Selectați pagina

Pomenirea Sf. Boris I, regele Bulgariei, cel care cu Sfînta Cruce pre poporul său în Botezul lui Hristos a botezat

Pomenirea Sf. Boris I, regele Bulgariei, cel care cu Sfînta Cruce pre poporul său în Botezul lui Hristos a botezat

Boris s-a născut şi a crescut în păgînism, dar s-a botezat sub influenţa unchiului său Boian, şi a surorii lui.

La Sfîntul Botez el a primit numele de Mihail. Patriarhul Fotie i-a trimis preoţi care încetul cu încetul au adus la Sfîntul Botez tot poporul bulgar. Multe căpetenii bulgare s-au opus acestei noi credinţe, dar noua credinţă a cucerit pînă la urmă poporul iar Crucea a strălucit desupra turlelor multor biserici ridicate de piosul Ţar Mihail.

În mijlocul poporului bulgar, ca şi al celui sîrb, sfinta credinţă creştină a fost mai cu seamă întărită de cei cinci următori, cum erau numiţi cinci dintre ucenicii Sfinţilor Chiril şi Metodie, cei care au adus şi au predicat pe Hristos şi creştinismul în limbile popoarelor slave. La bătrîneţele sale, Mihail s-a retras într-o mînăstire, unde a fost tuns în monahism.

Cînd fiul lui Vladimir a început să distrugă munca tatălui lui şi să-i extermine pe creştini, Mihail a îmbrăcat din nou haina lui militară, s-a încins cu paloşul şi 1-a dat la o parte pe Vladimir de pe tron, instalîndu-1 ca Ţar în locul lui pe fiul lui mai mic, Simeon. După aceea, Mihail s-a întors înapoi în mînăstirea lui, la nevoinţe, post şi rugăciune, încheindu-şi viaţa pămîntească «în dreapta credinţă, în dreapta mărturisire a Domnului nostru lisus Hristos, cu măreţie, evlavie şi multă cinste», strămutîndu-se la locaşurile cele cereşti în ziua a doua a lunii mai, anul 906 după Hristos.

***

Sfântul și dreptcredinciosul țar Boris I al Bulgariei, numit și Boris-Mihail, a fost conducătorul Bulgariei în timpul celei de-a doua jumătăți a secolului nouă, ca cneaz al Imperiului Bulgar și a condus convertirea poporului bulgar la creștinismul ortodox. A condus din 852 până în 889. Sf. Boris este comemorat pe 2 mai. Este recunoscut ca Întocmai cu Apostolii, prinț și botezător al Bulgariei.

Data nașterii lui Boris este necunoscută. Tatăl său, Presian I, a fost han al Bulgariei, un tărâm ce s-a extins în timpul secolelor anterioare în Balcanii de nord-est. Boris a l-a succedat pe tatăl său în 852. Populat de proto-bulgari, precum și de triburi slave, populația ținutului era constituită din diverse religii, etnii și limbi pe care Boris a vrut să le unifice prin introducerea unei religii comune și obligatorii pentru toți supușii săi ca una dintre precondițiile pentru formarea unui stat unit.

Evoluția Imperiului Bulgar a avut loc împotriva ținuturilor france din Occident și a celor romane răsăritene din sud-est. Pe lângă războiul rezultat și alianțele dintre forțe, a evoluat o rivalitate între Roma și Constantinopol pentru jurisdicție în imperiul bulgar, căci Boris a ales să aducă poporului său creștinismul.

Când hanul Boris mergea spre Roma, împăratul Mihail al Constantinopolului a invadat Bulgaria. Aflând despre invazie, Boris a început să facă negocieri pentru pace. Singura cerere a lui Mihail a fost ca Boris să accepte creștinismul de la Constantinopol, nu de la Roma. În schimb, anumitre pământuri din Macedonia au fost reîntoarse lui Boris.

În 864, Boris a fost botezat, primind numele Mihail după împăratul Mihail III care a fost nașul său prin împuternicilre. Apoi, și-a asumat titlul de cneaz, renunțând la titlul de han. Cu acceptarea de către Boris a credinței creștine a Constantinopolului, religia tradițională de stat, tengriismul, a fost abolită, lăsând o nemulțumire între unii nobili și popor. Un statut independent pentru dioceza Bulgariei a rămas, de asemenea, o problemă pentru Boris din moment ce Constantinopolul a cerut să aibă jurisdicție în Bulgaria.

Un diplomat iscusit, Boris a exploatat cu succes conflictul dintre Patriarhatul de la Constantinopol și papalitatea romană pentru a obține autocefalia Bisericii bulgare, confirmată la Sinodul de la Constantinopol din 869, care s-a încheiat pe 7 martie 870, astfel liniștindu-se îngrijorările nobililor cu privire la amestecul bizantin în afacerile interne ale Bulgariei.

Boris a fost activ în răspândirea creștinismului în cadrul poporului bulgar, în organizarea bisericii bulgare ca o instituție independentă și în construirea bisericilor peste tot în țară.

În 885, a oferit azil ucenicilor lui Chiril și Metodie, care au fost izgoniți din Moravia. Susținuți activ de Boris, acești ucenici au creat centre de învățare slavă la Pliska, Preslav și Ohrida. Cu lucrarea intensivă a cărturarilor slavi, limba slavă a ajuns să înlocuiască greaca în slujbele bisericești, în viața literară și a devenit limba oficială a țării. În 889, Boris a abdicat și a devenit monah. Și totuși, și-a păstrat dreptul de a participa activ la guvernarea statului.

După ce a abdicat, fiul său cel mai mare și succesorul, Vladimir, a încercat să restabilească vechea religie păgână. Ofensat, Boris s-a întors la politica activă și cu ajutorul boierilor locali și a armatei, l-a detronat pe fiul său, înlocuindu-l cu al treilea fiu, a cărui conducere i-a adus titlul de Simeon cel Mare. Aceste schimbări au fost confirmate de Sinodul de la Preslav din 893 care de asemenea a eliminat clerul bizantin și l-a înlocuit cu cler bulgar. De asemena, Sinodul a mutat capitala la Preslav și a înlocuit liturghia în greacă cu una în limba slavonă, ca limbă oficială Bisericii Bulgare și a statului.

După ce a pus statul bulgar în ordine, Boris s-a întors la viața monahală și a murit pe 2 mai 907.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *