Selectați pagina

Pomenirea SFÂNTULUI PROOROC AVACUM, cel care a vestit lumii Învierea lui Hristos

Pomenirea SFÂNTULUI PROOROC AVACUM, cel care a vestit lumii Învierea lui Hristos

Vestind lumii cea de la amiazăzi venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume, de Dumnezeu grăitorule, şi auzirea de la starea străjii celei Dumnezeieşti, de la îngerul cel purtător de lumină, ai vestit lumii Învierea lui Hristos. Pentru aceasta cu veselie strigăm ţie: Bucură-te, frumseţea cea luminată a prorocilor.[1]

INTRODUCERE

Felul cum este transliterat numele acestui profet diferă, în funcţie de o traducere sau de alta. Astfel unii traducători socotesc că numele profetului înseamnă ,,îmbrăţişând, îmbrăţişare’’, de vreme ce, în opinia cestora, derivă de la verbul ebraic ,,a lua în braţe, a îmbrăţişa’’. Cum este vorba despre numele unei persoane, ar putea indica, aşadar, fie pe cineva care îmbrăţişează, fie pe cineva care este îmbrăţişat. Filon Alexandrinul (secolul I d.Hr.) traduce numele prin ,,îmbrăţişând’’(lat. amplexans). În Septuaginta, numele este transliterat sub forma Abbakoum, iar în Sinaxar numele este redat sub forma Avvacum şi se precizează că înseamnă ,,părinte al creşterii’’, în ideea că numele ar fi compus din avva, ,,părinte’’ şi cum, ,,a creşte’’. Fericitul Ieronim (cca 342-420), în traducerea sa, redă numele sub forma Habacuc [2], spunând că înseamnă ,,luptător’’, pentru că el s-a luptat cu Dumnezeu [3]. La începutul cărţii, mai cu seamă în capitolele 1 şi 2, despre Avacum nu se spune nimic altceva, decât că era ,,Prorocul’’.

Acest proroc de Dumnezeu inspirat descinde din linia Liei şi, prin aceasta, din seminţia patriarhului Simeon, după cum atestă Dorotei [4] şi Epifanie [5]. Fiu al lui Safat, provenea din ţinutul Bethzochar [6]. Pe de altă parte, în versiunea Sfintei Scripturi pe care o avem la îndemână  [7], la sfârşitul psalmului din Cartea lui Avacum, traducătorii pun pe seama profetului cuvintele: Mai-marelui cântăreţilor, cu cântare din harpe[Avacum 3:19]. Cei care acceptă versiunea aceasta socotesc că, de vreme ce participa la cântarea liturgică de la Templu, Avacum trebuie să fi ţinut de una dintre familiile levitice însărcinate cu organizarea muzicii sacre . Pe de altă parte, Septuaginta redă în mod diferit cuvântul citat, şi anume: […] ca eu să biruiesc întru cântarea Lui [8]. Sfântul Chiril al Alexandriei, împreună cu Teodor de Mopsuestia şi cu Teodoret de Cyr [9] socotesc că versetul acesta din final se referă la cântările de laudă pe care Biserica le va înălţa Domnului, pentru izbăvire. De asemenea, Fericitul Ieronim leagă aceste cuvinte de propoziţia anterioară [10], şi nu de referinţa la ,,mai-marele cântăreţilor’’. El opinează că sunt cântări de laudă, pe care ,,orice om de ispravă şi care se face vrednic de a fi ales de către Dumnezeu’’ le va înălţa, la sfârşitul veacurilor, lui Iisus Hristos, biruitorul, Cel dintâi care a dobândit câştig de cauză în luptă [11]. Cei care se orientează după versiunile moderne ale Bibliei (KJV, de pildă, pentru limba engleză) îşi susţin opinia sprijinindu-se inclusiv pe cuvântul din Istoria omorârii balaurului şi a idolului din Bel, unde este menţionat Profetul Avacum şi se spune despre el că ar fi din seminţia lui Levi [12]. Totuşi unii susţin că acest Avacum, despre care se vorbeşte aici şi care i-ar fi adus de mâncare Prorocului Daniel, este diferit de autorul cărţii în discuţie. Tradiţia Ortodoxă mărturiseşte că este vorba despre una şi aceiaşi persoană [13].

CONTEXT ISTORIC

Din scrierile profetului putem discerne cu o oarecare aproximaţie că Avacum a prorocit înainte de sosirea chaldeilor în Palestina, mai precis înainte de Victoria lui Nabucodonosor asupra faraonului Neco, la Carchemiş (605 î.Hr.), în cel de-al patrulea an al domniei lui Ioachim (609-598) – aceasta pentru că în carte se prevesteşte, vorbindu-se la timpul viitor, faptul că neamul acesta al chaldeilor va fi adus spre judecarea poporului din Iuda [cf. Avacum 1:5 sq.].

Prorocia lui Avacum este dată în perioada de decădere şi de colaps a Regatului Iuda (cca 626-586 î.Hr.). Capitolul 1 pare a corespunde perioadei anterioare anului 605 î.Hr., când chaldeii s-au ridicat la putere, şi înainte de căderea cetăţii Ninive, din anul 612 î.Hr. În capitolele 1 şi 2 aflăm câteva dintre meditaţiile profetului referitoare la trufia şi lăcomia babilonienilor; este posibil ca acestea să fi fost scrise după anul 612 î.Hr. Astfel, ţinând seama de indiciile interne ale textului, se poate trage concluzia că Avacum a prorocit în perioada de început a supremaţiei chaldeilor. Însă este dificil de stabilit o dată precisă. De bună seamă, activitatea profetului, nevoinţele şi ostenelile acestuia vor fi durat mai mult, posibil să fi fost de prin anul 626 şi până prin 590, poate chiar mai târziu.

Regele iudeu Iosia, un reformator energic, a murit în anul 609 î.Hr. Odată cu el, s-a sfârşit şi cea de pe urmă perioadă de prosperitate pentru Iuda. Chaldeii vor invidia regatul pentru prima oară în anul 601 sau 600 [cf. IV Regi 24:1]. Babilonienii îşi vor impune legea asupra Ierusalimului şi vor deporta cea mai mare parte a populaţiei în anul 586. Vedem astfel că Avacum şi-a început viaţa într-o perioadă de prosperitate generală, care, treptat, a decăzut până la distrugerea totală a economiei şi a structurilor statului şi până la umilirea extremă a poporului; căci iudeii aveau să treacă prin chinurile înjositoare ale asediului şi ale surghiunului.

Profetul, când a văzut dinainte robia, cucerirea Ierusalimului şi distrugerea Templului lui Dumnezeu, a plâns cu amărăciune. Iar atunci când Nabucodonosor a intrat în Ierusalim, prorocul a fugit la Ostrakine (astăzi Straki), între Egipt şi Arabia Petraea, pe coasta Mediteranei, la răsărit de Egipt. Apoi a trecut înIsraelşi a trăit aici ca străin, în pământul lui Ismael, adică în Nabatea. Iar după ce s-au întors chaldeii în Babilon, iudeii care fuseseră lăsaţi în Ierusalim s-au refugiat în Egipt. Atunci, profetul s-a întors în pământul său şi a propovăduit aici ţăranilor [14].

PROFETUL AVACUM ŞI PROFETUL DANIEL

Odată, pe când profetul era pe cale să ducă hrană celor ce lucrau la ţarină, a rostit o prorocie pentru ai lui: ,,Eu am a merge într-oţară îndepărtată, dar mă voi întoarce îndată. De va fi cumva să zăbovesc mai mult, luaţi aminte şi duceţi de mâncare secerătorilor.’’ Doar ce a rostit aceste cuvinte, şi îngerul Domnului l-a luat pe el şi l-a dus în Babilon, unde l-a hrănit pe Prorocul Daniel, care era acolo închis într-o cuşcă, împreună cu şapte lei. Întâmplarea este relatată astfel:

Şi era atunci Avacum proroc în ţara Iudeilor şi acela fiersese fiertură, şi a pus pâine în scafă, şi mergea la câmp să ducă secerătorilor. Şi a zis îngerul Domnului către Avacum: Du prânzul care-l ai în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor. Şi a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut şi groapa n-o ştiu unde este! Şi l-a luat îngerul Domnului de creştet şi, ţinându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu! Şi a zis Daniel: O, Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei care Te caută şi Te iubesc pe Tine! Şi s-a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a adus pe Avacum la locul său [Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel 40-46].

În cea de-a şaptea zi, când regele Cyrus a venit să-l vadă pe Daniel mâncat de lei, însă l-a văzut pe Daniel şezând liniştit, teafăr şi nevătămat, a strigat cu glas mare: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine! Şi îndată l-a scos pe Daniel din groapă [cf. Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel 47-49].

Dar să revenim la Profetul Avacum. Pe când s-a întors el întru ale sale, purtat de acelaşi înger, la vremea potrivită pentru a-i hrăni pe lucrători, nu a spus nimănui, nimic din cele petrecute. Dar, din această întâmplare, el a înţeles că robii din Babilon se vor întoarce în curând la Ierusalim.

Sfântul Ambrozie (cca 339-397), episcop al Milanului (374), vorbind despre puterile supranaturale dăruite omului, scrie: ,,Avacum a zburat fără aripi [cf. Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel].’’ [15]

Sfântul Grigorie cel Mare Dialogul (cca 540-604), papă al Romei cu începere din anul 590, afirmă: ,,Avem mărturie din Sfânta Scriptură că Profetul Avacum a fost dus din Iudeea până în Chaldeea într-o clipită, astfel încât să poată prânzi împreună cu Profetul Daniel şi apoi deîndată să se întoarcă în Iudeea.’’ [16]

SEMNELE PROFETULUI AVACUM

Profetul Avacum a dat semn celor din Iudeea, spunând că oricând va vedea poporul lumină în Templu, să ştie că văd slava lui Dumnezeu. Cei care au alcătuit Sinaxarul arată că semnul acesta se împlineşte atunci când Domnul Dumnezeu vine să înveţe în Templul din Ierusalim şi, prin limina învăţăturilor Sale, El luminează sufletele întunecate ale iudeilor, care, prin aceasta, sunt conduşi spre cunoaşterea slavei dumnezeirii Sale.

Avacum a prorocit şi sfârşitul Templului, spunând că acesta avea să fie dărâmat de un popor venit din Apus. Acest popor este cel al romanilor. Atunci, catapeteasma lui David se va rupe în bucăţi, iar acoperişurile celor doi stâlpi se vor lua şi nimeni nu va şti unde se vor pune; îngerii îi vor duce în pustie, acolo unde a fost întocmit de la început Cortul Mărturiei. La plinirea vremii, prin aceştia va fi cunoscut Dumnezeu, căci ei îi vor lumina pe cei prigoniţi de vrăjmaşul omului, şarpele [17].

 SFÂRŞITUL PROFETULUI

Cu doi ani mai înainte de întoarcerea poporului din robia babilonică, Avacum a trecut la cele veşnice şi a fost îngropat în ţarina lui [18]. După cele scrise în lucrarea sa, Judaica, de către Alexandru Mavrocordat, ţarina lui Avacum se află în satul Echela (Keilah) [19]. În vremea lui Eusebiu (cca 256-cca 339/340) şi a Fericitului Ieronim, se cunoşteau două locuri, între Keilah şi Gibea, despre care se spunea că erau mormintele profetului [20]: Eusebiu spune într-un loc că mormântul lui Avacum se afla în Gibea, la aproximativ 30 km V de Ierusalim, dar, în alt loc, tot el spune că se afla în Echelah – localitate situată la aproximativ 37 km SV de Ierusalim. După Sozomen (prima jumătate a secolului al V-lea), locul mormântului de la sau de lângă Keilah fusese descoperit în vis episcopului de Eleutheropolis, pe nume Zebennos [21]. Moaştele Profetului Avacum s-au descoperit în timpul domniei lui Teodosie cel Mare (379-395).

 

Sursa: ,,Vieţile Sfinţilor Proroci’’, Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2010, pag.431-436.

 

[1] Minei, 2/15 decembrie, Sfântul Proroc Avacum, condac, glas 4.

[2] C.F. Keil; F. Delitzsch, ,,Habakkuk’’, în Commentary on the Old Testament, trad. James Martin, vol.10, Hendrickson Publishers, Peabody, MA,1989, p.49.

[3] Quia certamen ingreditur cum Deo, Prologue to Hab., cit. în Zondervan Pictorial Encyclopedia of the Bible, s.v.,

,,Habakkuk’’, ed. cit., 1976.

[4]Cron.Pash.70, cit. apud A Dictionary of the Bible, s.v.,art. ,,Habakkuk’’, ed. cit.

[5] Opp. 1622/1682,II,247 sq.cit. apud A Dictionary of the Bible, s.v.,art. ,,Habakkuk’’, ed. cit.

[6] Bethzocharul ar putea fi identificat cu Khirber Beit Skaria (Beith-Zacharias), situate la aproximativ 9 km SE DE Bethleem, vezi The Old Testament Pseudepigrapha, ed. cit., p.393. Însă Bethzocharul nu se afla, în mod cert, pe teritoriul lui Simeon, ci în partea lui Iuda. Alte surse indică Bethzocharul ca fiind un cătun în nordul Lidiei, aproape de Mareşa, în munte. Vezi C.F. Keil, F. Delitzsch, ,,Habakkuk’’, în Commentary on the Old Testament, p.50.

[7] După cum am mai precizat, autorii se referă la King James Version, care în acest caz nu diferă de versiunea sinodală pe care o folosim noi, pentru traducerea de faţă (n.tr.).

[8] Apud Biblia lui Anania (n.tr.).

[9] Teodor de Mopsuestia (428) şi cu Teodoret de Cyr (466).

[10] Et super excelsa mea deducet me victori in psalmis canentem (lat.), apud Keil and Delitzsch, p.50.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem pp.49-50. Nota s-a păstrat în Cod.Chisian. LXX din Tetrapla lui Origen şi a trecut în Syrohexaplar. Se mai regăseşte şi în LXX lui Rahlfs. Vezi şi Teodoret, P.G., 81:1809-1836.

[13] Minei, 2/15 decembrie, Sf. Proroc Avacum, Sinaxar.

[14] Ibidem.

[15] Sf. Ambrozie, Letters, 49 to Horontianus, în ed. cit., p.91.

[16] Sf. Grigorie cel Mare, Dialogues, în vol. Fathers of the Church, vol.39, trad. Odo John Zimmerman O.S.B., C.U.A. Press,WashingtonD.C., 1983, p.91.

[17] Minei, 2/15 decembrie, Sf. Proroc Avacum, Sinaxar. Vezi The Old Testament Pseudepigrapha, ed. cit., pp.393-394.

[18] Ibidem.

[19] Judaica, p.107; vezi şi Sinaxarul.

[20] Cf.Onomast., ed. Lars et Parthey, pp.128-129, cit. în C.F. Keil, F. Delitzsch, ,,Habakkuk’’, în Commentary on the Old Testament, loc.cit.

[21] HE, VII.29, apud S.V. ,,Habakkuk’’, în A Dictionary of the Bible, Fames Hastings M.A.D.D. (ed.).

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: