Selectați pagina

Părintele Ilie Imbrescu: Tristețe mistică, Stăruință

Părintele Ilie Imbrescu:  Tristețe mistică, Stăruință

Părintele Ilie Imbrescu s-a născut pe 26 aprilie 1909 în satul Dalboşet, Caraş-Severin. A fost preot la Balcic şi Bucureşti. Pentru prima dată a fost arestat în Săptămîna Patimilor în anul 1938 şi dus în lagărul de la Miercurea-Ciuc. Ajunge şi în lagărul de la Sadaclia, format special pentru preoţii legionari deţinuţi, închişi de regele Carol al II-lea, în complicitate cu patriarhul Miron Cristea.

În acel lagăr, a îndurat alături de fraţii de suferinţă, cumplite suferinţe: foamete sufletească şi trupească, santinelele urlînd toată noaptea, din cinci în cinci minute, anume ca să nu poată dormi deţinuţii. “Numai în iad ar putea fi ceva mai rău decît acolo”, îşi amintea părintele mai tîrziu.

Este eliberat la 20 decembrie 1938, doar după ce a semnat un act impus de lepădare de legămîntul legionar.

Este din nou arestat în septembrie 1939, ca armare a uciderii lui Armand Călinescu. În anul 1940, publică volumul “Biserica şi Mişcarea Legionară”.

Este rearestat în martie 1948, şi condamnat în luma iulie a aceluiaşi an la 10 ani de temniţă grea şi 15 ani de muncă silnică. Cei care l-au cunoscut spun că a dus o viaţă de sfinţenie şi a murit ca un martir. În anul 1949, pe 19 noiembrie, moare la Aiud.

Tristețe mistică

Strămoşul morţilor, Adam,

În grav non-sens ne-a circumscris,

Când, virtual, în el eram

Potenţe vii în Paradis.

 

Ne-a despărţit de Dumnezeu,

Desfigurindu-I, prin păcat,

Icoana Chipului din eu

Şi asemănarea ne-a stricat.

 

Fără al Harului răsad,

Memento în fiecare zi,

Sunt lacrimile care cad…

Între a fi şi a nu fi.

 

În fiecare zi suport

Imensul morţii grav non-sens,

Dar, port pe-Adam în mine mort…

Să-mi dea Hristos suport imens.

Stăruință

Iisuse, după mila Ta m-ațin,

Eu nu mai am la viață nici un drept.

Agonisitu-mi-am blestem și chin,

Numai la moartea-am dreptul și m-aștept.

Iisuse, după mila Ta m-ațin.

Cred, Doamne, ajută necredinței mele,

Întoarce-mă la Taina Strămoșească.

Iertarea Ta păcatele să-mi spele,

În slujba Ta viața să-mi rodească.

Cred, Doamne, ajută necredinței mele.

Iisuse, dă-mi iubire și mă-nvie.

Mă doare cât mă știu c-am fost de mort.

Dezleagă-mă de trista nebunie,

Dă-mi Har, cu pace crucea să mi-o port.

Iisuse, dă-mi iubire și mă-nvie.

Cred, Doamne, ajută necredinței mele.

Agonisitu-mi-am blestem și chin.

Nici un păcat să nu mă mai înșele.

Iisuse, după mila Ta m-ațin.

Cred, Doamne, ajută necredinței mele.

Amin.

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *