Selectați pagina

Pomenirea Cuviosului Dionisie de la Radonej: Faptele noastre să nu fie la vedere, pentru ca diavolul să nu ne arunce în trândăvie și în nepăsare

Pomenirea Cuviosului Dionisie de la Radonej: Faptele noastre să nu fie la vedere, pentru ca diavolul să nu ne arunce în trândăvie și în nepăsare

Cuviosul Dionisie de la Radonej, cu numele său mirean David Zobninovskii, s-a născut în jurul anului 1570 în orașul Rjev.

Monah și apoi stareț al Mănăstirii Adormirii Maicii Domnului din Starițk, în vremile tulburi de la sf. sec. XVI – înc. sec. XVII, a fost cel mai apropiat ajutător al ierarhului Ermoghen, Patriarhul Moscovei. Din 1610, cuviosul Dionisie a devenit stareț al Lavrei Sfintei Treimi din Serghiev.

În vremea lui, în incinta mănăstirii au fost deschise o casă și o bolniță pentru cei suferinzi, răniți și cei rămași fără locuințe din vremea invaziilor polono-lituaniene. În vremea foametei, la rugămințile sale, frații din Lavră se hrăneau cu pâine de ovăz și cu apă, pentru a cruța făina de grâu și de orz pentru cei bolnavi.

În anii 1611-1612, împreună cu chelarul așezământului Sfintei Treimi din Serghiev, iconomul Avraam Palițin ( 1625), el a trimis scrisori în regiune cu cereri de a trimite soldați și bani pentru eliberarea Moscovei de polonezi, și, de asemenea, a scris cneazului Dimitrie Pojarskii și tuturor militarilor, cerându-le să își grăbească venirea la Moscova.

Școala monahală l-a ajutat pe cuviosul Dionisie să își păstreze nestinsă lumina poruncilor lui Hristos din lăuntrul său în cele mai grele împrejurări ale аcelor ani grei. Treapta înaltă de vrednicie duhovnicească, atinsă prin rugăciune neîncetată, i-a adus și darul facerii de minuni.

Dar el ținea adânc în sine taina vieții duhovnicești, ferind-o de oameni, căci acestora nu le-ar fi putut sluji decât pentru rău. ”Nu întrebați monahul de lucruri călugărești, – a spus cuviosul Dionisie, – pentru că pentru noi, monahii, este un mare necaz să deschidem tainele noastre în fața mirenilor. Este scris ca să nu știe stânga ce face dreapta… Noi trebuie să ne ascundem, ca faptele noastre să nu fie la vedere, pentru ca diavolul să nu ne arunce în trândăvie și în nepăsare. ”

Despre tainele cunoașterii Domnului cele adânci, lăuntrice, trăite și înțelese de ei se poate judeca doar după faptele ce s-au vădit atunci când situația îl obliga pe cuviosul Dionisie să înfăptuiască ceva direct.

O asemenea întâmplare însemnată a fost chemarea sa pentru îndreptarea cărților de cult. Din 1616, cuviosul Dionisie a condus munca de îndreptare a Trebnicului tipărit în baza vechilor manuscrise slavone și edițiilor grecești corespondente.

În timpul lucrului, cei ce corectau au găsit diferențe importante și în alte cărți, tipărite în perioada dintre doi patriarhi (1612-1619).

Și totuși, oamenii responsabili pentru aceste scăpări l-au învinuit pe Cuviosul Dionisie de eretism, la sinodul din 1618.

Lipsit de dreptul de a sluji, și exclus din Biserică, el a fost exilat în mănăstirea Novospask, unde s-a încercat să fie ucis prin înfometare. În 1619, Patriarhului Teofan al al IV-lea al Ierusalimului (1608-1644) a intervenit, împreună cu patriarhul Filaret (1619 – 1633), întors din captivitatea poloneză, au pus capăt asupririi sale, și el a fost reabilitat.

Cuviosul Dionisie este cunoscut pentru urmarea strictă a ustavului mănăstiresc, pentru participarea, împreună cu frații, la treburile mănăstirii, și pentru extinderea așezământului dincolo de hotarele Lavrei.

Viața și canonul cuviosului au fost scrise de chelarul mănăstirii Sfintei Treimi din Serghiev, Simon Azarinîi și au fost completate de preotul Ioan Nasedko, care a lucrat împreună cu cuviosul Dionisie la corectarea cărților de cult. Cuviosul Dionisie a trecut la Domnul la 12 mai 1633 și a fost înmormântat în Lavra Sfintei Treimi din Serghiev.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: