poziția prin canoane bisericești, deoarece acționează numai pentru a face pe placul anumitor persoane, sau din teamă – pentru viața, reputația lor, din teamă să nu-l înfurie pe conducătorul Fanarului și să nu piardă scaunul stareției sau locul în mănăstire. Și dacă un călugăr se teme să denunțe un eretic sau un schismatic, atunci ce sfat poate da cu privire la viața duhovnicească? Nici un sfat.

Dar istoria cunoaște și alte exemple, când călugării de pe Athos au stat ferm în Adevăr și erau gata să suporte greutăți și necazuri, numai să nu-l piardă pe Hristos. Sperăm că și astăzi pe Sfântul Munte se vor găsi astfel de asceți care își vor ridica vocea în apărarea Bisericii. Pentru că este greu de imaginat o altă evoluție a evenimentelor…

Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *