Selectați pagina

Poezie la Sărbătoarea Învierii Domnului

Poezie la Sărbătoarea Învierii Domnului

Noaptea învierii, de Nichifor Crainic

Din spuma de visini rasare conacul

Sub nemarginitul safir instelat.

Aprins de-asteptare, pandeste buimacul

Strangandu-si toporul sub bratu-ncordat.

Troianul de floare l-ascunde ca norul

Ce-ar sta sa se sparga in trasnet cumplit.

Din sange rachiul, din minte amorul

Strapung cu duhoare vazduhu-nflorit.

E noaptea-nvierii. Tresalta faptura;

Tamaie e-n codri si smirna-n gradini,

Spre marea minune se-nalta natura

Cu ierburi si arbori schimbati in lumini.

Un clopot rasuna, raspund celelalte,

Talazuri rotind in eter,

Se umplu se vuiet tacerile-nalte

Si sufletul lumii se suie spre cer.

Buimacul injura paruta zabava

Cu care crestinii se duc spre altar

Pur, crinul credintei se leagana-n slava

Sa-l miruie roua cerescului har.

Conacul e singur. Ai casei plecara.

Zavoarele astazi pe usi nu se pun,

Deschisa e poarta oricarui de-afara.

In noaptea-nvierii tot omul e bun.

Acasa ramane bunica oloaga.

Iisus inviatul luceste-n iatac.

Batrana-n fotoliu, sub candeli, se roaga

Cand intra navala talharul buimac.

Alaturi e lada crezuta cu-o suma

Ce face un diavol din omul marunt,

El strange toporul de parca-l sugruma

Smuncindu-l in aer salbatic si crunt.

Batrana se uita la el fara frica

Cu chipu-n vapae de candeli nimbat,

Ea crede ca omul o cruce ridica

Si grasul ei canta: “Hristor a-nviat!”

Ce calda blandete, ce miere cereasca

E-n glasul batranei ca omu-a-mpietrit?

Se narui bratul ce vru sa loveasca,

Toporul ii cade cu zgomot icnit.

Se misca naluca Iisus in icoana

Si-nvaluie-n aur tacutul iatac,

Podeaua rasuna de stranie zvoana

De parca-n adancuri ar geme un drac.

Atat a fost totul. Acum se framanta

Ca noru-ntre vanturi de nord si de sud;

Cu mintea trezita si-asupra-si rasfranta,

Se vede deodata nemernic si crud.

Cu spaima zareste, surprinse-n trezie,

Duhanii de bezna ce-n suflet s-ascund

Precum intr-o apa cand e stravezie

Vascoase jivine tarandu-se-n fund.

Sub bolta-nstelata, ce sta-n sarbatoare,

Pamantul se-ntinde smaltat ca un pres,

Tot omul lumina, tot pomul o floare,

Doar el, panguritul, se simte un les.

Batrana-l priveste de parca-l rasfata,

Straina cu totul de zbuciumul lui;

Ea pare bunica lui insusi de fata

Ca-n vremea cand, frged, era doar un pui.

Mergea impreuna cu sfanta batrana

In nopti ca si asta la Domnu Hristos,

Radeau ghioceii in chita din mana

Si inima floare s-o duca prinos.

O, glasuri de clopot si ropot de toaca,

Odrasla de inger ramasa-napoi,

Cascada de munte cazuta-n baltoaca,

Zapada de suflet topita-n noroi !

Zdrobit ingenunche si geme: “Iertare,

Iertare, iertare” , cu grai sugrumat.

Batrana-l priveste cu-adanca mirare,

Iar glasul ei canta: “Hristos a-nviat !”

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке