Selectați pagina

Video. Parintele Selafiil de la Noul-Neamt – Marturisirea pacatelor ne face partasi la invierea cea dintai

Video. Parintele Selafiil de la Noul-Neamt – Marturisirea pacatelor ne face partasi la invierea cea dintai

Parintele Selafiil de la Noul-Neamt – Marturisirea pacatelor ne face partasi la invierea cea dintai

 

Parintele Selafiil de la Noul-Neamt: Despre pocăinţă şi despre învierea cea dintîi

 selafiil_parintele_de_la_noul_neamt-dragostea_care_nu_cade_niciodataPărintele Selafiil a zis şi acest cuvînt despre mărturisire şi pocăinţă: Mărturisirea păcatelor mult folos aduce. Ea ne face părtaşi la învierea cea dintîi. Dar care este învierea cea dintîi? Invierea cea dintîi este aici, pe pămînt. Preotul, călugărul sau omul creştin care o înţeles Sfînta Scriptură se pregăteşte înainte de moarte, se mărturiseşte, îşi face Sfîntul Maslu, se împărtăşeşte. Se duce la biserică, se pregăteşte de moarte, cu pocăinţă, cu dragoste, cu răbdare, cu smerenie. Asta se cheamă învierea cea dintîi. Şi el, cînd va trece vămile, de-amu la judecată nu va merge. Cum zice Mîntuitorul în Evanghelie: „Cel ce crede în Mine şi face poruncile Mele are viaţă veşnică, la judecată nu va veni, va trece din moarte la viaţă şi Eu îl voi învia pe dînsul în ziua cea de apoi”.

Iaca cum spune. El [omul pregătit] la înviere are să ieie numai trupul şi o să-L întîmpine pe Mîntuitorul în văzduh, după cum spune Apostolul Pavel, că cei credincioşi se vor ridica în nori, în văzduh, întru întîmpinarea Domnului şi aşa pururea cu Domnul vor fi. Şi noi, vrasăzică, să ne pregătim creştineşte să avem parte la învierea cea dintîi, la pocăinţă adică. Şi Dumnezeu are grijă şi ne bagă acolo, la fericirea veşnică. Că se spune că la învierea cea de obşte, cînd va judeca Dumnezeu lumea şi va hotărî raiul şi iadul, trupul omului va fi aşa cum îi zice Mîntuitorul Samarinencii – va avea hrană vie şi băutură vie, şi nu va avea nevoie trupul de mîncare sau băutură, sau să se ducă la toaletă sau la magazin, vrasăzică, căci vom avea hrană veşnică şi băutură veşnică. Numai bucurie şi veselie vor fi acolo, scîrbă nu va fi. Va fi precum în cer, aşa şi pe pămînt – cum zice: vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt. Iaca atunci se vor împlini aceste cuvinte ale Mîntuitorului.

Iar noi să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne ierte de păcate şi să ne pregătim încetişor, să fim cu Dumnezeu. Şi dacă vom fi cu Dumnezeu, El are grijă de noi.

Acolo stau în pomi minune de păsări care cîntă neîncetat, Il laudă pe Dumnezeu cu fel de fel de cîntări, Il slăvesc pe Dumnezeu. Sufletul nu se mai satură a le auzi, a le privi cum cîntă ele acolo. Apăi ce bine mai vrei? Omul n-o să mai îmbătrînească, n-o să mai moară. Atunci toţi vor fi un chip, nu va mai fi femeie şi bărbat, ci, ca îngerii din ceruri, cum spune Mîntuitorul.

Dar luptă-te să poţi cîştiga şi tu împărăţia cerurilor. Să ai fapte bune. Smerenia: iartă-ne Doamne, că nică bun n-am făcut. Să nu gîndeşti că ai întrecut pe alţii cu fapta cea bună, n-am făcut nici un bine pe pămînt. Şi întotdeauna să te micşorezi pe tine, că eşti un ticălos. Iartă-mă, Doamne, că nimica n-am, îs bolnav. Şi atunci Dumnezeu ne va ierta pe noi de păcate, că Dumnezeu ne cere să avem, vrasăzică, milă, s-avem smerenie.

Cum era un frate, se spune la Pateric, care făcea păcate în toată sara, vreo zece ani s-o luptat el cu păcatele şi-l biruiau. Dimineaţa se ducea la icoana Mîntuitorului şi se ruga, în genunchi, se spune, că se ruga: „Iartă-mă Doamne, că mai mult n-oi mai face”. Cînd venea sara, iar se ducea şi făcea păcatul. Aşa s-o luptat vreo zece ani. Dar dracul nu mai putea răbda de ciudă că el se duce şi se roagă şi s-o pus el în spatele fratelui cînd se ruga la icoana Mîntuitorului. „Ei, nu eşti drept judecător! o strigat dracul. Pe mine numai pentru un cuvînt m-ai dat din cer, dar pe aista, care are zece ani de cînd te amăgeşte c-o să se pocăiască şi tot face răul, îl ierţi!” „O, diavole! Eu mi-am vărsat sîngele pentru dînsul şi oamenii spun că-s Milostiv. Tu eşti drac şi nu-i faci nici un bine lui, dar îţi pare bine cînd face răul şi-l primeşti, dar Mie oare să nu-Mi pară bine cînd se roagă să-l primesc? L-am primit, că eu Mi-am vărsat sîngele pentru dînsul, dar tu ce-ai făcut? Tu plîngi de zavistia ta!” Şi o pierit diavolul. Dar pe om l-o luat Dumnezeu, că nu s-o deznădăjduit. Măcar că greşeşti, dar să te pocăieşti. „N-am venit pentru cei drepţi, ci pentru cei păcătoşi să-i mîntuiesc.” A! Că dracul o fugit, s-o dus.

Aşa că noi avem dovezi multe pentru pocăinţă, numai să nu deznădăjduim, că nu mai putem face nică. Ne rugăm aşa, cum om putea, cînd mai bine, cînd mai rău, dar să ne rugăm.

Nu fă rău că răul nu-ţi aduce nici un folos. „îndepărtează-te de la rău şi fă binele, caută pacea şi o urmează pe ea” (Ps. 33). Nu judeca pe nime. Lasă judecata lui Dumnezeu, că cel care judecă pe aproapele său se aseamănă cu antihrist, contra lui Hristos, că a Lui e judecata, nu a noastră. Noi sîntem toţi păcătoşi, n-avem voie să judecăm pe fratele nostru. Dumnezeu o să ne judece.

Extras din ’’Dragostea care nu cade niciodata’’, Parintele Selafiil de la Noul-Neamt

 

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *