În perioada comunismului care era pericolul cel mai mare pentru şcoală?

Era biserica! Un învăţător, într-o sărbătoare sau în orice duminică, se aşeza în faţa bisericii să vadă dacă se abate vreun elev la biserică sau se închină trecând prin faţa bisericii!

Creştinii noştri erau puşi în această situaţie să fie văzuţi sau suspectaţi într-o priveghere, la o sfinţire de biserică, erau suspectaţi la o manifestare religioasă, stăteau prin dosul stâlpilor de biserică, stăteau aşezaţi pe lângă ziduri, să nu fie observaţi de o echipă a partidului!

Dar şi partidul era foarte fals sau este foarte fals, pentru că de aceea nici nu durează, nici nu au o continuitate istorică pentru că se bazează pe fals şi iată, găsim doi membri (activişti; n. a.) politici la Mănăstirea Cozia.

A intrat în sfârşit secretarul de partid în biserică şi se închina şi el ca orice om, când se întoarce şi se uită la a doua icoană-cine este în spatele lui? Era secretarul partidului din judeţul vecin!?

S-a închinat omul la locul lui, a ieşit mai departe şi nu s-au mai întâlnit oamenii, dar nici o consecinţă n-a urmat, şi-a văzut fiecare de taina lui…

Acolo s-a închinat tovarăşul secretar, mă închin şi eu şi merg mai departe… Cam aşa, de altfel, a fost şi a continuat la noi lumea aceasta…

Iar prin 1944, când a venit Armata Roşie, la noi în ţară, câţi membri de partid s-au găsit la noi? Şapte membri de partid dintre care cinci maghiari, doi străini, germani, saşi, de-abia unul român, ş-acela căutat cu lumânarea…

Deci, cam asta a fost forţa aceasta în Ţara Românească şi sigur că a apărut Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu. Au apărut corifeii aceştia străini de neamul nostru.

Ana Pauker a făcut educaţia sub umbra stalinistă! Ea a venit în 1944 cu armata, cu Divizia “Tudor Vladimirescu” care era formată din prizonieri din 1944 care au fost educaţi acolo, mă rog, cu: „voi sunteţi mâna de conducere a ţării voastre, vă punem primari, vă punem notari, vă punem prefecţi, vă punem oameni politici care să conduceţi Ţara Românească, şi-n fruntea voastră merge Ana Pauker!”

Şi într-adevăr, au venit în ţara noastră şi s-au pus pe treabă! Cât a durat această activitate a lor-a durat, dar s-a început cu forţa aceasta puternică de teroare, au început arestările din 1948, au continuat până în 1950. Aşa încât nu mai aveau miliţieni, nici oameni de pază şi au educat dulăi!

Şi-n podul securităţii, în 1948, cât am stat, 25 de zile, am fost sub observaţia şi teroarea câinilor. Dacă mişcai o mână sau un picior îţi hăcuia mâna sau piciorul! De aceea am stat fară apă, cu toate necesităţile, apoi au urmat anchetările.

Anchetările erau foarte simple pentru că evreii întotdeauna sunt deştepţi, aveau dosarele făcute pentru fiecare, n-aveai nevoie să declari!?!

Toată starea de lucru a maşinii acestea comuniste la noi în țară a mers foarte bine pentru că ea a fost planificată în ţara asta de multă vreme! Dar să ştiţi că nu numai la noi a fost treaba asta şi planul acesta! Planul acesta a fost practicat şi în China şi în Rusia, aplicat la noi în Balcani, încât lucrurile se petrec aidoma!?

Dacă iei o revistă din 1958-1960, să spunem o revistă cu întâmplări, evenimente din Rusia, ai să vezi aceleaşi evenimente politice! O celulă! Cum descrie celula: cu acelaşi prici, aceleaşi scânduri, aceeaşi tinetă, aceeaşi uşă… totul copiat, creat modul acesta tipic de închisoare de unde nu mai ai nici o scăpare…

“Cuvintele înţeleptului”, Părintele Iustin Pârvu. Editura Babel, Bacău, 2011.