Selectați pagina

Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic, care a condamnat arianismul şi a stabilit o primă formă a Crezului de la Niceea

Pomenirea Sfinților Părinți de la Primul Sinod Ecumenic, care a condamnat arianismul şi a stabilit o primă formă a Crezului de la Niceea

Primul Sinod Ecumenic a fost convocat de Împăratul Constantin cel Mare, pe 20 mai 325. Sinodul s-a întrunit la Nicaea, în provincia Bitinia din Asia Mică, fiind deschis oficial chiar de către Constantin. Sinodul a adoptat 20 de hotărâri, inclusiv Crezul de la Nicaea, Canonul Sfintei Scripturi (Biblia) si a stabilit tinerea Pastilor.

Principalul motiv pentru convocarea lui a fost controversa ariană. Arius, un preot din Alexandria, sustinea că Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu si că nu este egal cu Tatăl, negând astfel divinitatea lui Hristos. Arius argumenta că dacă Iisus a fost născut, atunci a existat o vreme în care El nu a existat; iar dacă a El a devenit Dumnezeu, atunci a existat o vreme în care El nu a fost Dumnezeu. Intentia initială a lui Arius era să răspundă unei alte erezii, prin care se făcea confuzie între cele trei persoane ale Sfintei Treimi (sabelianism).

Arius era un predicator iscusit si a reusit să atragă de partea lui un număr de episcopi. Biserica a intrat în prima si poate cea mai profundă divizare a credintei. Până atunci, mărturisirile de credintă erau rostite sub forma unui Crez de către candidatii la botez. Un Crez pentru botez, reprezentând arianismul, a fost prezentat Sinodului de către Eusebiu din Nicomedia, însă a fost respins imediat. În cele din urmă a fost acceptat un alt Crez, reprezentând Crezul de la Ierusalim, având inclus termenul foarte important “homoousis”, însemnând “de aceeasi fiintă” (de aceeasi esentă). Astfel s-a adoptat ca ortodoxă (corectă) afirmatia că Iisus este “de aceeasi fiintă” cu Tatăl. Acest Crez este cunoscut ca fiind Crezul de la Nicaea.

O altă hotărâre a acestui Sinod a fost formula calendaristică pentru tinerea Pastelui. Pastele cade după prima lună plină, după sau în timpul echinoctiul de primăvară si după Pastele evreiesc.

Sinodul a stabilit si alte chestiuni de importantă bisericească, privind aspecte de natură morală si teritorială, atât pentru cler, cât si pentru laici. Un anume participant, diaconul Atanasie din Alexandria, s-a dovedit un apărător al Ortodoxiei prin mărturisirea lui de credintă.

Un alt participant, care prin argumentarea lui a respins obligativitatea celibatului pentru toate treptele de clerici, a fost Pafnutie, un egiptean care era ucenicul Sfântului Antonie. El suferise atâtea torturi în timpul prigoanei lui Maximilian, încât si-a atras prin urmele de pe trup cinstirea din partea celorlalti episcopi, iar recomandările sale s-au bucurat de mare respect.

Numărul episcopilor care au participat la Sinod a fost de 318. De aceea acest Sinod mai este numit si Sinodul celor 318 Părinti. El s-a încheiat pe 25 iulie 325. Amintirea lui este prăznuită în Biserica Ortodoxă în a saptea duminică după Pasti.

Sursa: http://www.odaiadesus.ro

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *